Văzând avva Antonie cel Mare cât de tare era încordată săgeata cugetării minții fraților în arcul nevoințelor duhovnicești, a hotărât să se pogoare fraților, glumind cu ei, tocmai când avea să se apropie de ei un vânător rătăcit prin pustiu.
În soborul fraților, acest necunoscut se smintește de avva Antonie, neștiind pedagogia duhovnicească și filocalica a marelui părinte. De aceea, plin de înțelepciune și luminat de Duhul Sfânt, Sfântul Antonie cel Mare îi dă acestuia o lecție folosindu-se tocmai de unelte sau armele lui.
– Pune săgeata în arcul tău și întinde!
Și îndată, ascultând vânătorul, s-a supus poruncii sfântului, iar la al treilea cuvânt a zis:
– De-l voi întinde peste măsura, se frânge arcul.
Răspuns-a avva Antonie, marele învățător al dreptei socoteli, al înțelepciunii și discernământului:
– Așa și la lucrul lui Dumnezeu, dacă peste măsura vom întinde cu frații, degrabă se rup. Deci trebuie câte puțin și, cateodată, a ne pogora fraților.
Acestea auzind vânătorul, s-a umilit. Și mult folosindu-se de sfaturile de la batrânul, s-a dus. Și frații întărindu-se, au mers la locul lor.
Filocalia
