Corund este un sat in partea de vest a judetului Harghita, in Depresiunea Praid. Este resedinta comunei Corund si se afla la 75 de km de Tg. Mures. Este un fel de „Horezu” local, un „sat-muzeu”, specializat in obiecte artizanale, sat in care localnicii, oameni harnici, isi scot in fata caselor obiectele ce le produc in atelierele lor proprii din „fundul curtii”.
Curios este ca, pana la Corund, pe intreg drumul Tg. Mures-Balauseri-Praid-Corund, nu mai intalnesti nicio alta localitate de acest gen, care sa ofere o atat de mare varietate de produse manufacturiere, iar dupa ce-ai iesit din Corund si te-ai indreptat spre Odorhei, nici macar atat! Oare cum de-a aparut aceasta „oaza a produselor artizanale”, asa, izolata, undeva nicaieri, printre niste frumoase dealuri din zona Praidului?
Raspunsul e simplu, daca vorbesti cu oamenii locului care iti vor spune, cu rabdare si cu o mandrie nedisimulata, legenda minei de aragonit, legenda care are o legatura directa cu bunastarea corundenilor.
„Prin anul 1910, minele de aur de la Zlatna aveau un inginer celebru, numit Jiri Knop Vencel. Era ceh. Un prieten ardelean l-a invitat pe inginer la Corund pentru o scurta vizita. Aici, inginerul de mina se indragosti de peisajele locului, dar mai ales de cele cateva coline in care un minereu semipretios, argonitul, o forma de carbonat de calciu, numit si „onixul moale”, care aparea, ca si sarea, la suprafata pamantului. Dealurile din Corund stralucesc inca si astazi in bataia soarelui de dimineata. Aragonitul are o culoare gri-cenusie cu striatiuni verzi, rosii-singerii sau negre. Vencel isi dadu demisia de la Zlatna si la cei 35 de ani ai sai, puse pe picioare, aici la Corund, o mica intreprindere de exploatat si slefuit aragonitul. Rocile erau aduse din trei mine de suprafata, de localnici. Afacerea mergea bine, slefuitorii din Corund produceau obiecte artizanale minunate: scrumiere, stampile, capete de baston, pipe, piese de sah sau vaze de flori. Se povesteste ca Vencel mergea in America cu vaporul, cu geamntanele pline de obiecte slefuite si se intorcea cu ele pline de dolari. Dar, a inceput razboiul. Vencel si fiul sau au fost incorporati. Fiul muri pe front, Vencel cazu prizonier, apoi, dupa un timp, fu eliberat. Se intoarse in Corund, deschise din nou minele, dar deprimat si singur, nu mai reusi sa creeze aceleasi minunate piese de altadata. In anul 1947, cand s-a produs nationalizarea, Vencel muri subit. Minele trecura in posesia comunistilor, care, avizi de castig, au incercat sa reia exploatarile de aragonit dar, grabiti si nepriceputi, au folosit dinamita, distrugand zacamantul. Exploatarea aragonitului are secretele ei. Urmasii lui Vencel au obtinut prin instanta minele, iar satenii vorbesc ca ei vor folosi doar terenul pentru a contrui un motel”.
Astazi, orice trecator poate urca la cele trei mine de aragonit, unde va descoperi minereul colorat, aflat inca in diferite faze de prelucrare, asa cum a ramas el la inchiderea minei. Puteti lua si cateva suveniruri, puteti lua chiar si o stanca intreaga de minereu frumos stratificat in alb, negru, rosu, gri si verde, nimeni nu va va impiedica, locul pare abandonat, forfota s-a mutat in centrul satului care a devenit un pol al artizanatului transilvanean.
Locuitorii Corundului, care incep sa uite legenda, se ocupa acum cu altceva: cu prelucrarea ceramicii negre, a lutului, a lanii, a stufului si a lemnului. Ei sunt urmasii slefuitorilor de aragonit ai lui Vencel. Indemanarea lor in a creea obiecte artizanale nu s-a pierdut iar trecerea inginerului ceh prin aceasta lume atat de potrivnica lui, se pare ca nu a fost zadarnica…
Pe langa traditionalul olarit, localnicii se ocupa si de prelucrarea lemnului, de produsele din iasca si de comert ambulant (pe vremuri cu carute, astazi cu automobile).
Materia prima pentru olarit, lutul de buna calitate, se extrage de langa paraul Sacadat, care curge pe partea vestica a satului.
Satul a avut candva si mina de aragonit (azi zona protejata) si un strand cu apa minerala (in zilele noastre aici au loc traditionalele targuri de ceramica).
Izvoarele de apa minerala au un rol important in viata satului. Izvorul „Diómáli” se afla la iesirea estica a satului. Apa minerala, bogata in fier, atinge debitul de 10.000 litri pe zi, este recomandata pentru bolnavii de afectiuni gastro-intestinale, precum si celor care sufera de anemie.
Izvorul „Szőlőmáli” izvoraste in hotarul estic al satului. Apa este bogata in bicarbonati, clor, magneziu si calciu.
Izvoarele „Cseredombi” si „Erzsébet” izvorasc la est de mina de aragonit, la 800 de metri de drumul national, avand apa sarata si bogata in fier.
Marfurile artizanale expuse in fata caselor atrag turistii care trec prin satul Corund. Ei pot alege din frumoasele obiecte din ceramica, pai sau rogojina, articole din lana, iasca sau lemn.
In cadrul Promenadei prin satul Corud, cele mai frumoase locuri pe care le puteti vedea sunt rezervatia Dealul Melcului (mina de aragonit, un mineral calcaros de culoarea turcoazului, considerat piatra semipretioasa), baile sarate traditionale Unicum (si izvorul de apa sarata din Dealul Melcului), numeroase izvoare de apa minerala (muntii harghiteni sunt plini de astfel de izvoare), unicul atelier mestesugaresc de prelucrare a iascai din Romania (mai precis, unicul in care „procesul de productie” este complet, din padure pana la produsele finite de artizanat), cateva dintre cele 9 ateliere mestesugaresti de olarit si ceramica incluse in circuit, un muzeu al aragonitului, un atelier experimental (in care puteti incerca singuri sa vedeti daca v-ati pricepe, de exemplu, la olarit!) si panorama deosebita a satului Corund, de pe un platou vulcanic situat desupra comunei. In plus, turistii beneficiaza de o harta a obiectivelor turistice din zona si indrumare din partea localnicilor, Promenada fiind de altfel un tur bine organizat, dupa cum m-am putut convinge singur, pe durata unui intreg weekend.
Mancarea, dupa opinia localilor, nu pica bine fara o gura de tuica…
C.D.
