close

Creștinătate

Creștinătate

În Austria, ora de religie creștin-ortodoxă este frecventată de tot mai mulţi elevi

Pray

În Austria, din ce în ce mai mulţi elevi participă la cursurile de educaţie religioasă ortodoxă, informează ziarul Katholisch.de.

Orele de religie ortodoxă au început a fi predate în Austria din anul 1991, iar din 2005 a fost înfiinţat Ministerul şcolilor ortodoxe. Mitropolitul Arsenie Kardamakis, președinte al Consiliului Episcopilor ortodocși din Austria, a spus într-un interviu: „Într-o societate în care este din ce în ce mai dezaprobată vorbirea despre Dumnezeu în spațiul public, profesorilor de religie le revine, în special, sarcina de a forma elevii și a întări credința lor“.

Astfel în anul şcolar 2018/2019 s-au înregistrat aproximativ 13.600 elevi la ora de educație creștin ortodoxă, în aproape 1000 de unităţi de învăţământ. Anul anterior s-au înscris 12.682 elevi în 912 unităţi de învăţământ. Informațiile oferite de siteul Katholisch.de prezintă și statistica din anul şcolar 2012/2013, când au urmat cursurile de învăţământ ortodox 10.003 elevi, în urmă cu 15 ani fiind înscriși 5.000 elevi.

Constituţia austriacă garantează libertatea de religie iar Statul se obligă să asigure condiţiile desfăşurării activităţilor de natură religioasă şi să permită exprimarea în mod public a credinţei. În practică, acest principiu se concretizează în relaţia de cooperare dintre Stat şi culte, în diferite domenii, inclusiv în organizarea orelor de religie în cadrul şcolilor publice. Cu alte cuvinte, Statul asigură condiţiile formale necesare organizării educației religioase – spaţiul necesar, tipărirea manualelor, plata profesorilor, iar stabilirea programei analitice, editarea manualelor ori numirea profesorilor sunt responsabilitatea exclusivă a cultelor.

Potrivit unei legi federale ce datează încă din 1949, educaţia religioasă este disciplină obligatorie, facând parte din trunchiul comun pentru învăţământul primar (6-10 ani), secundar (10-14 ani) şi vocaţional (14-19 ani). În organizarea orei de religie în şcoli, Statul cooperează cu cele 14 culte recunoscute oficial. În mod normal, se predau două ore de educaţie religioasă săptămânal. Dacă grupul de elevi este mai mic de zece, se predă numai o oră. Pentru organizarea acestor ore este nevoie ca măcar trei elevi să aparţină aceluiaşi cult religios. Este de asemenea necesar ca profesorul să fie adept al aceleiaşi credinţe.

Părinţii sau elevul însuşi, dacă are peste 14 ani, au dreptul de a cere scutire de la orele de religie.

Profesorii de religie pentru ciclul primar, ca şi pentru primii doi ani ai învăţământului secundar, sunt fie absolvenţi ai unor institute de educație religioasă, fie absolvenţi de şcoli pedagogice, care urmează şi un curs de specializare în acest domeniu. Pentru a preda la nivelurile superioare, profesorii însă trebuie să fi absolvit studii masterale în teologie sau într-un alt domeniu, dar având ca a doua specializare educaţia religioasă. Odată angajaţi, ei au aceleaşi obligaţii şi drepturi ca oricare alt professor, însă evaluarea calităţii muncii lor se face de către reprezentanţi ai cultului care i-a desemnat să predea.

Și în Germania, educația religioasă ortodoxă este disponibilă și în mai multe landuri, inclusiv în Renania de Nord-Westfalia și în Saxonia Inferioară. Numărul creștinilor ortodocși a ajuns în Germania la aproximativ două milioane de credincioși, ortodoxia fiind acum cea de-a treia cea mai mare denominație.

(avereabisericii.ro)

mai mult
Creștinătate

Neurochirurgul Ștefan Mindea distins la Huși cu Crucea Episcopală

StefanMindea

Părintele diacon Ștefan Mindea, neurochirurg renumit la nivel internaţional, a primit duminică din partea Preasfințitului Părinte Ignatie al Hușilor distincția Crucea Episcopală „pentru lucrarea foarte intensă desfăşurată în slujba vindecării semenilor”.

Ceremonia a avut loc duminică, 7 iulie 2019, de sărbătoarea ocrotitoarei Catedralei Episcopale din Huși: Sfânta Mare Muceniță Chiriachi.

După 35 de ani petrecuți în SUA, unde a devenit unul dintre cei mai renumiți neurochirurgi, specializat în neurochirurgie minim invazivă și chirurgie oncologică spinal, Ștefan Mindea a decis să se întoarcă în țară, împreună cu soția și cei șase copii ai săi, la Constanța.

În prezent, doctorul Mindea tratează și operează la Constanța oameni suferinzi, de orice condiție socială, iar duminica slujește ca diacon la o biserică din orașul de la malul mării.

În timpul operației, rugăciunea îmi dă siguranță, spunea medicul anul trecut într-un interviu acordat pentru revista Lumea Credinței.

Neurochirurgul Ștefan Mindea a vorbit despre rolul credinței în viața sa și a evidențiat că rugăciunea îi oferă siguranţă, îi dă putere şi astfel rămâne ancorat în relația lui „statornică cu Bunul Dumnezeu”.

(basilica.ro)

mai mult
CreștinătatePromovate

PLATESC ORICAT NUMAI SCAPATI-MI COPILUL!

Crestin

Dragii mei,

La ultima vizita de la Frasinei am auzit si urmatoarea poveste:

Un om de afaceri ff bogat a venit la Frasinei pentru ca fiul sau intrase intr-o mare problema. A zis:
– Ruagti-va pentru copilul meu sa scape! Platesc oricat!

Calugarii au zis ok. Sigur ca nu i-au luat mai mult decat iau oricui pentru un pomelnic. Insa a intervenit ceva. Calugarul i-a spus ca si el ca parinte trebuie sa faca macar un acatist zilnic.
“Nu va ia mai mult de 20 min.”

Raspunsul omului de afaceri a fost naucitor:
– Parinte, poate n-ati inteles, eu platesc si ma astept la servicii. Nu platesc ca sa fac eu. Eu n-am timp de asa ceva.

Atunci calugarul i-a spus ca daca nu se roaga si el, toata rugaciunea lor este in zadar. Asta pentru ca un copil este legat de parinti pana la cununie.

Omul de afaceri a plecat suparat! Calugarul a ramas nauc.

Ma uit la tot felul de oameni care spun ca Hristos exagereaza cand spune: “Şi oricine a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarine, pentru numele Meu, înmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică.” Matei 19:29. Vai ce se mai scandalizeaza niste “crestini” cand aud asta.

Dar iata la ce am ajuns- UN TATA SA REFUZE SA SE ROAGE PENTRU FIUL SAU pentru ca n-are timp. El face bani. Deci pentru asta se poate renunta la familie, dar pentru Hristos nu.

Este valabil pentru multa lume care are senzatia ca daca trimite pomelnice la manastiri s-a rezolvat. Ei nu fac nimic, dar trimit pomelnice si freaca haine de icoane si de moaste.

FRATILOR SI SURORILOR, ASTA NU E CREDINTA LUCRATOARE CI ESTE SUPERSTITIE!

Si mai e ceva Nici Hristos si nici Biserica nu sunt prestatori de servicii!!! Sunt distribuitori de Duhul Sfant prin Sf. Taine.

Nimeni, nici macar Hristos nu rezolva probleme, daca nu ne rugam, daca nu cerem.

Nu stiu ce ar mai fi de comentat. Voi ce ziceti?
Doamne ajuta!

(Cătălin Rusu)

mai mult
Creștinătate

Prima mănăstire ortodoxă din Scoţia din ultimul mileniu este ctitorită de un monah român

Scotia

„Cred că era timpul ca o mănăstire ortodoxă să fie fondată din nou în acele insule, iar Dumnezeu nu a găsit altă persoană dispusă şi m-a păcălit pe mine”, a declarat părintele Serafim Aldea, cu o notă de umor, într-un interviu despre proiectul primei mănăstiri ortodoxe din ultimii 1000 ani de pe insula Mull.

Mănăstirea va fi închinată Tuturor Sfinților Celți.

Pe insula scoţiană a funcţionat o veche vatră monahală ctitorită probabil de Sfântul Columba sau de unul dintre călugării de pe insula Iona. Mănăstirea românească este organizată în jurul Bisericii „Sfinților Ninian și Cuthbert”, aflată la marginea localității Kilninian de pe insulă. Lăcaşul de cult a fost donat Bisericii Ortodoxe Române în anul 2009 pentru a fi înfiinţat un aşezământ monahal.

Cum a ajuns părintele Aldea să se ocupe de acest proiect? El a povestit într-un interviu că se afla la mormântul Părintelui Sofronie Saharov şi a primit un telefon de la preotul comunităţii din Glasgow care i-a spus despre această biserică.

„Mă aflam chiar în cripta în care părintele este înmormântat și mă rugam pentru o direcție. Și Dumnezeu mi-a trimis biserica asta, complet abandonată, cu acoperișul ruinat, care necesita multă muncă și mulți bani”.

Procesul restaurării lăcaşului de cult este unul anevoios din cauza legislaţiei în vigoare.

„Am descoperit că structura acoperişului, partea din lemn, este cea originală din 1755”, a spus părintele, fapt pentru care materialele utilizate pentru refacerea lui trebuiau să fie din aceeaşi perioadă.

„Pentru acoperiş a trebuit să căutăm şindrilă care datează din secolul 18, deoarece nu ne permit să folosim materiale actuale”.

„Practic, trebuie să mergi de la biserică la biserică (din acel secol) şi să strângi cât mai multe materiale pe care ei le-au păstrat şi să le foloseşti la clădirea ta”.

Deşi în trecut insula a fost vie din punct de vedere al vieţii monahale, în prezent părintele Aldea este singurul monah ortodox din insulă.

Părintele a explicat că „în primul mileniu, când creștinismul era unul și nu exista niciun fel de ruptură între ortodocși și catolici, în aceste insule erau sute de mănăstiri, mii de călugări și de maici”.

Însă vremurile au făcut ca viaţa monahală să dispară din aceste locuri.

„De la sfârșitul primului mileniu și până acum nu a mai existat niciun fel de prezență monahală de acest gen în Hebride. Sunt singurul călugăr ortodox al acestor locuri”.

Insula Mull este a doua ca mărime din cadrul Arhipelagului Hebridelor şi are o populaţie de 1000-2000 de oameni. Capitala este Tobermory (‘Fantana Mariei’, in cinstea Bunei-Vestiri), un sat de aproximativ 700 de locuitori.

Părintele a vorbit şi despre greutatea locuirii pe insulă din cauza condiţiilor climatice. El a evidenţiat că iernile sunt lungi, umede şi întunecoase.

„Este foarte întuneric, umiditatea este crescută şi dacă ai cea mai mică tendinţă spre depresie te va ucide”.

Singurul monah ortodox de pe insula scoţiană a spus că iubeşte clima şi condiţiile de trai.

„Sunt precum o ciupercă, iubesc umiditatea şi întunericul. Este perfect pentru mine. Mă ajută şi fizic, deoarece am suferit de migrene încă de la vârsta de 16 ani. Astfel că soarele îmi este inamic, deoarece activează migrenele. Pentru că văd soarele o dată la şase luni este foarte bine pentru mine”.

Cum se ajunge la mănăstire?

„Ar trebui să zburați până în Edinburgh, de acolo să mergeți vreo 3-4 ore până în portul de unde se iau vapoarele către insulele din Arhipelagul Hebridelor. Faceți apoi o călătorie de încă o oră cu vaporul, apoi trebuie să traversați insula pe partea opusă, către ocean, unde se află mănăstirea”.

Părintele Serafim Aldea

Părintele Serafim Aldea a fost tuns în monahism în anul 2005 la Mănăstirea Râşca.

În perioada 2004 a absolvit studiile masterale la Departamentul de Literatură Engleză şi Comparată la Universitatea din Warwick. Doctoratul l-a urmat la Universitatea Durham sub coordonarea părintelui profesor Andrew Louth.

În anul 2010 a înfiinţat o parohie românească în Newcastle.

Din ianuarie 2014 lucrează la Departamentul de Teologie al Universitatii Oxford.

 

(basilica.ro)

mai mult
Creștinătate

Minunile Printelui Ilie Lacatusu

PrIlie

Am promis demult parintelui Ilie ca voi marturisi toate binefacerile sale pentru mine si familia mea, pentru ca si alte persoane sa poata spera si beneficia de ajutorul sau.

Prima mea intalnire cu parintele Ilie a fost in urma cu multi ani (cred ca peste 10 ani). Atunci eram studenta in Bucuresti si o colega m-a invitat sa asist la o prezentare de documentar (la un centru cultural studentesc) privind descoperirea moastelor unui nou sfant! Parintele Ilie Lacatusu.

Am urmarit cu interes, bucurie si speranta documentarul. Imi amintesc ca TVR lua interviuri la iesirea din sala. Intre timp am lucrat in strainatate si, in timpul unei vizite in tara,in urma cu catva ani, am intrebat o prietena daca are stiri despre canonizarea Parintelui Ilie Lacatusu, discutia a inceput vorbind de pelerinajul prietenei mele la Parintele Arsenie Boca. Nu stia nimic de Parintele Ilie. Am plecat din tara si la aeroport am cautat sa cumpar niste reviste. In chioscul de la aeroport, prima carte pe care am vazut-o cand am intrat a fost cartea „Viata, Minunile si Acatistul Parintelui Ilie Lacatusu”! M-am bucutat foarte tare, am cumparat cartea (singura pe care o aveau) si am citit-o pe avion. Am inteles ca este un semn. Sfantul Ilie a auzit ca intreb de el si mi-a dat de veste! Am inceput sa citesc acatistul cand aveam cate o nevoie sau problema. Primul ajutor a fost cu slujba mea din strainatate, de care nu mai eram sigura. S-a rezolvat in timp si acum am un post sigur.

M-au ajutat, de asemenea, cu rugaciuni si pelerinaje la cavoul Parintelui Ilie, mama mea si preotul Ioan, un preot duhovnic la care mergea mama mea pentru ajutor.

Mama mea a vizitat si a citit si acatistul Sfantului Nectarie de la Manastirea Radu Voda. Ulterior, am cerut ajutor Parintelui Ilie pentru casatorie si copii (traiam in cuplu de multi ani, necasatoriti). Am citit acatistul Parintelui Ilie si s-a rezolvat in timp: ne-am casatorit anul trecut, iar in prezent sunt insarcinata. Multumesc Parintelui Ilie Lacatusu pentru tot ajutorul dat! Am avut si probleme de sanatate (2 interventii chirurgicale) si m-am rugat Parintelui Ilie. S-au petrecut cu bine, chiar daca au fost si alte incercari, ma rog si Parintele Ilie imi ajuta! Mi-a raspuns la toate cererile mele si ii multumesc. Am incurajat prietenele mele, care au avut si ele incercari si chiar boli grave, sa se roage pentru sanatate sau pentru rezolvarea problemelor lor, caci Parintele Ilie nu te lasa singur ! Si este grabnic ajutator ! Ma rog in continuare cand sunt probleme sau incercari.

Multumesc Bunului Dumnezeu pentru sansa de a descoperi pe Parintele Ilie si pentru ajutorul dat! Mentionez in rugamintile mele pe Preacurata Maica Domnului si pe toti sfintii, pe care i-am intalnit sau la care m-am rugat in timpul vietii, ca pe niste prieteni gata sa ne ajute: Sfantul Calinic de la Cernica, Sfantul Spiridon al Trimitundei, Sfantul Ciprian si Sfanta Iustina, Sfintii parinti Ioachim si Ana, Sfantul Ioan Botezatorul, Sfantul Gheorghe, Sfantul Ilie, Sfantul Nicolae, Parintele Arsenie Boca, Sfantul Nectarie, Sfantul Ioan Gura da aur, si toti cei de sus.
Doamne, ajuta !

(Monica F.)

sursa – Ciprian Voicila

mai mult
CreștinătatePromovate

Predica la Duminica a treia dupa Rusalii – Despre grijile vietii

Predica

Predica la Duminica a treia dupa Rusalii – Despre grijile vietii

Evanghelia acestei duminici, una dintre cele mai frumoase si mai pline de substanta, face parte din Predica de pe munte a Mantuitorului. Atunci si-a prezentat programul de reforme doctrinare si de viata, si a delimitat invatatura si traditia Vechiului Testament, de invataturile noi, revelate de Dansul, in fata unei multimi uimite care se afla in continua “mirare”, “caci El ii invata ca unul ce avea putere, iar nu ca fariseii si carturarii”. E o Evanghelie-poem, opera a unui autor divin!

Dar textul destul de lung, si care ne-ar putea provoca la exegeze mai profunde, si din mai multe unghiuri de vedere, are, ca toate poemele, pasaje care pot usor da nastere la controverse, putand fi interpretate in diferite feluri. Asupra lor as vrea sa va spun careva cuvinte, foarte pe scurt, incercand sa ne lamurim impreuna care si cum trebuie sa fie dreapta lor interpretare ortodoxa.

Textul intreg este acesta: “Luminatorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tau curat, tot trupul tau va fi luminat, iar de va fi ochiul tau rau, tot trupul tau va fi intunecat. Deci daca lumina care e in tine este intuneric, atunci cum e intunericul? Nimeni nu poate sa slujeasca la doi domni, caci sau pe unul il va uri si pe celalalt il va iubi, sau de unul se va lipi si pe celalalt il va dispretuit nu puteti sa slujiti lui Dumnezeu si lui mamona. De aceea zic voua: Nu va ingrijiti pentru viata voastra ce veti manca, nici pentru trupul vostru cu ce va veti inbraca; au nu este viata mai mult decat hrana si trupul decat imbracamintea? Priviti la pasarile cerului, ca nu seamana, nici nu secera, nici nu aduna in jitnite si Tatal vostru Cel ceresc le hraneste. Oare nu sunteti voi mai presus decat ele? Si cine dintre voi, ingrijindu-se, poate sa adauge staturii sale un cot? Iar de imbracaminte de ce va ingrijiti? Luati seama la crinii campului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Si va spun voua ca nici Solomon, in toata marirea lui, nu s-a imbracat ca unul dintre acestia. Iar daca iarba campului, care astazi este si maine se arunca in cuptor, Dumnezeu astfel o imbraca, oare nu cu mult mai mult pe voi, putin credinciosilor?

Deci, nu duceti grija, spunand: Ce vom manca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom imbraca? Ca dupa toate acestea se straduiesc paganii; stie doar Tatal vostru Cel ceresc ca aveti nevoie de ele. Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga voua” (Mi. 6, 22-33).

Asupra a trei versete din acest text as dori sa ne oprim cu privire la care sunt sigur ca v-ati pus si dv. intrebari, in timp ce le-ati ascultat. Nu sunt usoare nici la prima, nici la a doua vedere. Dovada ca e asa, e ca pe multi i-au facut sa le interpreteze gresit si sa scoata din ele ceea ce ele n-au intentionat sa spuna. Acesta este unul din marile pericole care ii pandesc pe cei care interpreteaza Scriptura dupa capul lor si o aplica la situatii care n-au fost avute in vedere cand au fost rostite sau scrise cuvintele ei.

Sa le luam pe rand.
Cel dintai text este desigur acesta: “Nimeni nu poate sluji la doi domni, caci sau pe unul va uri si pe celalalt il va iubi, sau de unul se va lipi si pe celalalt il va dispretui. Nu puteti sa slujiti lui Dumnezeu si lui mamona”.

Al doilea: “Nu va ingrijiti pentru viata voastra ce veti manca, nici pentru trupul vostru cu ce va veti imbraca. Oare nu este sufletul mai mult decat hrana si trupul decat imbracamintea?”

In sfarsit, si al treilea verset: “Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si toate acestea (de mai sus) se vor adauga voua”.

Dupa cum stiti, in ultima vreme mai ales, s-a abatut un blestem si peste poporul nostru credincios. Acest blestem il constituie cei care vor sa ne schimbe credinta si ne fura credinciosii. Si e de mirare cum chiar aici, in aceasta Transilvanie a noastra, care si-a pastrat de-a lungul mileniilor unitatea de neam, prin limba si credinta, si asa a putut supravietui unor vremuri vitrege care au luat sfarsit abia in 1918, prin Unirea cu tara, e de mirare, zic, ca si aici incep sa prinda pe alocuri invataturi noi si gresite, care vor sa ne abata si de la adevarata invatatura, si de la unitatea noastra. Pentru ca ele, oricum, opereaza o ruptura intre sufletele noastre ale tuturor. Ne impart in grupuri, in “bisericute” care se rup de la Biserica cea una.

Se gasesc rataciti care cred ca abia ei, acum, dupa doua mii de ani, au descoperit cum trebuie interpretata Scriptura, ca si cum mosii si stramosii nostri, ca si cum Parintii Bisericii, ca si cum Biserica aceasta care dureaza de doua mii de ani a trait pana acum in greseala, si toti cei care au murit in credinta Bisericii si-au pierdut mantuirea. Si, de vreme ce si-au pierdut mantuirea, nu mai au nici o comuniune cu dansii, deci nici o legatura cu trecutul socotit ratacit. Cu prezentul Bisericii stramosesti, nici atata. Ei sunt cei despre care spune Sfantul Pavel: “De omul eretic, dupa o sfatuire sau doua, te fereste” (Tit 3, 10) sau: “Caci va fi o vreme cand oamenii nu vor primi invatatura cea sanatoasa, ci-si vor alege invatatori dupa poftele lor, ca sa le gadile auzul, si-si vor intoarce urechile de la adevar si se vor lua dupa basme” (Iisus Timotei 4, 3-4). Ei vin, bineinteles, in numele lui Hristos, dar “au smerenie prefacuta” (Coloseni 2, 18), “iubire de disputa si slava desarta” (Filipeni 2, 3), “si-l propovaduiesc pe Hristos din pizma (fata de adevaratii credinciosi ai Bisericii) si din iubire de disputa… si nu eu gand curat” (Filipeni 1, 15-16).

Sfantul Pavel ii numeste “frati mincinosi” (Iisus Cor. 11, 26), “avand numai chipul cucerniciei, iar puterea ei tagaduind-o”. Si indeamna iarasi: “De acestia sa te feresti” (Iisus Timotei 3, 5). Sunt intr-adevar cu Scriptura in mana, si asa ii insala pe cei simpli, care nu stiu ca si diavolii ca sa-i insele pe oameni vin tot cu Scriptura. Nu cu Scriptura au incercat sa-L ispiteasca pe Mantuitorul? Sf. Iacov spune limpede ca “si dracii cred si se cutremura” (Iacov 2, 19).

Sfanta Scriptura numai atunci are autoritate, cand e interpretata dupa credinta Bisericii. Cei care o interpreteaza dupa capul lor, si fara sa aiba pregatirea necesara, si fara sa se verifice prin Sfintii Parinti, prin Sinoadele ecumenice si prin intreaga Traditie a Bisericii, sunt dintre cei care “pururea invata si niciodata nu pot sa ajunga la cunostinta adevarului” (Iisus Timotei 3, 7), pentru ca invata de la cine nu trebuie, de la cei care nici ei nu stiu, de la cine stie ce exaltati, fie rataciti, fie vicleni.

Unii dintre cei inselati par ravnitori, fiind oameni de buna-credinta, dar sunt prinsi in mrejele amagirilor. Acestia “chiar de se lupta nu se incununeaza, pentru ca nu se lupta dupa lege” (Iisus Tim. 2, 5). Nici nu se mantuiesc.

Imi dau seama cat de grava si plina de raspundere e aceasta afirmatie, dar nu e a mea. E a Sfantului Pavel. Unii dintre ei, sarmanii, se amagesc cu ravna pe care o pun in observarea regulilor gruparii care i-a ademenit, dar la ce le ajuta, cand Sfantul Pavel spune ca o astfel de ravna “fara pricepere” (Romani 10. 2), nu are nici un ecou la Dumnezeu?

Sunt unii, Martorii lui Iehova, pe care nu-i intereseaza nimic din lume – desi profita de tot ce creeaza oamenii, haine, lumina, materiale etc. – nici din Scriptura, pentru ca nu li se cere decat un lucru: sa faca, toti, cat mai multi prozeliti, adica martori ai lui Iehova. Li se spune ca sunt cu atat mai aproape de imparatie, cu cat au la activ un numar mai mare de convertiti. Parca anume pentru ei ar fi spus Mantuitorul: “Vai voua… ca cutreierati marea si uscatul ca sa faceti un prozelit, si daca il dobanditi il faceti fiu al gheenei indoit ca voi” (Matei 22,15).

Ei bine, multi dintre acestia interpreteaza aceste texte, asupra carora am dorit sa ne oprim, altfel decat trebuie. De pilda, unii, pe baza textului: “Nu va ingrijiti ce veti manca si ce veti bea”, se declara impotriva angajarii crestinilor in viata de toate zilele a societatii in care iraiesc, invocand si motivul ca “nu se poate sluji la doi domni”.

Sa vedem asadar care este adevarata interpretare a acestor texte. Este adevarat ca Mantuitorul spune: “Nu duceti grija, spunand: ce vom manca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom imbraca” (Matei 6, 3), dar prin aceasta nu trebuie sa se inteleaga ca nu trebuie sa muncim, ca sa ne castigam painea de toate zilele. Accentul trebuie sa cada aici pe “nu duceti grija” sau ca in alte editii, “nu va ingrijorati!”. “Nu va ingrijorati”, adica nu va pierdeti speranta, nu va faceti atat de multe griji, faceti-va datoria si, la datoria voastra, va adauga Dumnezeu ceea ce are El de adaugat, ca doar “sunteti impreuna-lucratori cu Dumnezeu” (I Cor. 3, 9). Faceti voi tot ceea ce trebuie de partea voastra, si atunci nu va ingrijorati, caci Dumnezeu, in mod sigur, va face partea Lui. Si Mantuitorul completeaza limpede ceea ce exegetii improvizati nu vad: “caci Tatal vostru cel ceresc stie ca aveti trebuinta de toate acestea” (Matei 6; 32). Asadar, nu traiti in panica, in alerta, in deznadejde. Pe conlucrarea cu Dumnezeu trebuie sa cada accentul, nu pe faptul ca ar fi aici un indemn la incrucisarea bratelor si la asteptarea manei din cer.

Munca e unul din principiile fundamentale ale invataturii Mantuitorului. Cum s-ar contrazice El acum? In intelepciunea poporului nostru exista o vorba: aduna bani albi pentru zile negre. Dar acestia se aduna prin munca. Si apoi chiar Mantuitorul, n-a spus El: “Vrednic este lucratorul de plata sa”!? (Luca 10, 7). O repeta si Sfantul Pavel (1 Tim. 5, 18) si era lege inca din Vechiul Testament (Num. 18, 31). Sfantul Pavel spune ca si-a castigat painea prin munca, spre a nu fi povara nimanui (Iisus Tes. 3, 8). Si Psalmistul scria: “Iesi-va omul la munca sa si la lucrarea sa pana seara” (Ps. 104, 23). Si din nou Sfantul. Pavel arata ca plugarul trebuie sa munceasca inainte de a strange roadele (Iisus Tim. 2, 6). Si mai departe, ca de obicei, dupa ce expune un fapt particular, trece la generalizare si proclama principiul: “Cine nu vrea sa lucreze, sa nu manance” (Iisus Tes. 3, 10).

Iov se refera si la “muncitorii de ziua” (Iov 7, 1), la saracii care prin munca isi agoniseau cele pentru trai. Si Dumnezeu a lucrat sase zile, iar in a saptea s-a odihnit (Facere 2, 3). Oare n-a spus Mantuitorul cand si-a insusit si El porunca muncii: “Tatal meu pana acum lucreaza, si Eu lucrez”? (Ioan 5, 17). Si nu tot El a spus pilda talantilor, in care se arata ca fiecaruia i se da un talant, sau doi, sau cinci, cu porunca de a-i inmulti? Si cum se pot inmulti? Prin munca.

In “invatatura celor 12 apostoli”, care e din epoca primara a crestinismului, se spune: “Daca cel ce vine la voi este un drumet, ajutati-l cat puteti, dar sa nu ramana la voi decat doua sau trei zile, daca e nevoie. Daca vrea sa se stabileasca la voi ca meserias, sa lucreze si sa ramana, dar daca nu are o meserie, socotiti-va dupa priceperea voastra, ca sa nu traiasca cu voi impreuna un crestin trandav”.

Si atunci cum impacam una cu alta? Cum impacam porunca de a nu strange averi cu aceea de a munci si a inmulti talantii? Intram noi in categoria florilor si a pasarilor? Parca n-am intra. Dar totusi Iisus a dat acest exemplu oamenilor.

Modul cum trebuie sa intelegem aceasta comparatie reiese din modul cum a inteles Mantuitorul cuvintele Sale, atunci cand le-a rostit. E in afara de orice indoiala ca Mantuitorul n-a inteles prin comparatia cu florile si pasarile, ca omul trebuie,sa nu lucreze.

Ca sa pricepem bine lucrul acesta, trebuie sa mergem la radacina invataturii Sale, ceva mai adanc. El a avut in vedere ca fiecare vietate, planta, pasare animal salbatic, domestic sau om, toate tra iesc dupa o randuiala a lor. Precum i s-a randuit fiecaruia. Unele sa-si ia hrana din pamant, precum florile, copacii, cerealele, iarba; altele s-o gaseasca usor, nici avand nevoi prea mari, precum pasarile, desi si ele trebuie s-o caute; altele s-o vaneze, altele, ca animalele domestice, s-o primeasca de la om, dar tot ca rasplata a muncii sau a unui folos pe care il aduc, iar omul trebuie sa si-o agoniseasca singur “Cu osteneala sa te hranesti din pamant in toate zilele vietii tale”, a zis Domnul (Fac. 3, 17), poruncind stramosilor Adam si Eva “sa lucreze pamantul” (Fac. 3, 23). Randuiala sub care a fost pus omul, e aceea de a-si castiga viata prin munca bratelor sale.

Cand Mantuitorul a dat exemplul cu crinii campului si pasarile cerului, a vrut sa spuna ca acestora Dumnezeu le-a pus o anumita randuiala si, iata ca traind dupa randuiala prescrisa lor de Dumnezeu, nu mor de foame. Nu s-a vazut pasare sau animal salbatic care sa moara de foame in vremuri normale. Omului i s-a prescris randuiala de a trai din munca. Deci nici el nu poate muri, daca-si respecta randuiala care i-a fost prescrisa de Dumnezeu. Dumnezeu a randuit sa existe hrana, iar omului i-a randuit s-o caute, s-o pregateasca, s-o scoata din pamant. Florilor, plantelor si copacilor care nu se pot misca, le da Dumnezeu hrana din pamant, din ploaie, din soare si din vant. Animalelor si pasarilor care se pot misca, dar n-au maini ca sa lucreze, nici unelte, le da Dumnezeu hrana de-a gata, dar cu conditia s-o caute, deci sa se osteneasca, iar oamenilor care se si misca, au si maini, le-o da Dumnezeu ca rod al muncii lor.

Asa trebuie inteleasa aceasta invatatura. Cand Mantuitorul se afla in pustie, Satana care il ispitea i-a propus: “De esti Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea sa se faca paini” (Matei 4, 3). Vei fi ascultat. Mantuitorul i-a raspuns: Nu numai cu paine va trai omul, ci cu tot cuvantul care va iesi din gura lui Dumnezeu”. Si acest text e interpretat de unii gresit, in sensul, mai intai ca se poate obtine paine si prin alte mijloace, prin minune, nu neaparat prin munca si, in al doilea rand, ca chiar Iisus a spus ca “nu numai cu paine va trai omul” si ca mai important e “cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu “.

Doua observatii se impun in legatura cu aceasta: mai intai ca propunerea obtinerii painii prin minune venea de la diavol, asa ca lucrul vorbeste prin el insusi; in al doilea rand, se omite din vorbirea Mantuitorului un amanunt. El nu spune ca omul poate trai fata paine, cum interpreteaza unii exegeti de ocazie, ca sa schimbe accentul pe “cuvantul lui Dumnezeu”, pe care pretind ca il propovaduiesc numai ei. Mantuitorul spune: “nu numai cu paine”, ceea ce inseamna ca “si cu paine” Cu cuvantul lui Dumnezeu, dar si cu paine! Cu painea care trebuie muncita! Numai sa nu ramai numai la paine, ci sa te hranesti si cu cuvantul lui Dumnezeu.

Se zice ca intr-o manastire a venit din alta parte un monah foarte evlavios, in cautarea de atmosfera mai monahala decat in manastirea din care a plecat. I-a spus staretului ca el doreste sa traiasca dupa Scripturi, numai cu cuvantul lui Dumnezeu; asa ca sa i se ingaduie linistea cuvenita lecturii si rugaciunii.

In manastiri este o regula: oricine vine este primit si omenit ca oaspete trei zile. Dupa trei zile trebuie sa ia parte la munca impreuna cu obstea monahilor, care traiesc dupa principiul din vechime stabilit, “ora et labora” ” roaga-te si munceste”. Staretul l-a primit pe calugarul nostru, dar dupa trei zile calugarul s-a trezit cu economul manastirii care i-a spus cu binisorul: “Dupa traditia noastra, fii Cuviosia ta bun fi du-te la camp cu fratii si cu calugarii nostri. Acum ai implinit trei zile de cand ai venit, asa cu daca vrei sa mai ramai, asta-i randuiala din vechime”. Calugarul i-a spus cu blandete si evlavie: – “Parinte econoame, am plecat din manastirea cealalta pentru ca eu vreau sa traiesc numai cu cuvantul lui Dumnezeu, cu lecturi sfinte si in rugaciune, si acolo nu puteam. Nu ma tulburati. Parintele staret mi-a ingaduit sa tin regula mea”. Economul se sfatuise inainte cu staretul, asa ca, ingaduitor, n-a insistat. “Bine, parinte, stai, citeste si roaga-te”. A venit vremea mesei. S-au dus toti calugarii la masa, au maneai, dar pe el l-au lasat in chilie sa citeasca si sa se roage. Asa s-a petrecut si la masa de seara, pana ce l-a razbit foamea si, suparat, s-a dus la staret spunandu-i: – “Parinte, staret, mi se pare ca Prea Cuviosiile Voastre mancati de doua ori pe zi”. – “Da, mancam”. – “Dar pe mine de ce nu ma cheama trapezarul la masa? Sunt flamand de doua zile”. – “Eu i-am spus sa nu te cheme. Nu mi-ai spus Prea Cuviosia ta ca esti unul dintre aceia care traiesc numai cu cuvantul lui Dumnezeu? Eu am inteles: nu esti un pacatos ca noi, care trebuie sa si muncim, ca sa mancam. Ca noi avem nevoie si de mancare. Noi am fost la camp, am muncit, dupa aceea ne-am dus si am mancat din rodul muncii mainilor noastre. Pe Prea Cuviosia Ta. daca traiesti numai cu cuvantul lui Dumnezeu, te-am lasat sa te hranesti cu el!” Isi va fi cerut iertare tanarul monah si va fi mers cu ceilalti la munca! Si apoi si la masa.

Textul biblic asupra caruia ne-am oprit este un indemn la echilibru. Echilibru intre munca si rugaciune. Niciodata una fara cealalta. Spuneam ca acest text face parte din Predica de pe munte, cea mai importanta dintre predicile Mantuitorului.

E de remarcat ca, precum in alte imprejurari, Mantuitorul face si aici o demonstratie logica. Propune mai intai o premiza: E mai importanta viata omului decat hrana si trupul lui e mai important decat haina. Voi va preocupati si va ingrijorati mai mult de hrana si de haine. Cum puteti gandi astfel? Cum va puteti teme ca Dumnezeu care a creat viata si trupurile voastre care, la urma urmei, sunt mai greu de facut, nu va avea grija sa va ajute sa le si intretineti?

Foarte interesant acest procedeu logic care apeleaza la ce este mai important ca valoare si mai greu de realizat, spre a trage concluzia ca de cele mai putin importante se va putea ocupa Dumnezeu cu atat mai mult, si cu mai mare usurinta.

Revenind la premiza: E mai importanta viata decat hrana si trupul decat haina, iata o parabola care ilustreaza acest adevar, in mod convingator. Si mai ilustreaza si faptul ca ne-a fost dat sa traim din munca, nu din experiente care ne desfigureaza fiinta si ne taie aripile zborului catre inaltimi si catre mantuire. E drept si e bine sa sacrificam din noi insine pentru altii, dar nu pentru a ne face viata comoda pe pamant, platind cu viitorul nostru. Parabola e si o lectie impotriva lacomiei care trage la pamant fiinta menita sa zboare in ceruri.

Ciocarlia e o pasare mica, vioaie care zboara in inaltimi si canta frumos. Odata unei ciocarlii i s-a facut foame si foamea, cum se zice, nu asteapta. Da de-a dreptul. Si da orice pentru mancare. Face bine insa numai cand si-o plateste cu munca sau cu moneda castigata cinstit. Esau si-a vandut dreptul de intai nascut pe un blid de linte. N-a fost din partea lui un targ cinstit si onorabil. Ciocarlia flamanda ar fi putut gasi hrana pe camp daca ar fi cautat. Dar vazu un pescar care avea intr-un cos o multime de viermisori. I s-a parul mai comod sa ceara, decat sa caute acolo unde ar fi gasit fara indoiala. “Du-mi si mie doi”, ceru ea. “Iti dau, dar da-mi si tu o pana din aripile tale”. Zambind, ciocarlia ii dadu. I se paru un targ usor, o hrana obtinuta fara efort. Mananca viermisorii si zbura vesela, sfredelind inaltimile. Intalni in inaltimi o alta ciocarlie. Aceasta ii spuse: “Vezi, noi trebuie sa fim cele mai fericite pasari, pentru ca avem aripi puternice, ne ajuta sa zburam in inaltimi, tot mai aproape de Dumnezeul” Ciocarlia noastra nu-i dadu atentie, pentru ca tocmai atunci zari jos, din nou, pescarul cu cosul cu viermisori. Se lasa sageata in jos, isi smulse doua pene si capata patru viermisori, pe care ii manca fericita. Si toi asa schimbul se facu mai multe zile la rand.

Veni iarna, cu frigul. Ciocarlia incerca sa zboare spre sud, in tari mai calde, dar nu mai putu. Isi vandusc puterea pe nimic, pe ceea ce ar fi putut capata prin propria sa munca. A fost victima propriei lacomii, condamnata sa-si traiasca ultimile zile pe pamant, in condtii mizerabile.

Asa patesc si oamenii care isi ruineaza viata, vanzandu-si aripile pentru castiguri de moment. Toi ce e castigat astfel, e o pierdere pentru mai tarziu. Numai ceea ce e castigat prin munca ne apara integritatea, cinstea si viitorul.

Celalalt text: “Nu puteti sluji la doi domni, si lui Dumnezeu si lui mamona”, e de asemenea o premiza logica din ordinea evidentei. Dar trebuie sa limpezim mai intai ce trebuie sa intelegem prin mamona? Fiindca si in aceasta privinta unii vin cu o inter pretare gresita. Ei vor sa inteleaga prin mamona, lumea, sau, mai exact, lumea aceasta, spre deosebire de cealalta. Ei ar vrea sa gaseasca in acest text indreptatirea de a nu recunoaste obligatiile crestinilor fata de lumea aceasta. Dar sa ne aducem aminte cum a reactionat Mantuitorul cand a fost intrebat daca trebuie sa se plateasca impozitele, mai ales ca erau platite unei puteri straine, ocupantilor romani (v. si Rom. 13, 6). A spus: “Dati Cezarului ce este al Cezarului, si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu” (Matei 22, 21; Marcu 12, 17; Luca 20, 25). Ba chiar a platit El insusi impozitul, pescuind un ban in pantecele unui peste. in privinta aceasta lucrurile sunt clare.

Dar ce inseamna cuvantai mamona? Mamona este un cuvant aramaic care inseamna “bogatie”, dar si pofta egoista de avere. Deci cand Mantuitorul se refera la mamona spune: Nu puteti sluji intereselor spirituale, daca sunteti orientati in activitatea voastra de egoism, de strangere de bogatii, de interesele voastre exclusiv pamantesti. Daca citim textul din Noul Testament, vom vedea ca Mantuitorul vorbise inainte de aceasta despre bogatii care nu pot intra in imparatia lui Dumnezeu. Spusese ca e mai usor sa treaca o camila prin urechile acului, decat sa intre bogatul in Imparatia lui Dumnezeu. Si tot Mantuitorul spusese, cu cateva versete inainte de acestea cu mamona: “Acolo unde este comoara voastra, acolo este si inima voastra”. Deci, daca interesul vostru cade pe adunarea de bunuri, mai mult decat aveti nevoie, pe interesele personale, fara sa vedeti si interesele aproapelui, ale vecinului, ale societatii din jurul vostru, inima voastra va fi acolo, si inima voastra nu va mai fi deschisa catre Dumnezeu.
Textul este, prin urmare, un avertisment impotriva egoismului.

E de la sine inteles ca in inima egoistului nu mai este loc pentru nimeni. Este loc numai pentru mamona, caci egoismul il indeparteaza de slujirea lui Dumnezeu si a aproapelui. Goleste locul pentru mamona.

In textele indiene egoismul e numit “ignoranta” (Mahabharata). Nicolae lorga spune ca egoismul inseamna “a face din fiinta ta tendinta sufletului tau” si “a-ti da silinta desperata de a fura o raza ca sa im lumineze si pe altii” (Cugetari). Scriitorul francez I. de la Bruyere descrie astfel pe egoist: “cel ce nu se constrange pentru nimeni, nu plange pe nimeni, nu cunoaste decat nenorocirile sale, nu plange deloc moartea altora, nu se teme decat de a lui, pe care ar rascumpara-o bucuros cu pretul stingerii genului uman ” (Les Caracteres)

Indemnul Mantuitorului insa e sintetizat la urma in cel de-al treilea text, cu privire la care ne-am pus intrebarea cum ar trebui talcuit. Acum il putem intelege usor. “Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si toate celelalte se vor adauga voua”. Se vor adauga, dar nu de la sine. Cautarea imparatiei e prin lucrare, intr-ajutorare, milostenie, iubirea aproapelui, asa incat cautand imparatia asa cum se cuvine, ne ajutam noua insine, si ni se adauga reusita si succesul. imparatia se afla acolo unde i-a lasat loc liber egoismul. Interesul pentru tine sa fie in acelasi timp si interes pentru altii. Toti suntem fiii lui Dumnezeu si fata de fiecare din noi Providenta divina isi indreapta atentia in mod egal. Noi nu avem dreptul sa monopolizam pentru noi insine nici interesul nostru, nici interesul lui Dumnezeu.

Sfantul Clement Romanul invata:
“Ziua si noaptea sa va luptati pentru binele tuturor fratilor… Sa nu va caiti pentru nici o binefacere. Fiti gata pentru tot lucrul bun” (Epistola I Cor. 2). Si Sfantul Bamaba spunea: “Aveti imprejurul vostru oameni carora puteti sa le faceti bine. Nu incetati a-l face” (Epistola, 2).

A ne preocupa si “de celelalte”, nu e interzis. Mantuitorul stabileste doar prioritatile. El zice: “mai intai” imparatia Iui Dumnezeu, dar dupa aceea si “celelalte”, pentru care ne promite si concursul Sau. Iata cum, citite cu atentie, chiar cuvintele aparent grele din Sfanta Scriptura isi lumineaza intelesurile.
Auzind acestea, “sa fim nu numai auzitori, ci si implinitori ai cuvantului” (Iacov 1, 22).

IPS Antonie Plamadeala

Predica rostita in catedrala din Sibiu in anul 1986.

(CalendarOrtodox.ro)

mai mult
Creștinătate

Saint Tabitha orphanage and school

Afr

Traveling from Nairobi to Malava together with our dear friend Riley who will be at saint Tabitha orphanage and school for a period of three weeks .

He will be teaching the children at our school as from Monday .

Any support towards saint Tabitha orphanage and school will be highly appreciated
www.sttabithahouse.com

mai mult
Creștinătate

Sfânta Parascheva, pe urmele celor aflați în suferință

Piadosa_Parascheva1

Într-o seară, trecând la acea vreme printr-un necaz care mă măcina încet, încet, am visat acatistul. Acatistul pe care-l aveam în casă se afla pe fundul unui pârâu cu o apă foarte limpede.

Cuvioasa Parascheva îmi era dragă ca orice sfânt, însă nu-i citisem niciodată viața sau acatistul. Deși sunt din Botoșani, care este cât de cât aproape de Iași, nu fusesem nici la Mitropolie vreodată…

Cu toate acestea, într-o seară, trecând la acea vreme printr-un necaz care mă măcina încet, încet, am visat acatistul. Acatistul pe care-l aveam în casă se afla pe fundul unui pârâu cu o apă foarte limpede. A doua zi, i-am povestit mamei mele, iar ea i-a povestit părintelui său duhovnic.

Acesta m-a sfătuit să citesc acatistul pentru 40 de zile, pentru că „Sfânta e pe urmele mele” – exact așa s-a exprimat dumnealui. Zis și făcut. Am început să citesc acatistul și din viața Sfintei și, de atunci, am reușit să ajung și la Iași. Implicit, problemele prin care treceam au început să fie mai ușor de suportat.

(Elena – doxologia.ro)

mai mult
Creștinătate

Your prayers and support

Af1

My day has just started.

Am in hospital now. Five children are sick. Mostly they are found with Malaria and pneumonia. Its some times hectic to me.

Your prayers and support will be highly appreciated
www.sttabithahouse.com

mai mult
Creștinătate

POEMNIREA Pr. GHELASIE (+) 2 IULIE 2003

Ghelasie

Dragii mei,

Asa cum v-am povestit maine are loc la Manastirea Frasinei pomenirea Pr. Ghelasie.

Ce pot sa va spun mai mult decat am spus in postarile mele? Poate faptul ca scrierile sale, mistica sa, sacro-terapia pe care o propune sunt mai actuale ca oricand.

Multa lume se impiedica de acesta denumire “sacro-terapie”, dar credeti-ma ca nu este singurul. Jean Claude Larchet propunea “Terapeutica bolilor spirituale” iar IPS Hierotheos Vlachos “Psihoterapia ortodoxa”
Parintele Ghelasie propune o vindecare TOTALA, trup si suflet prin trairea ortodoxa.

Daca reusiti sa va ganditi maine la Parintele Ghelasie poate spuneti si o rugaciune intru pomenirea acestui mare ascet mistic ortodox.

http://sorin-benescu.ro/Acatistul-Sf-Ghelasie-Frasinei-3-SITE.html

Pentru ale sale rugaciuni, miluieste-ne Doamne!

(Cătălin Rusu)

mai mult
CreștinătatePromovate

Duminica Sfintilor Romani, a doua dupa Rusalii

SfRomani

Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat pe 20 iunie 1992, ca Duminica a doua dupa Rusalii sa fie numita “Duminica Sfintilor Romani”. In sedinta din 28 februarie 1950, Sfantul Sinod a inceput canonizarea sfintilor de origine romaneasca.

Sfinti Romani canonizati in anii 1950-1956

Canonizarea Sfantului Ierarh Calinic de la Cernica (cinstit pe 11 aprilie); a Sfintilor Ierarhi Marturisitori Ilie Iorest si Sava, mitropolitii Transilvaniei (24 aprilie); Sfantului Ierarh Iosif cel Nou de la Partos (15 septembrie); si a Sfintilor Cuviosi Marturisitori Visarion, Sofronie si Sfantul Mucenic Oprea (21 octombrie), a fost hotarata de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane pe 28 februarie 1950.

Proclamarea oficiala a canonizarii lor a avut loc pe 21 octombrie 1955, in catedrala din Alba Iulia.

Proclamarea canonizarii Sfantului Ierarh Iosif cel Nou de la Partos s-a facut mai tarziu, in catedrala Catedrala mitropolitana din Timisoara, pe 7 octombrie 1956.

Sfinti Romani canonizati in anul 1992

Introducerea in calendarul Bisericii Ortodoxe Romane a Sfantului Cuvios Antipa de la Calopodesti (10 ianuarie) si canonizarea Sfantului Cuvios Gherman din Dobrogea (29 februarie); a Sfantului Ierarh Iosif Marturisitorul din Maramures (24 aprilie); Sfantului Ierarh Ghelasie de la Ramet (30 iunie); Sfantului Ierarh Leontie de la Radauti (1 iulie); Sfantului Voievod Stefan cel Mare si Sfant (2 iulie); Sfantului Cuvios Ioan Iacob de la Neamt – Hozevitul (5 august); Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla (7 august); Sfintiilor Martiri Brancoveni, Constantin Voda cu cei patru fii ai sai: Constantin, Stefan, Radu, Matei, si sfetnicul Ianache (16 august); Sfantului Cuvios Ioan de la Prislop (13 septembrie); Sfantului Ierarh Martir Antim Ivireanul (27 septembrie); Sfintiilor Preoti Marturisitori Ioan din Gales si Moise Macinic din Sibiel (21 octombrie); Sfantului Cuvios Antonie de la Iezerul-Valcea (23 noiembrie), si Sfantului Cuvios Daniil Sihastrul (18 decembrie), a fost hotarata de Sfantul Sinod, in sedinta din 20-21 iunie 1992.

Proclamarea oficiala a canonizarii lor a avut loc pe 21 iunie 1992.

Canonizari in anul 1997 

Introducerea in calendarul Bisericii Ortodoxe Romane a Sfantului Ierarh Petru Movila, Mitropolitul Kievului (22 decembrie). Proclamarea oficiala a canonizarii a fost in data de 13 octombrie 2002.

Sfinti Romani canonizati in anul 2003

Canonizarea Sfantului Cuvios Vasile de la Poiana Marului (25 aprilie), si a Sfantului Ierarh Mucenic Teodosie de la Manastirea Brazi (22 septembrie), a fost hotarata de Sfantul Sinod pe 5 martie 2003.

Proclamarea oficiala a canonizarii lor s-a facut la Manastirea Brazi, pe 5 octombrie 2003.

Sfinti Romani canonizati in anul 2005

Pe 5 iulie 2005 s-a hotarat canonizarea Sfantului Cuvios Onufrie de la Vorona (9 septembrie) si a Sfantului Ierarh Dosoftei, mitropolitul Moldovei (13 decembrie).

Proclamarea oficiala a canonizarii Sfantului Cuvios Onufrie de la Vorona a avut loc pe 9 septembrie 2005, la Manastirea Vorona, iar cea Sfantului Ierarh Dosoftei, a avut loc pe 14 octombrie 2005, la Catedrala mitropolitana din Iasi.

Pe 20-21 octombrie 2005, s-a hotarat canonizarea Sfantului Cuvios Gheorghe de la Cernica (3 decembrie), si a Sfantului Ierarh Grigorie Dascalul, mitropolitul Tarii Romanesti (22 iunie). Proclamarea oficiala a canonizarii Sfantului Cuvios Gheorghe de la Cernica a avut loc pe 3 decembrie 2005, la Manastirea Cernica, iar cea a Sfantului Ierarh Grigorie Dascalul pe 21 mai 2006, la Catedrala patriarhala din Bucuresti.

Sfinti Romani canonizati in anul 2006

Pe 14-15 noiembrie 2006, s-a hotarat canonizarea Sfantului Ierarh Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului (14 aprilie). Proclamarea oficiala a canonizarii sale a avut loc pe 14 aprilie 2007, in localitatea Gledin.

Sfinti Romani canonizati in anul 2007

Pe 12 februarie 2007, s-a hotarat canonizarea mitropolitului Varlaam al Moldovei (30 august). Proclamarea oficiala a canonizarii lui a avut loc pe 29 august 2007, la Manastirea Secu.

Pe 22-24 octombrie 2007, s-a hotarat canonizare Sfintilor Martiri si Marturisitori: Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigore din Zagra si Vasile din Telciu (12 noiembrie). Proclamarea oficiala a canonizarii lor a avut loc pe 11 mai 2008, la Manastirea Salva.

Sfinti Romani canonizati in anul 2008

Pe 5-7 martie 2008, s-a hotarat canonizarea Sfintilor Cuviosi Rafael si Partenie de la Agapia (21 iulie); a Sfantului Cuvios Iosif de la Varatec (16 august); Sfantului Cuvios Ioan de la Rasca si Secu (30 august); Sfintilor Cuviosi Simeon si Amfilohie de la Pangarati (7 septembrie); Sfantului Cuvios Chiriac de la Tazlau (9 septembrie), si a Sfintilor Cuviosi Iosif si Chiriac de la Bisericani (1 octombrie). Proclamarea oficiala a canonizarii lor a avut loc la Manastirea Neamt, pe 5 iunie 2008.

Pe 8 iulie 2008, s-a hotarat canonizarea Sfantului Ierarh Iachint, mitropolitul Tarii Romanesti (28 octombrie); Sfantului Voievod Neagoe Basarab (26 septembrie), si a Sfantului Dionisie Exiguul (1 septembrie). Proclamarea oficiala a canonizarii acestora a avut loc la Catedrala patriarhala din Bucuresti, pe 26 octombrie 2008.

Amintim ca alaturi de sfintii mentionati, in calendarul Bisericii Ortodoxe Romane sunt trecuti si sfinti de alt neam, care au trait in tara noastra sau ale caror moaste sunt prezente la noi.

(crestinortodox.ro)

mai mult
Creștinătate

PATERICUL CARPATIN – (Intru pomenirea Parintelui Ghelasie – 2 Iulie)

Icoana3

Cuviosul Ghelasie de la Frăsinei, nu doar prin scrierile sale, ci mai ales prin viaţa sa deosebită este pentru noi cei de astăzi pildă de adevărat monah – ostaş al lui Hristos, ucenicind pe lângă pustnici cu viaţă deosebită, contemporani nouă, şi născând, la rândul lui, pe foarte mulţi ucenici, spre trăirea autentică în monahismul românesc, pe care cuviosul deseori îl numea carpatin.

În perioada contemporană, apariţia şi prezenţa abundentă a scrierilor despre monahismul ortodox încearcă să descopere tot mai mult că monahismul constituie cea mai profundă şi autentică formă a gândirii şi vieţuirii ortodoxe. Sigur că la o observare atentă, aşa cum atrăgea atenţia renumitul patrolog Stylianos Papadopoulos, în teologia academică putem observa că nu există multe referinţe despre monahism. În aproape toate manualele de dogmatică din perioada actuală, în capitolul referitor la eclesiologie nu există nicio menţiune despre importanţa monahismului în cadrul trupului eclesial. Lipsa aceasta este mai puţin simţită în Biserica noastră, având scrierile Avei Ghelasie care fundamentează şi dogmatic rolul călugărilor în Biserică, ca Trup al lui Hristos.
+ VARSANUFIE
Arhiepiscopul Râmnicului

(Cătălin RUSU)

 

mai mult
CreștinătatePromovate

Un strigăt de ajutor din Nigeria: 11.500 de creștini uciși

nigeria

Aproximativ 11.500 de creștini uciși, un milion trei sute de mii de persoane refugiate, 13 mii de case abandonate sau distruse. Acestea sunt cifrele pe care Joseph Bagobiri le-a citit în fața auditoriului O.N.U., un strigăt de ajutor din Nigeria. Masacru pentru care a făcut apel la forțele internaționale să nu-și întoarcă capul, să privească în față această criză umanitară.

Atacuri au avut un caracter de genocid, cu 150-300 de oameni uciși peste noapte de către milițiile musulmane Fulani alături de grupul Boko Haram, a spus purtătorul de cuvânt nigerian. Cele mai afectate au fost comunitățile din Adamawa, Borno, Kano și Yobe de unde populația s-a refugiat spre statele centrale Plateau, Nassarawa, Benue, Taraba și spre partea de sud la Kaduna. Dintre victime fac parte femei și copii, supraviețuitorii au declarat că agresorii erau împărțiți în trei grupuri, un grup împușcând oameni din sat, un altul dând foc la case iar al treilea așteptând ascunși în tufișuri pe sătenii fugari.

Nigeria este adesea menționată sub apelativul de „Gigantul Africii” datorită populației sale mari. Este țara cea mai populată din Africa, ocupând locul al șaptelea în lume cu o populație de 174 milioane de locuitori. Are de asemenea cea mai mare economie africană depășind în urmă cu cinci ani economia Africii de Sud. Din punct de vedere religios jumatate din locuitorii Nigeriei sunt creștini locuind în sudul și centrul țării iar cealaltă jumătate musulmani, în regiuni din nord și sud-vest.

sursa: avereabisericii.ro

(altarulcredintei.md)

mai mult
Creștinătate

DACA NU CREZI IN NIMIC VEI CREDE ORICE TI SE SPUNE

Ruga2

Dragii mei,

Am pentru voi 2 filmulete ff relevante despre efectele produse de spalarea pe creier.

Am mai postat aici despre asta. Totul se bazeaza pe mandria subiectilor expusi la asta. Le spui ca sunt DESTEPTI si CULTI daca inghit pe nemestecate LOZINCI si le propaga mai departe si s-a aranjat. De ce? Pentru ca neavand NICI UN REPER esti ff usor de manipulat. Scopul principal al Neomarxismului este desfiintarea oricarei identitati de grup (etnie, religie, rasa, sex etc) ca sa poti fii USOR de manipulat

EU AM MAI TRAIT ASTA in comunism. Se numea PROPAGANDA si era repetata la infinit pana incepeai sa crezi. Acum e mult mai simplu pentru propagandisti.

Urmarind aceste filmulete am inteles ce vrea sa fie omul nou:
1. Sa fie suficient de instruit ca sa fie UTILIZATOR de tehnologii noi si nu beneficiar. Utilizand tehnologiile poate fi EXTRAORDINAR DE SIMPLU de manipulat. Vedem si la noi deja.
2. Dupa procesul de spalarea creierului, individul trebuie sa devina un propagandist la nivel micro al IDEOLOGIEI LA MODA. Asta pentru ca sigur se va schimba si adapta continuu.
3. Spalatul pe creier poate deveni apoi un acuzator al ORICARUI INDIVID care nu impartaseste ideile la moda. Asta in comunism se numea JUSTITIE POPULARA. La puscarieee!!! Va suna cunoscut?

In filmulete reporterul pune gradual intrebari din ce in ce mai absurde ca sa determine gradul de spalare pe creier al interlocutorului si ca in sfarsit sa-l faca SA GANDEASCA. Pentru ca o sa observati ca la inceput TOTI INTERLOCUTORII repeta ca niste papagali idei la moda.

Eu as mai fi pus 3 intrebari:
– Ce ati spune daca v-as zice ca eu cred ca sunt Pikachu?
– Ce ati spune daca v-as zice ca eu cred ca sunt extraterestru?
– Ce ati spune daca v-as zice ca eu cred ca sunteti proprietatea mea?

IDENTITATEA de GEN ..sau…MUTILAREA UNEI GENERAȚII -1 !!!ASTA se întîmplă ACUM în SUA ! Să nu CREDEȚI că noi suntem SCUTIȚI !!!

Publicată de Neagoe Basarab pe Sâmbătă, 22 iunie 2019

Ce CRED AMERICANII despre DIFERENȚA dintre …BĂRBAT și FEMEIE !!!IDENTITATEA de GEN …sau…MUTILAREA UNEI GENERAȚII -2 !!!!ASTA se întîmplă ACUM în SUA ! Să nu CREDEȚI că noi suntem SCUTIȚI !!!

Publicată de Neagoe Basarab pe Sâmbătă, 22 iunie 2019

Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Matei 7: 7

(Cătălin Rusu)

mai mult
CreștinătatePromovate

Pe cine nu trebuie să inviți la tine acasă sau cu cine să nu ai prietenii

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Să nu fie auzul tău ascultând cu dulceaţă limba clevetitorului, nici limba ta grăind ceva împotriva aproapelui în auzul iubitorului de defăimare, ca să nu cazi din dumnnezeiasca dragoste şi străin să te afli de viaţa veşnică.

Nu primi (în suflet) batjocura ce se aduce împotriva părintelui tău şi nu-l invita la tine pe cel care îl necinsteşte pe dânsul, ca să nu se mânie Domnul pentru lucrurile tale şi să te piardă cu totul din pământul celor vii.

Astupă gura celui ce cleveteşte la urechea ta, ca să nu săvârşeşti împreună cu dânsul un îndoit păcat: pe tine obişnuindu-te în patimile ce duc la pieire şi pe acela neoprindu-l de a fi împotriva aproapelui.

Sfântul Maxim Mărturisitorul

Extras din „Patru sute de cugetări creștine”, Ed. Credința Strămoșească, Iași, 1998, pag. 53

O mare parte a personalității noastre este conturată de oamenii pe care i-am ales să facă parte din viața noastră. Și pentru că nu hotărâm mereu cine să vină aproape de noi (cel puțin nu în mod conștient), noi suntem cei care vom alege cine să rămână alături de noi, pe cine să urmăm și de care să ne îndepărtăm. În cele ce urmează sunt descrise câteva semne de avertizare care ne ajută să facem o alegere potrivită a prietenilor noștri.

1. Prietenii voștri găsesc timp pentru voi doar atunci când le este în folosul lor. Nu vă pierdeți vremea cu cineva care vrea să-și petreacă timpul cu voi doar atunci când îi este lui de folos. Nu este nevoie să-l obligați să vă introducă în viața lui, pentru că dacă într-adevăr este interesat de persoana voastră, va găsi un mod de a face acest lucru.

2. Folosesc trecutul împotriva voastră. Anumiți oameni refuză să creadă că nu mai sunteți acea persoană care erați în trecut. Ați făcut greșeli în trecut, ați învățat din ele și ați mers mai departe. Prietenii însă nu pot accepta acest lucru, încercând să folosească trecutul vostru pentru a ajunge la același nivel cu voi. Dacă cineva vă judecă din cauza trecutului vostru și îl folosește împotriva voastră, este clar că trebuie să vă continuați viața fără persoana respectivă.

3. Vă simțiți prinși în capcană. În relațiile normale de prietenie, porțile și ferestrele rămân deschise, aerul pătrunde liniștit și nimeni nu se simte prins în capcană. Relațiile se desfășoară într-un spațiu fără limite. Ați putea să veniți și să plecați oricând doriți, dar alegeți să rămâneți, pentru că acolo unde vă aflați este locul unde vă doriți să fiți. Dacă vreți să faceți parte din viața cuiva, chiar dacă porțile și ferestrele sunt deschise, nu veți dori să plecați. Dacă cineva vă reține încercând să vă prindă în cursă cu ceva ce nu vreți, atunci a venit timpul să găsiți puterea de a deschide porțile și ferestrele și să plecați.

4. Când prietenii contestă idealurile și îndemânările voastre. Dacă permiteți altora să vă fixeze idealurile și îndemânările voastre, atunci le veți permite să vă pună și obstacole. Ce sunteți capabili să reușiți în viață nu ține de ceea ce cred alții despre voi, ci depinde în întregime de ceea ce veți alege să faceți cu timpul și energia voastră. „Prietenii” vor folosi multe teorii pentru ceea ce este realizabil și ceea ce nu este. Nu vă neliniștiți de ceea ce gândesc alții. Mențineți-vă vii idealurile voastre.

5. V-au spus minciuni de mai multe ori. Iubirea este lucrătoare în toate relațiile. Iubirea nu este doar un sentiment al plăcerii și al romantismului între îndrăgostiți. Este de asemenea un fel de purtare față de familia și prietenii voștri. Acei care se tem de adevăr și vă spun doar ceea ce vreți voi să auziți fac acest lucru în folosul lor, și nu al vostru. Nu îngăduiți aceasta! Când păstrați în viața voastră un prieten care vă spune minciuni ani de zile, iar dumneavoastră îi oferiți și alte ocazii să vă mintă, atunci aveți multe în comun cu respectivul om: nici unul dintre voi nu iubește, ci vă mințiți unul pe altul.

6. Vă invidiază în mod exagerat. Când cineva vă invidiază foarte mult, este foarte posibil să vrea să vă ia ceea ce ați dobândit. De multe ori dragostea, promisiunile și demonstrațiile din partea voastră nu sunt deloc îndeajuns pentru a-l face pe respectivul prieten să se simtă mai bine în persoana sa. Problemele pe care le are trebuie să și le rezolve singur. Mulțumirea de sine, de altfel, este un proces interior.

7. Vă încurajează să fiți răutăcioși sau să criticați pe alții. Adevărul este că nici o ființă umană nu este mai presus sau mai prejos decât alta. Toate părerile generalizate pe care le avem despre alții sunt eronate și constituie doar o creație a persoanelor ipocrite. Dacă veți judeca pe cineva după înfățișarea exterioară, nu veți putea cunoaște niciodată cine este acea persoană cu adevărat.

8. Nu vă lasă să fiți voi înșivă. Faceți-vă prieteni dintre oamenii care vă primesc așa cum sunteți și nu cum ar vrea ei să fiți. Petreceți mai mult timp cu aceia care într-adevăr vă cunosc, vă iubesc și vă respectă. Este preferabil să pierdeți un prieten și să fiți voi înșivă, decât să-l păstrați în cercul vostru, plătind prețul de a vă preface că sunteți altcineva.

(ortodoxia.rol.ro)

mai mult
Creștinătate

DESPRE CUMPATARE

C.Rusu

Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar şi sufletul său însuşi, nu poate să fie ucenicul Meu. Luca 16: 26

Dragii mei,

M-am ocupat aici de lozinci Neomarxiste. Azi ma voi ocupa de ceva care dintr-un indemn al Sf. parinti a devenit o scuza pentru a nu face nevointa trup si suflet pentru Hristos. Si anume afirmatia : “Sa fim cumpatati” ca lozinca. Ce insemna o lozinca? Formulare concisă a unei idei, destinată să rețină atenția, utilizată pentru propagandă politică, publicitate etc. Adica ceva fara continut care sa prosteasca sau sa AUTOPROSTEASCA pe cineva.

Cand un doctor ii spune unui bolnav ca trebuie eliminate anumite alimente, luate pastile, renuntat la anumite vicii etc pentru a se face bine, n-are nimeni nimic de comentat.

DAR cand zice Hristos, duhovnicul sau cineva ca trebuie post, nevointa, rugacine noaptea etc pentru a scapa de o boala duhovniceasca se naste un cor de asa zis crestini care incep sa repete fara sa gandeasca niste lozinci. Printre preferatele mele este lozinca SA FIM CUMPATATI. Adica ce? Adica sa nu depasim prea mult zona de confort ca ni se apleaca de atata necumpatare. Sa nu tinem post mai aspru ca sa ne facem bine pentru ca ne “anemiem”. Sa nu ne rugam noaptea ca dam in cine stie ce necumpatare care s-ar putea sa ne vindece de akedie. ETC

In poza asta sunt cu sfintii Bisericii. Ei n-au vrut “SA FIE CUMPATATI” ci au vrut sa fie UCENICI AI DOMNULUI”.

Eu unul am citit vietile sfintilor (mucenici, asceti, marturisitori etc) si nu prea i-am vazut asa….cumpatati. Posteau de se uscau, propovaduiau pe Hristos non stop, traiau cu mintea la Domnul permanent, si-au dat viata pentru Hristos, etc.

Sa ne apere Domnul de lozincile venite de la Mikiduta care incearca sa ne tina departe de SANATATEA DUHOVNICEASCA si deci de mantuirea noastra!

Doamne ajuta!

(Cătălin Rusu)

mai mult
1 21 22 23 24 25 44
Page 23 of 44