Pentru mama
Dincolo de Galaxii,
Ochii mamei strălucesc.
Lumina cade-n lacrimi,
Ce mijesc.
Roua, pe mâinile
Vechi de vițe-ntortocheate,
În albul foșnitor
Încremenirii sparte,
Fac doar porți.
Cuvintele nu au sonor,
Si Dorul nu mai doare,
Ci este acolo-ntre ogoare,
Cu a mosorului,
Cătare.
Aș vrea să mai apari,
Cândva,
Ca zâmbete pe pleoape,
Să nu rămână Șoapte.
Din Galaxiile Minunii
De dincolo de raze,
Secretele Nedumeririi,
Străbat cuminți,
Neauzirile-mplinirii.
3.12.2024, Corbeanca
Mihaela Popescu Taulet
