Vania, crud in impuls si limbaj, cumplitul. La prima intalnire.
Vania, racnitorul pulsînd al oricărui gând, de orice fel, cu o indecenta aproape pură. (exista asa ceva?)
Vania, cel sclipitor.
Vania, memoria noastră.
Vania, poetul nemărturisit.
Vania, cel cu o mie de ochi vazatori ai Frumusetii in chiar cea mai crunta mocirla.
Vania, copilul cald si generos.
Vania, cel intre puținii oameni cu darul lacrimilor in apropierea Sublimului. M-a infiorat cand mi-a înfățișat, poetic, asa cum doar el știa, cat de aproape este Hristos si cat de Mare este. În vacarmul acelei seri de petrecere de acum fix un an, ne-am bucurat ca de un secret pretios.
Fericiți, cei ce au atins Veșnicia încă din viata asta.
Vania a fost unul dintre ei.
Dumnezeu te va ierta, trebuie, pentru ca nu se poate sa nu fi văzut ce am vazut noi.
Odihnă veșnică, Văniușa scump!
În foto, obosit si fericit la întâlnirea de dupa relansarea Aer cu Diamante, prin 2010.
(Crina Manolescu)
