Agonie nocturnă
E ora patru dimineață,
Tremurînd bețivii aleagă spre cîrciuma din piață;
Ochii le sticlesc de poftă ca la bursuci,
Mai devreme sau mai tîrziu de ciroză vor muri cu toții răpuși.
Unii beau pe datorie,trecuți pe caiet,
Dar unul a scăpat de datorie murind de diabet.
Un bețiv la altul indignat povestea,
Că i-a venit nevasta acasă fără chiloți pe ea.
Un coleg de pahar n-a mai venit de luni,
Fiind internat la dezalcoolizare la spitalul de nebuni.
Un bețiv clătinîndu-se urinează pe un zid,
Îngînînd un cîntec cu glasul dogit;
Nevastă-sa acasă e obișnuită,
Cînd vine bețivul și intră-n closet și vomită.
Un singur ideal,o singură bucurie bețivii avea’:
Cînd iau pensia sau salariul să aibă ce bea !
Mihai Ivănescu.
