Pe 24 martie 2021, s-au împlinit 22 de ani de la agresiunea militară NATO împotriva Iugoslaviei, un stat independent din Europa, astăzi dispărut.
Geografia, multiculturalismul și prosperitatea statelor socialiste ale Iugoslaviei erau inacceptabile în noua ordine, care nu admitea “nealinierea”. Utilizarea sintagmei “conflict etnic” în contextul dezmembrării teritoriale, a explicat atât geneza, cât și deznodământul.
Atacurile s-au desfăşurat fără autorizare, neexistând nici măcar o rezoluție a ONU, care să permită o intervenţie militară legitimă, în acord cu dreptul internațional. Bombardamentele ”umanitare” asupra Iugoslaviei, țară situată chiar în centrul Europei, s-au desfășurat sub tăcerea statelor bătrânului continent și, mai ales, a celor vecine.
La 22 aprilie 1999, Parlamentul României a autorizat avioanele NATO să utilizeze spațiul aerian românesc pentru bombardarea Iugoslaviei, în pofida tratatului bilateral cu statul vecin, ceea ce guvernul acceptase anterior.
Slugărnicia a atins cote penibile atunci când Viorel Popescu, directorul de canale al postului Radio România Actualități a interzis difuzarea melodiei “Iugoslavia“, compusă de Cornel Fugaru și interpretata de Monica Anghel. Motivul a fost că prin textul ei “tendențios, melodia lezează interesele NATO în Iugoslavia”.
Campionul discursului democratic, Andrei Pleșu, a refuzat ca Ministerul de Externe să susțină încetarea bombardamentelor pe perioada sărbătorilor pascale. În aceeași notă, Gabriel Liiceanu făcea propagandă deschisă în favoarea bombardamentelor, găsind rațiuni “morale” în uciderea sârbilor “vinovați”. Aproximativ 2500 de iugoslavi, civili nevinovați, inclusiv copii și bolnavi, și-au pierdut viața în urma bombardamentelor. NATO a distrus mii de locuințe, școli, trenuri, intersecţii feroviare, poduri sau reţele electrice, demonstrându-și cinismul și provocând teroare.
În final, NATO a creat în Kosovo un stat marionetă, condus de gruparea UCK, sub control militar, susținut de SUA și UE, dar nerecunoscut de către ONU, reușind să discrimineze și să separe sute de mii de locuitori pe criterii etnice. Bill Clinton, Madeleine Albright, Wesley Clark și Javier Solana sunt numai câțiva “actori” din culisele acestui monstruos razboi, un amestec grosolan in politica unui stat independent si suveran.
Astăzi, această pagină neagră a istoriei Europei pare uitata …
(Silvia Slug)
