Am o problemă reală, când schimb un așternut,
cu băgatul plilotei in husa aia. E o provocare de fiecare dată
eu sunt mică, alea sunt mari, singura soluție pe care am identificat-o, de a lungul vremii,
a fost să mă bag efectiv in cearșaful ăla, cu tot cu pilotă și să “agăț” colț la colț, pe urmă mă chinui să ies, să o tin in sus ca sa se aranjeze sub propria greutate
(cu mine înăuntru)
și mereu, in plin proces de producție,
când stau in mijlocul camerei cu cearșaful uriaș in cap și cu mâinile in sus și simt ca ma sufoc,
îmi trece prin minte același scenariu psihopat
că intr o zi pur și simplu n-o să mai pot să ies de-acolo și-o să mor penibil
înfășurată ca o mumie intr-un cearșaf proaspăt spălat și toată lumea o să spună
“Săraca, dar n-a ajutat-o capul să facă altfel?!”
Altfel cum???
(Oana Costea)
