close
Poezie

Viziune

 

E coadă mare la plecat
De pe Pământ
Se-nghesuie spirite
La poarta universului
Cerând Acasă
Paradoxal, în corp trăiesc
Contrariul
Agățându-se de viață
Sfâșiind iubirea
Cerșind zile pe care le pierd
Prin netrăire
E greu pe pământ
Când n-ai scop
Rătăcind printre situații de viață
Și oameni prin care
Poți învața
Dar tu refuzi să crești
Corpul crește
Tu rămâi mic
Corpul se maturizează
Tu rămâi mic
corpul îmbătrânește
Tu rămâi mic
Neasumat.
Refuzul de a crește și rigiditatea
Poartă semnul egal
Și ia forma coliviei
Sau a botnitei
Sau a cuștii
În timp
Corpul ia forma lor
Scăzând gradele de libertate
Prin mintea limitată
Ce aripile-și strânge
Cu fiecare zi
E greu pe pământ
Când ești debusolat
Te lași împins de valul
Numit viață
Plin de dezamăgire
Și spui că-i greu
Ajungi să crezi că-i greu
Și astfel, viața ta devine grea
Viața este frumoasă și simplă
Tu o complici
Prin neacceptare
Prin încrâncenare
Prin orgoliu
Prin măștile pe care-acesta
În setea lui de strălucire
Ți le lipește
Peste suflet
Văd oameni care spun că trăiesc
Însă prin toate actele lor
la nivel de spirit cer dreptul
La a pleca de pe Pământ
Acasă.
E dură Școala Pământ
Când nu înveți
Când nu trăiești
Când nu ești
Fii!

Viziune – Cornelia Prisacariu, Ploiești, sâmbătă 16 iunie 2018, orele 09.11 a.m.

Leave a Response

Politică comentarii: Site-ul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.