Filmul „Carol I”, regizat de Sergiu Nicolaescu, a avut premiera de gală la 9 aprilie 2009, în preajma zilei de naștere a lui Carol I (10 aprilie 1839). Realizat după un scenariu de Emil Slotea, „Carol I” este o peliculă ce se referă la ultimele luni din viața regelui și pe controversele dintre Carol și membrii Guvernului, în contextul izbucnirii Primului Război Mondial.
Carol I este unul din putinele filme din cinematografia romaneasca in care Carol I apare ca personaj, celelalte doua fiind “Independenta Romaniei” (1912, actor Aristide Demetriade, regia Grigore Brezeanu), “Restul e tacere” (2007, actor Alexandru Hasnas, regia Nae Caranfil).
Sergiu Nicolaescu îi dă viață regelui Carol, personaj pe care l-a mai interpretat și în 1978, într-un alt film al său, „Pentru patrie”. Acțiunea filmului este plasată în vara anului 1914. La 75 de ani, regele Carol I, întemeietorul României moderne, trăiește retras în Castelul Peleș. O are alături pe Regina Elisabeta, soție devotată și prietenă de suflet. Monarhul se află într-o poziție dificilă: onoarea și rădăcinile de familie îi dictează să intre în război alături de Germania și Austro-Ungaria, dar opinia publică cere ca țara să rămână în neutralitate. Regele Carol I își joacă ultima carte în Consiliul de Coroană. El încerca să îi convingă pe reprezentanții poporului să voteze pentru intrarea în război de partea Puterilor Centrale.
Pe lângă Sergiu Nicolaescu, interpretul personajului Carol I, din distribuția filmului mai fac parte actorii: Răzvan Vasilescu (Ionel I.C. Brătianu), Andreea Măcelaru Șofron (Principesa Maria), Ștefan Velniciuc (Ottakar Chernin), Geo Dobre (Regele Ferdinand), Marina Procopie (Regina Elisabeta), Claudiu Istodor(Take Ionescu), Ion Lupu (Louis Basset), Mihai Niculescu (Alexandru Marghiloman), Dumitru Dumitru(P.P. Carp), Roxin Ion (Theodor Rosetti), precizează site-ul cinemagia.ro.
Filmările s-au desfășurat la Castelul Peleș și Palatul Cotroceni. La concursul de proiecte cinematografice din 2006, „Carol I” a primit 195.000 de lei de la Centrul Național al Cinematografiei, cea mai mare finanțare acordată la secțiunea documentare.
Regizorul Sergiu Nicolaescu declara înaintea premierei că a ales acest subiect deoarece „Carol e unul dintre cele mai importante personaje ale României moderne, chiar cel mai important al istoriei generale a românilor. El a fost creatorul României moderne”.
În seara premierei filmului, au fost lansate și DVD-ul cu filmul „Carol I”, precum și o carte cu scenariul filmului și cu informații despre epoca în care a trăit suveranul României.
Actrița Marina Procopie mărturisea, într-un interviu acordat AGERPRES în 2014, că o importanță deosebită a avut-o colaborarea sa, la mai multe filme, cu Sergiu Nicolaescu — ”Wilhelm Cuceritorul”, ”Orient Express” și ”Carol I”.
”Dincolo de a fi fost un foarte bun regizor, Sergiu Nicolaescu era foarte bun în selectarea distribuției. Eu nu am dat probe pentru rolurile din ‘Orient Express’ sau ‘Carol I’, m-a sunat maestrul Nicolaescu și m-a chemat. Ținea cont mereu de asemănarea actorilor cu personajele reale pe care le jucau. Și privind unele fotografii ale reginei Elisabeta i s-a părut că semăn bine cu ea”, a declarat Marina Procopie.
Regizorul, actorul și producătorul Sergiu Nicolaescu s-a născut la 13 aprilie 1930, la Târgu-Jiu. La 5 ani a plecat din orașul natal împreună cu familia, care și-a stabilit reședința la Timișoara, orașul în care marele regizor a copilărit. Din acei ani ai copilăriei i-au plăcut filmele și a visat să joace într-o zi în filme. A făcut ultimele patru clase de liceu în doi ani, potrivit cinemagia.ro.
În 1948, la terminarea liceului, a intrat la trei facultăți: Belle Arte, Politehnică și Școala de Ofițeri de Marină. A absolvit Politehnica în 1952, devenind inginer, meserie pe care a practicat-o la Studioul ”Al. Sahia” până în 1965, intrând astfel în lumea filmului.
Începuturile carierei sale regizorale sunt marcate de o serie de scurtmetraje — „Scoicile nu au vorbit niciodată”, „Memoria trandafirului”, o metaforă de 7 minute (1962), foarte curând ajungând să abordeze, ca profesionist, lungmetrajul.
Debutul în lungmetraj cu ”Dacii” (în coproducție cu Franco-London-Film, 1966), în care este și interpret, se dovedește a fi un mare succes românesc, ajungând să fie difuzat și în străinătate. În anii ’70, demonstrează o reală voință de a-și însuși tehnici narative și de montaj preluate din cinematograful american comercial, pe care le aplică filmelor sale de acțiune și suspans.
Filmografia sa impresionantă cuprinde filme la care, în afară de regizor sau co-regizor, este în egală măsură actor sau scenarist cu certe calități. După numărul de filme realizate (peste 50 de lungmetraje), Sergiu Nicolaescu este, de departe, regizorul cel mai productiv din cinematografia autohtonă, situându-se în același timp la nivelul celor mai activi cineaști în plan internațional.
De-a lungul carierei, a abordat o largă arie tematică și de gen (inclusiv filmul de actualitate, serialul de televiziune, comedia, drama psihologică, filmul biografic), însă certa sa vocație se dovedește a fi superproducția de inspirație istorică și filmul de acțiune.
Din filmografia sa amintim: ”Dacii” (1967), ”Mihai Viteazul” (1970), ”Cu mâinile curate” (1972), ”Chemarea aurului” (1973), ”Nemuritorii” (1974), ”Un comisar acuză” (1974), ”Accident” (1976), ”Osânda” (1976), ”Pentru patrie” (1978), ”Nea Mărin Miliardar” (1979), ”Revanșa” (1978), ”Ultima noapte de dragoste” (1979), ”Capcana mercenarilor” (1981), ”Wilhelm Cuceritorul” (serial TV, 1981), ”Ringul” (1983), ”Ciuleandra” (1984), ”Noi, cei din linia întâi” (1985), ”Francois Villon — poetul vagabond” (1987), ”Mircea” (1988), ”Coroana de foc” (1990), ”Oglinda — Începutul adevărului” (1993), ”Punctul zero” (1995), ”Triunghiul morții” (1999), ”Orient Express” (2004), ”15” (2005), ”Supraviețuitorul” (2008), ”Carol I” (2009), ”Poker” (2010, cea de-a doua comedie din cariera sa regizorală, după ”Nea Mărin Miliardar”), ”Ultimul corupt din România” (2012).
La 28 decembrie 2012 a fost operat, pe cale laparoscopică, la Spitalul Elias, intervenția chirurgicală fiind impusă de evoluția clinică din ultimele 24 de ore, în contextul unei afecțiuni digestive cronice benigne. A murit câteva zile mai târziu, la 3 ianuarie 2013.
M.B.
