Anul trecut am fost în Postul Mare la Sf. Munte. În Postul de anul ăsta mă întrebam când va mai fi posibil.
Mergeam cu șalupa către Mănăstirea Dionisiu.
M-am așezat lângă un călugăr jerpelit.
Zic: hopa să vezi că ăsta e pusnic.
Îl intreb: Karulia (pustia Sf.Munte)?
Zice: Da.
Zic : Hopa! E rus (pt. că și la ruși tot da este)
Am scos TOT ce aveam de post la mine și i-am dat.
A pus mâna la inimă și a înclinat capul.
Apoi mă întreabă dacă vorbesc engleza. Eu, modest, zic că aproape ca limba maternă.
Mai aveam puțin și ajungeam la destinație.
Zic: Dă-mi un cuvânt de folos batiușka!
Zice: ” Practice love!” (Practică dragostea!)
Mare cuvânt și după un an mi-am dat seama că nu se poate face decât în Hristos.
Orice altceva sunt doar impresii personale despre ce cred eu că e dragostea.
Ce e interesant e că la fiecare rugăciune îl pomenesc pe Tihon monahul.
E greu de descris cât de CLAR îmi apare chipul său în față. Ochii aia albaștri, parul blond roșcat, dar mai ales privirea aia de tip Arsenie Boca.
În plus pentru un moment mi se încălzește inima. Probabil că el practică dragostea pt. mine și de aia.
Este inexplicabil lumeste cum o atât de scurtă întâlnire a avut un asemenea impact.
Duhovniceste știu de ce. “Unde sunt 2 sau 3 în Numele Meu…..”
Tare aș vrea să-l mai văd o dată!
E fff bizar să-ți fie dor de cineva pe care l-ai văzut doar cca 20 min. în viața ta.
Ce interesant lucrează Hristos!
(Cătălin Rusu)
