La 20 iulie 1927, Principele Mihai devenea Rege al României, după decesul bunicului său, Regele Ferdinand, în aceeași zi. La 20 iulie 2017, toată suflarea română, de la Tisa și până dincolo de Nistru, dar și din Diaspora, va celebra acest moment istoric!
Principele Carol (tatăl Regelui Mihai) renunţă la prerogativele de moştenitor al coroanei, astfel că se ajunge la situaţia în care ţara este condusă de un rege copil.
Viaţa privată a lui Carol, escapadele acestuia au primat faţă de îndatoririle sale ca moştenitor al coroanei. După câteva aventuri, căsătorit fiind cu principesa Elena, Carol are o legătură care devine notorie cu Elena Lupescu, plecând cu aceasta în străinătate.
De la Veneţia, principele a trimis, pe 12 decembrie 1925, o scrisoare tatălui său, prin care îl anunţa că renunţă la calitatea de moştenitor al Coroanei.
Cu toate insistenţele, Carol nu renunţă la decizia sa, astfel că Regele Ferdinand convoacă la Sinaia un Consiliu de Coroană, pe 30 decembrie 1925. El le cere participanţilor să ia cunoştinţă de cererea lui Carol şi, cât de repede, să ia măsurile legale pentru recunoaşterea Principelui Mihai ca principe moştenitor al României.
Consiliul de Coroană ia act de cererea Regelui Ferdinand, demarând apoi procedurile legale pentru punerea acesteia în aplicare.
În ziua de 4 ianuarie 1926, Adunarea Naţională Constituantă a adoptat legile prin care se accepta renunţarea lui Carol, se modifica Statutul Casei Regale, Principele Mihai era proclamat moştenitorul tronului şi se constituia o Regenţă care să exercite prerogativele suveranului, în cazul că acesta ar ajunge pe tron înainte de vârsta majoratului.
Regenţa era consituită din trei membri: Miron Cristea, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Gheorghe Buzdugan, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Principele Nicolae (unchiul lui Mihai), care era preşedintele Regenţei. Noua instituţie intră în vigoare după decesul regelui Ferdinand I, pe 20 iulie 1927.
La 20 iulie 1927, Mihai pleacă de la Sinaia spre Bucureşti, împreună cu mama sa. În capitală este întâmpinat de prim-ministrul Ion C. Brătianu. Membrii Regenţei depun jurământul în faţa parlamentului, iar in toate garnizoanele din ţară îi jură credinţă noului Rege: “Jur credinţă Majestăţii Sale regelui Mihai I. Jur de a păzi Constituţiunea şi legile poporului român, de a menţine drepturile lui naţionale şi integritatea teritoriului”.
Astfel, Mihai devine rege al României la vârsta de nici şase ani. Prima domnie a micului Rege Mihai I va dura până în iunie 1930, când ajunge pe tron Regele Carol al II-lea (tatăl său). Regina-mamă a plecat în exil, iar Regele Mihai a rămas în grija tatălui Său. Mihai I a primit titlul de Mare Voievod de Alba Iulia.
Mihai I de Hohenzollern-Sigmaringen (n. 25 octombrie 1921, Sinaia), rege al României, membru de onoare al Academiei Române din 19 decembrie 2007. Fiu al lui Carol al II-lea, Mihai este ultimul rege al României. Nepotul Regelui Ferdinand I şi al Reginei Maria.
Prima dată a urcat pe tron la vârsta de numai şase ani, pe 20 iulie 1927, deoarece tatăl său renunţase la prerogativele de moştenitor al Coroanei. Fiind minor, atribuţiile regelui au fost exercitate de o Regenţă. Treptat, această instituţie şi-a pierdut din autoritate, iar Carol al II-lea a profitat de divergenţele existente între formaţiunile politice şi pe 8 iunie 1930 a fost restaurat pe tronul României. Acest act a îmbrăcat forma unei lovituri de stat deoarece Constituţia prevedea clar că regele domneşte până la moarte sau până la abdicare, iar regele Mihai era în viaţă şi nici nu abdicase.
A doua domnie a survenit într-un moment dramatic pentru România. După pierderile teritoriale din vara anului 1940, Carol al II-lea a abdicat, iar Mihai a redevenit rege al României. Având o vârstă fragedă de 19 ani, Mihai l-a învestit cu puteri depline în stat pe generalul Ion Antonescu, preşedintele Consiliului de Miniştri.
Pentru a elibera Basarabia şi nordul Bucovinei, generalul a angajat România în război de partea Puterilor Axei, armata română participând la campania din URSS.
După trei ani, Naţiunile Unite au întors soarta războiului în favoarea lor, iar armata română era într-o situaţie dezastruoasă. Antonescu a refuzat să semneze armistiţiul care prevedea condiţii foarte dezavantajoase pentru ţara noastră, însă clasa politică se temea că situaţia s-ar putea transforma într-o catastrofă.
Sprijinit de liderii principalelor partide, regele Mihai l-a demis şi arestat pe Ion Antonescu printr-o lovitură de palat în ziua de 23 august 1944.
România a semnat armistiţiul cu URSS, însă odată cu acest moment ţara noastră a fost inclusă definitiv în sfera de influenţă sovietică. De acest fapt a profitat Partidul Comunist Român, care în trei ani de zile a reuşit să acapareze întreaga putere de stat şi să elimine orice forţă de opoziţie faţă de noul regim. Pe 30 decembrie 1947, Mihai I a fost silit să abdice.
După 50 de ani de exil, lui Mihai i s-a redat cetăţenia română şi i s-a permis să revină definitv în ţară abia în 1997, în timpul mandatului preşedintelui Emil Constantinescu.
În prezent, familia regală se ocupă în special de reprezentarea externă a României şi a făcut lobby în cancelariile occidentale pentru aderarea ţării noastre la NATO şi Uniunea Europeană. Pe 30 decembrie 2007, Mihai a modificat Statutul Casei Regale, renunţând la legea salică de succesiune. Astfel, după moartea sa, principesa Margareta, fiica cea mare, va deveni şeful Casei Regale a României.
O succintă biografie a Majestăţii Sale Regele Mihai al României puteţi găsi în Laudatio pentru decernarea titlului academic de Doctor Honoris Causa Majestãţii Sale Regelui Mihai I al României.
A.L.
