2009 – Peste 134.000 de persoane au fost ucise sau dispărute din cauza ciclonului Nargis în Myanmar, cel mai mare dezastru natural de la Cutremurul din Oceanul Indian din 2004.
2004 – Spaniolul Rodrigo Rato a fost ales director general al Fondului Monetar Internaţional.
2003 – A fost dezvelit, la Târgu Mureş, primul monument din România ridicat în memoria victimelor Holocaustului.
2002 – NASA a lansat satelitul de cercetare Aqua pentru a explora rolul apei în ecosistemul complex al planetei noastre.
Aqua este primul satelit dintr-un grup de sateliți denumit „Constelația După-amiezii” și face parte din „Earth Observing System” a NASA.
1999 – Parlamentul bulgar a aprobat solicitarea NATO privind survolarea teritoriului ţării de către avioane ale Alianţei, în cursul operaţiunilor împotriva Iugoslaviei.
1998 – A avut loc primul colocviu comun dintre Uniunea Europei Occidentale (UEO) şi Alianţa Nord–Atlantică, organizat din iniţiativa Adunării Parlamentare a UEO.
Colocviul a avut ca principal obiectiv relansarea procesului de definire în cadrul NATO a Identităţii Europene de Apărare (IDE).
1997 – A fost beatificat Cefelino Jimenez Malla, cunoscut sub numele de El Pele, primul țigan martir din istoria BisericiiCatolice.
Fericitul Cefelino Jimenez Malla, zis El Pele, unul din martirii care au apărat Biserica şi slujitorii acesteia, s-a născut ca majoritatea ţiganilor într-o familie necăjită din Spania, dar credincioasă.
Acest lucru l-a adus în apropierea slujitorilor Bisericii catolice în anii 30, când republicanii marxişti vroiau să instaureze Republica Spaniolă.
A fost ucis, ca mii de credincioşi şi preoţi catolici, de trupele de stânga republicane.
Decizia de a fi beatificat a fost una fundamentală, pentru că a fost prima recunoaştere a ţiganilor ca mărturisitori ai lui Hristos, după ce, mai bine de şapte secole, ţiganii au fost sclavii nerecunoscuţi ai popoarelor europene şi ai Bisericii.
Beatificarea sa, făcută la iniţiativa fostului papă Ioan Paul al II-lea, a fost considerată de unii drept o revoluţie având în vedere conservatoarea şi aristocrata conducere a Bisericii catolice, în care chiar şi sfinţii au sânge albastru, calendarul catolic fiind plin de regi, regine, prinţi şi prinţese.
1994 – A fost semnat, de către Israel şi OEP (Cairo), acordul privind autonomia palestiniană în Gaza şi Ierihon.
1992 – La Strasbourg s-au deschis lucrările celei de–a 44–a sesiuni a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, la care România a participat ca invitată specială.
1979 – Margaret Thatcher a devenit prima femeie prim-ministru a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (din 1979 până în 1990).
Mandatul său de prim-ministru britanic a fost cel mai lung mandat al secolului XX. Baroneasa Thatcher este singura femeie aleasă să fie prim-ministru sau lider al unui partid politic major în Marea Britanie. Fără îndoială, ea este una dintre cele mai importante personalităţi politice britanice, mandatul său fiind cel mai lung mandat continuu din istoria politică britanică. Ea este, de asemenea, una dintre cele mai controverate figuri politice, fiind iubită şi contestată în egală măsură.
1955 – A murit George Enescu, compozitor, violonist, pedagog, pianist și dirijor, considerat unul din cei mai mari muzicieni români.
Debutul, în calitate de compozitor, l-a făcut în ziua de 6 februarie 1898, în cadrul Concertelor Colonne din Paris, cu Suita simfonică Poema Română, op. 1. Admirat de Regina Elisabeta a României (Carmen Sylva), era deseori invitat să execute piese pentru vioară în Castelul Peleș din Sinaia.
Enescu a pus pe muzică câteva dintre poemele reginei Carmen Sylva, dând naștere mai multor lieduri în limba germană ale compozitorului.
Din primii ani ai secolului XX datează compozițiile sale mai cunoscute, cum sunt cele două Rapsodii Române (1901-1902), Suita Nr. 1 pentru orchestră (1903), prima sa Simfonie (1905), Șapte cântece pe versuri de Clément Marot (1908).
Activitatea sa muzicală alterna între București și Paris, a întreprins turnee în mai multe țări europene, având parteneri prestigioși ca Alfredo Casella, Louis Fournier. În timpul Primului război mondial, acesta a rămas în București, iar după război și-a continuat activitatea împărțită între România și Franța.
De neuitat au rămas interpretările sale ale Poemului pentru vioară și quartet de corzi de Ernest Chausson și ale Sonatelor și Partitelor pentru vioară solo de Johann Sebastian Bach.
A dirijat orchestrele din Philadelphia (1923) și New York (1938), în timpul călătoriilor sale în Statele Unite. Printre elevii săi se numără violoniștii Christian Ferras, Ivry Gitlis, Arthur Grumiaux și Yehudi Menuhin. Acesta din urmă, virtuoz cu o profundă cultură umanistă, a păstrat un adevărat cult și o profundă afecțiune pentru Enescu, considerându-l părintele său spiritual: Pentru mine, Enescu va rămâne una din veritabilele minuni ale lumii. (…) Rădăcinile puternice și noblețea sufletului său sunt provenite din propria lui țară, o țară de inegalată frumusețe.
În anii 1921-1931, Enescu a lucrat la opera Oedip, monumentală creație dramatică și muzicală, care abia în ultimii ani a început să se impună pe scenele teatrelor de operă din lume. Opera i-a fost dedicată Mariei Tescanu Rosetti (fostă Cantacuzino), cu care s-a căsătorit mai târziu.
Opera Oedip a fost terminată la conacul Marucăi din Tescani, într-un pavilion de vară ridicat pe o colină artificială din pământ, chiar în mijlocul pădurii. Premiera operei Oedip a avut loc la Paris, pe 13 martie 1936, și s-a bucurat de un succes imediat. Primul bariton care l-a interpretat pe Oedip pe scena operei din Paris a fost Andre Piernet.
1953 – Ernest Hemingway a câştigat premiul Pulitzer pentru Bătrânul şi marea.
1933 – A apărut, la Cluj, lunar, revista de cultură Gând Românesc, editată de Astra.
Revista a apărut până în aprilie 1940, fiind editată de Ion Chinezu.
1931 – S-a constituit, la Bucureşti, sub conducerea lui Theodor Fisher şi avându-l ca preşedinte de onoare pe Adolf Stern, Partidul Evreiesc din România, cu scopul de a promova interesele populaţiei evreieşti şi implicarea ei activă în viaţa politică a ţării. Partidul s-a pronunţat pentru rămânerea în ţară a populaţiei evreieşti.
În 1938, acest partid şi-a încetat activitatea.
1904 – A început construcţia Canalului Panama.
1904 – Inginerul James Royce şi Sir Charles Stewart Rolls au pus bazele companiei Rolls-Royce, producătoare de maşini de excelenţă . Din 1998, numele de marcă Rolls –Royce a fost achiziţionat de BMW.
1867 – S-a adoptat prima lege monetară din România, prin care Leul a fost desemnat unitatea monetară a Statului Român.1 leu era era subdivizat in 100 de bani.
Legea monetară din 22 apr./4 mai 1867 prevedea emisiunea de monede din aur (20, 10 şi 5 lei), argint (2 şi 1 lei, precum şi 50 bani) şi bronz (10, 5, 2, 1 bani).
Baterea monedei din aur şi argint a fost întârziată nu numai de lipsa mijloacelor financiare, dar şi de natura relaţiilor de dependenţă a statului român faţă de Imperiul otoman.
Luând în consideraţie aceste dificultăţi, legea monetară din anul 1867 prevedea ca, pentru început, să se bată doar monede de bronz. Astfel, până la înfiinţarea Monetăriei Statului în anul 1870, a fost comandată baterea de monede la fabricile Watt & Co. şi Heaton din Birmingham, precum şi la monetăria din Bruxelles.
În primul deceniu de la legea monetară au fost bătute monede din aur în cantităţi mici (102 000 lei), faţă de cele din bronz (4 mil. lei doar la prima comandă din 1867) şi de cele din argint (cca 14 mil. lei între 1873-1876).
Până atunci in Romania nu exista cu adevărat un sistem monetar. Principele Alexndru Ioan Cuza a încercat să facă o monedă naţională, numită “român” sau “romanat”, un “român”, având 5 grame şi fiind din argint, dar nu a reuşit din cauza piedicilor puse de Imperiul Otoman, care nu a acceptat ca un stat vasal să aibă monedă naţională.
1848 – A avut loc Adunarea românilor din comitatul Caraş, cu participarea unor moldoveni şi munteni, la Lugoj, unde se revendicau drepturi naţionale şi autonomia bisericii ortodoxe române din Banat şi Crişana.
1675 – Regele Charles al II-lea al Angliei a ordonat construirea Observatorului Regal Greenwich.
1655 – S-a născut inventatorul italian Bartolomeo Cristofori, considerat creatorul pianului.
În 1698 a realizat un prim “cembalo a martelletti” (clavecin cu ciocănele), apoi, spre 1710, primul său pianoforte, din care și azi se mai păstrează un exemplar datând din 1720, la Metropolitan Museum din New York (m. 1731)
Bartolomeo Cristofori s-a născut pe 4 mai 1655, la Padova, şi a decedat pe 27 ianuarie 1731, la Florenţa. Acesta a fost un creator de instrumente muzicale, fiind considerat inventatorul pianului. În 1698 a creat un prim cembalo a martelletti (clavecin cu ciocănele), iar, înspre 1710, primul său pianoforte, din care şi în prezent se mai păstrează un exemplar, datând din 1720, la Metropolitan Museum din New York, conform Wikipedia.
Despre prima parte a vieţii lui Bartolomeo Cristofori se cunosc foarte puţine lucruri. La vârsta de 33 de ani, în 1688, Cristofori a început să lucreze pentru Ferdinando de Medici, mare duce de Toscana, care era foarte pasionat de muzică. Acesta l-a angajat pe Cristofori nu doar să aibă grijă de multele instrumente muzicale pe care le deţinea, ci şi ca posibil inventator al unor instrumente muzicale.
1646 – A apărut, la Iaşi, Cartea românească de învăţătură de la prăvilele împărăteşti şi de la alte giudeţe, primul cod de legi tipărit în limba română.
A fost urmat, în 1652, de codul muntenesc Îndreptarea legii, tipărit la Târgovişte; traducătorii celor două cărţi sunt Eustratie logofătul şi Daniil Andrei Panonianul (Ardeleanul).
1519 – A decedat Lorenzo di Piero de’ Medici, cel care a condus Florența din 1513 până la moartea sa în 1519.
Lorenzo a fost numit comandant al celor 10.000 de oameni trimiși tocmai să îl captureze, dar a fost rănit și s-a retras la Tuscany. Lorenzo și-a recâștigat ducatul prin încheierea unui tratat în luna septembrie a aceluiași an.
În timp ce era Duce de Urbino, el s-a căsătorit cu Madeleine de la Tour, fiica Curţii de Auverge, pe data de 13 iunie 1518, și au avut o fată, Caterina, care s-a născut la 21 de zile după moartea tatălui ei.
Ea avea să devină Caterina de Medici, celebra regină a lui Henry II al Franței, într-un mariaj aranjat de vărul ei îndepărtat, Papa Clement VII de Medici, ca o ultima mutare de succes a acestuia.
Cavoul lui Lorenzo di Piero de’ Medici din capela Medici a bisericii San Lorenzo este ornamentat cu lucrările lui Michelangelo: Amurgul şi Aurora, Gânditorul.
Din cauza numelui identic cu cel al bunicului său (ambii numindu-se Lorenzo di Piero de Medici), al cărui cavou este de asemenea în capela Medici, cavoul său este adesea confundat cu cel al bunicului său.
1493 – Papa Alexandru al VI-lea a împărţit Lumea Nouă între Spania şi Portugalia de-a lungul unei Linii de Demarcaţie.
1471 – Războiul celor două roze: Bătălia de la Tewkesbury: Eduard al IV-lea a învins armata familiei Lancaster şi l-a omorât pe Eduard, Prinţ de Wales.
Războiul celor Două Roze este numele sub care mai este cunoscut războiul civil purtat cu intermitență pentru tronul Angliei între susținătorii Casei de Lancaster și cei ai Casei de York. Amândouă casele regale erau ramuri ale Casei Regale Plantagenet, avându-l ca strămoș comun pe regele Edward al III-lea.
Numele generic de Războiul celor Două Roze nu a fost folosit în perioada în care conflictul a avut loc, ci mai târziu, avându-și originea în formele și culorile blazoanelor celor două case regale: Trandafirul roșu de Lancaster și Trandafirul alb de York.
Războiul a fost purtat de armate formate din vasalii feudali ai celor două case regale. Casa de Lancaster a avut sprijinitori în special în sudul și vestul țării, în timp ce sprijinitorii Casei de York proveneau în special din zonele de nord și de est.
Războiul celor Două Roze, cu marele său număr de victime din rândul nobilimii, a fost o cauză principală a scăderii importante a puterii aristocrației, ceea ce a dus la creșterea puterii monarhiei centralizate a dinastiei Tudor.
