Pe bune, frate!… Azi-noapte avusei un vis de numa-numa!… Un vis ieşit din toate tiparele psihanalitice jung(h)ian-fraudiene!… 🙂 🙂 🙂 Fuse pentru prima noapte în viaţa mea de dormitor pasionat când avusei o experienţă sapienţală de cunoaştere prin pasivitate somnolentă!… 🙂 Pleonasm, pleonasm, vremea ta este de… basm!… 🙂 Veorica, Veorica, să nu te apuce frica!… 🙂
Mă sculai transpirat frate Mărine!… Visai că eram… cavaler templier!… Da, frăţicule, cu manta albă peste o haină din inele de sârmă oţeloasă (OC 5160 – din ăla din care se fac săbiile de Toledo, rezistent la torsiune, frângere, călit de mai multe ori succesiv!) Cu Cruce din aia roşie, despicată la capete ca limba lui Uroborus!…
Se făcea că mă atacaseră nişte fiinţe ciudate, cu coarne!… Să fi fost draci, frăţicule, să fi fost altceva, să fi fost vikingi, nu ştiu!… Cert este că ridicai sabia, ţinând-o de teacă, cu mânerul în sus şi ei fugiră pentru că îi auzii strigând: „Cruce, băăăă, are o Cruce în mână!…”
Mă sculai, văzui că este 06:30 şi mă dusei de mă spălai pe ochi!… Dar şi acum am vedenia asta în spatele ochilor!… 🙂
NIHIL SINE DEO!…\
(Bogdan Costin Georgescu)
