Mii de fotografii în lanurile de rapiţă au invadat site-urile de socializare.Un lucru e cert – rapiţa se bucură de tot mai multă popularitate şi a luat locul clasicelor flori de primăvară. De veghe în lanul de rapiţă nu mai e nimeni. În anii trecuţi, pe vremea aceasta, reţelele de socializare erau inundate cu fotografii în lanurile de flori galbene. Pandemia a făcut ca astfel de fotografii să rămână o amintire. Rapiţa ameliorează afecţiuni ale tubului digestiv și alte youtuburi şi ajută la prevenirea bolilor cardio-vasculare. Dincolo de beneficii, şi-a găsit şi o altă întrebuinţare. Una mai modernă dar am observat că rapițul este populat și de Unii dintre termenii injurioşi din româna populară sînt aproape de negăsit în dicţionarele noastre sau au fost înregistraţi cu alte sensuri decît cele ale insultei. Japiţă lipseşte cu totul din unele dicţionare – în primul rînd, în mod surprinzător, chiar din DEX –, în vreme ce în altele (mai vechi) apărea cu un înţeles strict tehnic: „bucată de lemn sau de fier îndoit, așezat deasupra proțapului și formînd scobitura în care se prinde jugul“ (Dicţionarul limbii române moderne, 1958). Ca termen popular desemnînd o piesă din alcătuirea plugului, cuvîntul fusese înregistrat în 1893 de dicţionarul român-francez al lui Frédéric Damé, apoi de Candrea, în Dicţionarul enciclopedic „Cartea Românească“ (1931), de Dicţionarul Academiei (1937), de Scriban (1939) etc.Japiţă
Japiţă, substantiv (regional)
Sinonime: (tehnică) cătuşă, (regional) jampiță, (regional) proţăpel; (depreciativ) persoană fără caracter.
Uzul actual al cuvîntului nu mai evocă deloc plugăritul: „Cum să nu mai fii o japiță, hatere“ (titlu, vice.com); „Japița – cu ochii ăia de peruzea cu care te-a cucerit într-o seară de vară – stă atentă pe portofelul tău“ (stelian-tanase.ro), „Japiţa intelectuală (titlu, ziaruldeiasi.ro); „tipa asta e o japiţă de prima clasă“ (protv.ro, comentarii) etc. Uzul injurios al cuvîntului pare să se fi răspîndit în a doua jumătate a secolului al XX-lea, aşa cum o indică atestările sale în literatură, la autori din anii’ 80: „Nu ţi mai ajung bărbaţii… paraşuta, japiţa, paţachina lumii“ (Sorin Preda, 1985); „Cînd doamna e japiţă şi nu mai vădeşte respect, îi rupi gura“ (Smaranda Cosmin, 1987) sau chiar din generaţiile anterioare: la Radu Cosaşu, Ion Băieşu, Nina Cassian („luni mă mut la 2 Mai, în casa în care am stat aproape treizeci de ani, dar nu în camera mare, ci în una mai proastă şi fără Babuşca, ci cu japiţa de fie-sa“
