Unde mai întâlnim, azi, acea cuviință, acel „nu se cade“ de care vorbeau bunicii nostri? De când am decis să ignoram simțul pudorii și al jenei văzute ca respect de sine?
Oare de când a fi politicos nu mai e la moda?!
A fi politicos și a respecta….înseamnă a nu mai fi de gașcă?! De când a intrat în derizoriu bunul simț și politețea? Ne confruntăm, zi de zi, cu acest spectacol degradant al unei părți de societate ce și-a pierdut unul dintre cele mai prețioase apanaje: acela al respectului de sine și al bunului simț ca mod de a fi!
Evoluam ca și civilizație, ne mândrim că am atins părți din univers… însă privim siderați cum involuăm ca univers lăuntric, moral. Aud atât de des limbaj trivial, periferic ridicat la rang de uzanță zilnică. Ne călcăm în picioare până și la…moaște!!!
Politeţea, respectul se învaţă. Respectul e o opțiune personală, nu o simplă etichetă afișată doar în contextele care ne convin. E, în fond, prima carte de vizită a fiecăruia dintre noi.
Spun și eu, așa cum grăia și Nicolae Steinhardt: „Dacă nu putem fi buni, să fim măcar politicoși!”
Adina Faur
