Carmen Mușat: Memoria unui oraș ficțional (video)

„Câtă realitate și câtă ficțiune încap în reprezentarea literară ? Unde se termină orașul și unde începe „orașul de hârtie” într -un roman? O lectură atentă a prozei lui Camil Petrescu scoate la iveală un personaj inedit, seducător și plin de contraste: Bucureștiul imaginat de prozatorul român este un oraș melancolic și , în același timp , dinamic, suspendat nu doar între Orient și Occident, ci și între epoca trăsurilor și cea a automobilului. De la Universitate în strada Olari, de la Parlament la Hipodrom, din Dealul Arsenalului în strada Dionisie și din strada Câmpineanu pe Calea Victoriei, personajele din Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război se mișcă într -un spațiu trasat cu precizie, în care se amestecă nume de străzi și de personalități din epocă , denumiri ale unor instituții și ale unor cartiere (unele dispărute, altele încă valabile). Fidelitatea față de detaliile geografiei orașului , atenția acordată arhitecturii caselor , precum și redarea amănunțită a traseelor străbătute de Ela și Ștefan Gheorghidiu în lungile lor plimbări prin oraș sunt tot atîtea „ porți ” prin care cititorul pătrunde simultan în spațiul orașului și în lumea lăuntrică a personajelor. O viziune a orașului este dublată , în proza camilpetresciană, de o „viziune a sentimentelor”. Îmi propun să străbat drumul între cele două orașe , cel istoric și cel ficțional, luându-i drept călăuze atât pe Ștefan Gheorghidiu, cât și pe Ela.”