Azi noapte am visat mega sf. Ultra high-tech, se petreceau niște chestii fabuloase, printre altele la restaurant primeai exact mâncarea la care te gandisei și ea venea cumva, pac, ieșea din masă.
Tot în vis, pe lângă multe alte nebunii, noi, oamenii, aveam setări de profesii, dar și de limbi străine.
Iar eu, foarte des, nu știu de ce, îmi setam suedeză.
Sau știu de ce.
***
Aveam vreo 3-4 ani și eram la mare, la Mamaia. Îmi aduc aminte limpede scena, o văd.
Era pe seară, în balconul unui hotel de pe faleză, stăteam pe vine, dar cu mâinile atârnate de barele verticale de fier forjat ale balustradei, mă bălăngăneam și strigam la oamenii care treceau.
Mulți dintre ei erau nordici, mă fascinau, înalți, cu pielea mereu arămie, cu părul atât de blond și mereu răvășit, erau veseli, vorbeau mult și râdeau.
“Suedezii”
Cu ei voiam să vorbesc.
Treceau pe sub balcon și eu strigam:
Asghent bregtogonepcf alo, alo, bruv deestght barcoptr eighenteg
sgegon hrrate brolm
sau cum mi se mai părea mie ca suna limba lor.
Din cameră, mama mă certa să mă potolesc, să nu mai urlu în balcon, să nu mă mai prostesc.
Taica-miu râdea rău, auzeam și asta evident ca mă încuraja să mi continui discursul
Lasa-maaaa, ca vorbesc
Nu vorbești, te prostești
Ba nu
Tocmai trecea un grup, erau frumoși, bronzați și purtau haine largi, bărbații aveau bermude, ele rochii largi, fine
Skenkeng hoghihen vrugengull bugurgen bruv
Isching jok kokt
Spre deosebire de alții, care până atunci doar mă priviseră amuzați sau îmi făcuseră vreun semn vesel cu mâna, ăștia s-au oprit.
Se uitau toți la mine și eu le vorbeam și la un moment dat
unul a râs și mi-a răspuns,
trebuie că avea spre 50 de ani (asta pot spune acum, când îi recompun imaginea), o cămașă albă din pânză subțire și bermude bej, părul destul de lung pentru standardele comuniste și o cărare pe o parte, iar în picioare sandale bej, nu prea vedeam la vremea aia bărbați cu sandale,
mi-a răspuns deci ceva râzând, iar eu am continuat, a venit replica
deja discutam amândoi
uimiți pesemne de situație, ai mei au venit amândoi în balcon, eu i-am prezentat străinului, mama i-a zis ceva în engleză, el a răspuns amuzat, toată lumea râdea, eu am continuat să amestec consoanele, eram super super încântată
într-un final au plecat, nu înainte de a-mi face semn bye și bezele
ai văzut? ai văzut că nu ma prosteam? i-am trântit triumfătoare maică-mii. Am vorbit cu ei. Am vorbit cu suedezii!
Aveam totuși o neliniște, ca doar eu știam bine că mă prosteam. Nici nu reușeam să rețin mai mult de un cuvânt din cele pe care le inventam, respectiv bruv.
Ceva mai târziu, când ne băgasem deja în pat, iar mama era la baie, am întrebat în șoaptă
“auzi, tati? dar cum de înțelegeau oamenii ăia ce ziceam eu? ca nu vorbeam pe suedeză”
Taica-miu nici nu voia, nici nu știa să-mi ajusteze aripile, oricum ar fi crescut ele.
“Ba da”, a zis. “Vorbeai suedeză, dar suedeza veche și ei mai știau unele cuvinte. Așa ca v-ați înțeles”
Am admis explicația
Am adormit fericită.
Aveam 3-4 ani, eram la mare și vorbeam suedeză veche suficient de bine cât să mă înțeleg cu turiștii nordici de pe litoral.
Mi se deschideau perspective fantastice.
Încrezută deja, a doua zi i-am dat unui copil neamț cu lopata în cap pentru ca nu înțelegea ce-i spuneam și am primit interdicție de făcut castel pe plajă pentru vreo două zile.
Oana Costea
