close

Creștinătate

CreștinătatePromovate

NASTEREA SF. IOAN BOTEZATORUL – SANZIENELE

Crestin

Adevărat zic vouă: Nu s-a ridicat între cei născuţi din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul. Matei 11 – 11

Mare evalavie am la acest Sfant. M-a ajutat de foarte multe ori. Insa nu despre asta o sa scriu ci despre doua aspecte pe care le consider actuale.

1. MODUL CUM S-A NASCUT SF. IOAN
Dupa cum stiti parintii lui, preotul Zaharia si sotia sa Elisabeta, nu au avut copii pana la batranete. Copilul lor a fost rodul unei vieti de rugaciune. Nadejdea si perseverenta lor, FARA DEZCURAJARE, a adus rezultate pana la urma, ATUNCI CAND A VRUT DOMNUL. De ce subliniez asta? Pentru ca vad ca asa de multi vor copii sau altceva si nu persevereaza in rugaciune. Sa credem ca Domnul ne va da CEEA CE NE ESTE DE FOLOS LA MOMENTUL CEL MAI BUN. Asta pentru ca EL stie mult mai bine ce ne trebuie PENTRU MANTUIRE. Dumnezeu NE VREA PENTRU VESNICIE si nu pentru viata de aici.
Asa ca sa nu ne pierdem nadejdea si sa CREDEM CA HRISTOS STIE MAI BINE toate ale noastre.

2. EDUCATIA PRIMITA
Ce credeti ca il invatau Zaharia si Elisabeta pe micutul Ioan? Sincer.
Credeti ca-l lasau “sa-si exprime personaltatea”?
Credeti ca-l lasau de capul lui ca “sa nu-i impuna o religie”?
Credeti ca se gandeau ca “va alege el cand va fi mare o religie in cunostinta de cauza”?
Credeti ca-i spuneau ca “religia il indobitoceste”?
Credeti ca-i spuneau ca poate fi si fetita “daca el crede asta”?
NU FRATILOR SI SURORILOR!! L-au invatat cum sa faca sa traiasca VESNIC cu Dumnezeu! Asta au crezut ei ca este mai important decat orice pe pamant dupa o viata de rugaciune.
SI CARE E REZULTATUL?
Rezultatul este ca noi avem icoane cu aceasta familie pe care le veneram dupa 2000 de ani. Sunt convins ca se va intampla asta pana la finalul istoriei.
Asta se intampla CU TOTI SFINTII de la trecerea lor la Domnul pana la Invierea mortilor.

SA LUAM AMINTE!

(Cătălin Rusu)

mai mult
CreștinătatePromovate

Duminica Tuturor Sfintilor

Duminica

Sarbatorim astazi, impreuna cu toata crestinatatea ortodoxa, Duminica Tuturor Sfintilor. Cinstim acum, laolalta si dupa cuviinta, pe cei mai vrednici fii ai neamului omenesc. Cinstim pe toti acei care, de la inceputurile lumii si pana acum, in toate timpurile si in toate locurile pe unde au trait, s-au straduit sa pastreze demnitatea lor de oameni, inchinandu-si toata viata lor in slujba binelui si a dreptatii, in slujba lui Dumnezeu.

In acest urias sobor al tuturor sfintilor, pe care ii cinstim acum la aceasta sarbatoare, sunt toti stramosii neamului omenesc, toti patriarhii si sfintii prooroci ai Vechiului Testament, impreuna cu toti dreptii dinainte de intruparea Mantuitorului, rascumparati de El prin jertfa Sa pe Cruce. Ei sunt acei despre care marele Apostol Pavel scrie asa in Epistola catre Evrei, despre acesti sfinti patimitori pentru dreapta credinta si pentru Hristos, pentru Dumnezeu : Au fost chinuiti, au suferit batjocuri si bice, ba chiar lanturi si inchisoare; au fost pusi la cazane, au fost taiati cu fierastraul, au murit ucisi cu sabia, au pribegit in piei de oaie si in piei de capra, lipsiti, stramtorati, rau primiti.

Ei, de care lumea nu era vrednica, au ratacit in pustii si in munti, si in pesteri, si in crapaturile pamantului (Evrei 11, 36-38 ). Tot acum, laolalta cu ei, cinstim cu evlavie pe toti prietenii lui Dumnezeu din Legea harului, adica cinstim fericitele cete ale apostotilor, ale mucenicilor, ale sfintilor ierarhi, ale cuviosilor parinti, barbati si femei, si ale tuturor placutilor lui Dumnezeu din toate timpurile si din toate straturile vietii sociale : pescari ca Sfintii Apostoli -, gradinari, vamesi, negustori, ciobani, cizmari, ostasi, imparati, mineri, fierari, bucatari, avocati, doctori sau filosofi, care in mijlocul societatii si in cadrul vietii de familie, in munca lor de toate zilele, s-au ingrijit si de sufletele lor, pastrand legatura cu Dumnezeu prin rugaciune si viata cinstita, implinind poruncile lui Dumnezeu, si aspru si-au sfintit viata si li s-au scris numele lor in cartea vietii, in Imparatia lui Dumnezeu.

Sfintenia nu este un cerc inchis, ea poate fi dobandita de oricine. Mantuitorul spune pe Muntele Fericirilor: Fiti, dar, voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este! (Matei 5, 48). Nu erau nici calugari atunci, nici niste oameni speciali care ascultau aceste cuvinte. Era de fata o multime foarte variata si El la toti le poruncea sa fie sfinti. Asa incat sfintenia este deschisa pentru oricine. De aceea am amintit toate aceste categorii sociale. Toti au intrat in sfintenie. Si aflam din Vietile Sfintilor cum au petrecut si si-au savarsit vietile lor. Asa incat cinstea sfinteniei s-a dat pentru fiecare dintre noi, care uneori ne plictisim de rugaciune, de tot ceea ce ne ofera Dumnezeu pentru sfintenia noastra.

Noi ii cinstim pe toti sfintii pentru viata lor pilduitoare, pentru statornicia lor in credinta, pentru caracterul lor hotarat pe calea binelui si a dreptatii, pentru bunatatea inimii lor si pentru sfintenia vietii lor. Ii cinstim pentru ca au devenit cetatenii casei lui Dumnezeu, prietenii si iubitii lui Durmezeu si pentru ca acolo unde sunt acum, in imparatia lui Dumnezeu, asculta rugaciunile noastre, ne vad cum traim, cunosc trebuintele noastre si necazurile noastre, se bucura de intoarcerea noastra catre Dumnezeu si se roaga si mijlocesc pentru noi atunci cand le cerem ajutorul; iar rugaciunile si mijlocirile lor sunt ascultate si bineprimite de Dumnezeu.

Cinstind pe Maica Domnului si pe sfinti, cinstim pe Stapanul lor, Care este Dumnezeul parintilor nostri si Dumnezeul nostru al tuturor. Noi toti suntem chemati si indemnati sa ne imprietenim cu Dumnezeu si cu sfintii Sai inca din viata aceasta, si sa-i chemam in rugaciunile noastre, sa le ascultam povetele si sa le urmam credinta si faptele lor, sa ne insusim modelul vietii lor si scopul sau idealul vietii lor. Scopul ultim al vietii lor a fost desavarsirea sau sfintenia, iar vietile lor au stralucit ca niste faclii luminoase pe cararile intortocheate ale acestei lumi. Ei au ascultat si au implinit slavita porunca data de Dumnezeu catre toata lumea cand a zis : Fiti sfinti, caci Sfant sunt Eu ( I Petru 1, 16 )

Cand citim sau cand auzim din Sfintele Scripturi aceste porunci dumnezeiesti : ” Fiti sfinti sau fiti desavarsiti “, care este in fond acelasi lucru, le primim cu greutate la prima auzire, ni se pare ca e cu neputinta de infaptuit sfintenia cu propria noastra viata ! Daca privim insa la vietile sfintilor, despre care stim ca au fost si ei oameni pamanteni ca si noi, si vedem ca ei au putut implini aceasta porunca a sfinteniei, a desavarsirii, prindem si noi curaj si smerita indrazneala. Mai ales ca sfintenia si desavasirea nu inseamna numai semne si miununi; putini sfinti au facut minuni in viata lor pamanteasca.

Minunile sunt daruri speciale, in plus, si nu totdeauna sunt insusirile sfinteniei. In privinta aceasta, Mantuitorul ne-a spus niste cuvinte care pe multi trebuie sa ne puna pe ganduri. El a zis printre altele : In ziua aceea a judecatii multi Imi vor zice : Doamne, Doamne ! Oare nu in numele Tau am prorocit, si nu in numele Tau am scos demoni si n-am facut noi atatea minuni in numele Tau? Se vor apara oamenii. Si atunci voi zice lor , spune Mantuitorul Hristos : Niciodata nu v-am cunoscut pe voi ! – cumplit raspuns ! Departati-va de la Mine, voi, cei ce lucrati faradelegea (Matei 7, 22-23).

Sfintenia sau desavarsirea nu presupun numaidecat semne si minuni, asa cum suntem obisnuiti sa credem uneori. Minuni, ce pot sa uimeasca pe oameni, ajung sa faca si vrajitorii si scamatorii si fachirii, ajutati de puterile intunericului. Dar sfintenia nu pot sa o dobandeasca decat cei blanzi si smeriti cu inima, cei plini de dragoste pentru Dumnezeu si pentru aproapele lor. Sfintenia cea bineplacuta lui Dumnezeu trebuie sa aiba macar aceste trei insusiri.

Instrainarea omului de rautati si de patimi. Noi suntem numiti vase de lut si aceste vase trebuie curatite ca sa poata intra si sa poata ramane in ele harul Sfantului Duh, adica sfintenia. In Imparatia lui Dumnezeu nimic necurat nu intra spune Sfantul Apostol Pavel. Asa incat trebuie sa ne curatim trupul nostru de patimi si de rautati.

A doua conditie: Pastrarea si marturisirea dreptei credinte in Dumnezeu. Cei care fac false minuni, sunt niste sarlatani. Exista minuni faacute de sfinti, fara indoiala, dar acestea sunt mai rare.

Si a treia conditie : Implinirea poruncilor dumnezeiesti. In Filocalie, volumul intai, se spune intre altele si acest lucru: Dumnezeu este ascuns in poruncile Sale. Intrucat implinesti porunca Evangheliei, Dumnezeu este de fata si ti se arata. Il vezi. Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu (Matei 5, 8 ), spune “Fericirea ” a sasea. De obicei, credinta cea adevarata fata de Dumnezeu se cere dovedita prin fapte de dragoste sincera fata de aproapele nostru : Caci de va zice cineva ca iubeste pe Dumnezeu iar pe fratele sau il uraste, este un mincinos, spune Sfantul Evanghelist Ioan in Epistola intaia dintre scrierile sale.

Caci cel ce nu iubeste pe fratele sau pe care il vede, cum poate sa-L iubeasca pe Dumnezeu pe Care nu-L vede? (I Ioan 5, 20 ). Tot Sfantul Ioan Evanghelistul spune ca nimeni nu poate cunoaste pe Dumnezeu, nu poate crede in El si nu-L poate iubi cu adevarat, daca mai intai nu-si scoate rautatea din propria sa inima si daca nu dovedeste prin fapta dragostea curata fata de semenii sai. Cine face asa, se afla pe calea sfinteniei, adica este pe calea pe care au mers sfintii in drumul lor spre imparatia lui Dumnezeu. Si aceasta asteapta Dumnezeu de la noi : sa vrem, sa daruim, sa ne ostenim, sa mergem pe calea Lui, sa fim de partea Lui.

Ca sa intram pe aceasta cale a sfinteniei si sa sporim in ea, avem la indemana ajutorul lui Dumnezeu, numit harul Sfantului Duh, care este puterea darului ce izvoraste din Duhul Sfant, prin care lucreaza Dumnezeu in lume si in noi. Harul il dobandim si il mentinem prin Sfintele Taine, prin rugaciunea personala, prin rugaciunile si binecuvantarile Sfintei Biserici.

Mantuitorul ne invita cu iubire pe calea Lui si ne cheama la El, zicand : Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi. Ramaneti intru Mine, spune Iisus Hristos, si Eu voi ramane intru voi. Caci precum mladita nu poate sa aduca roada de la sine, daca nu ramane in vita; asa nici voi, daca nu ramaneti intru Mine. Eu sunt vita, voi mladitele (Ioan 15, 4). Vedeti ce raport strans este intre noi si Dumnezeu ? Cine ramane in Mine si Eu raman in el, acela aduce roada multa. Fara de Mine nu puteti face nimic ! (Ioan 15, 5).

Cu alt prilej Mantuitorul se roaga Tatalui ceresc, zicand : Sfinteste-i, Doamne, cu adevarul Tau, ca si ei sa fie sfintiti in adevar (Ioan 17, 17). Sfantul Apostol Pavel spune : Voia lui Dumnezeu este sfintirea noastra Iar Sfantul Apostol Petru indeamna pe calea sfinteniei pe credinciosii din vremea sa si ne indeamna si pe noi, pe cei de astazi prin aceste cuvinte : Fiti sfinti in toata petrecerea vietii voastre. Ca scris este : Fiti sfinti ca Sfant sunt Eu, zice Domnul Dumnezeu (I Petru 1, 15-16).

Si continua : Daca chemati Tata pe Cel ce judeca cu nepartinire, petreceti in frica vremelniciei. Curatati-va sufletele prin ascultarea de adevar si nefatarnica iubire de frati si iubiti-va unul pe altul din toata inima, cu toata staruinta, lepadand toata rautatea si tot viclesugul si fatarniciile si pizmele si toate clevetirile; ca sa deveniti prin Duhul Sfant semintie aleasa, preotie imparateasca si neam sfant, popor ales al lui Dumnezeu

Cand ne vom afla pe o asemenea cale vom uri faradelegea si pacatul si vom simti nevoia launtrica de a face cat mai mult bine in jurul nostru. Atunci ne vom insufleti usor pentru tot ce este frumos, nobil si de folos oamenilor si vom simti din plin bucuria si dulceata faptei bune, pastrand mereu in noi duhul smerit si bland.

Aceasta este calea sfinteniei. Pe o asemenea cale au mers si sfintii pe care ii sarbatorim astazi. Din vietile lor invatam sa fim cinstiti, harnici, modesti, blanzi, pasnici, curati la suflet si la trup, generosi, plini de bunatate si de omenie. Toate aceste virtuti isi au puterea si izvorul in Dumnezeu, pe Care L-au descoperit in masura in care au trait dupa sfaturile si dupa sfintele Sale porunci. In El au crezut, pe El L-au marturisit, pe El L-au iubit si catre El s-au dus, in imparatia Lui si in slava Lui, cum spune Psalmistul : Adanc pe adanc cheama

Societatea noastra omeneasca si romaneasca are nevoie de oameni cinstiti, de oameni intelepti, modesti, cumpatati, de oameni pasnici, plini de omenie. Sa nu pretindem altora sa fie asa; sa ne straduim noi insine, fiecare, in sectorul sau de activitate, sa fie mai bun, mai sincer, mai curat, mai cinstit, mai omenos, mai credincios, dupa chipul vietii acelora pe care ii praznuim astazi.

Incheind aceste ganduri despre sfintii pe care ii praznuim astazi sa ne rugam lui Dumnezeu cu umitinta, zicand asa : Da-ne, Doamne, duhul sfinteniei, barbatia si statornicia sfintilor Tai pe calea binelui ! Da-ne, Doamne, taria lor in credinta, ravna dragostei lor, duhul smereniei si al virtutilor crestinesti pe care le-au avut ei ! Ajuta-ne, Doamne, ca tot ce gandim, ce vorbim si tot ce infaptuim sa fie spre slava Ta si spre binele aproapelui nostru, ca impreuna sa Te cinstim cu credinta pe Tine, Dumnezeul parintilor nostri, pentru rugaciunile tuturor sfintilor Tai. Amin

Parintele Sofian Boghiu

(crestinortodox.ro)

mai mult
Creștinătate

INCEPEM POSTUL SFINTILOR PETRU SI PAVEL

Sf.Petru-Pavel

Dragii mei,

Sunt in poza cu doi oameni care ne iubesc ENORM. Multe au indurat pentru Hristos si pentru noi.

Unul – Sf. Petru a murit rastignit cu capul in jos. Daca incercati sa stati un minut cu capul in jos o sa vedeti cam cum e.

Celalalt – Sf. Pavel a murit prin taierea capului.

Haideti sa-i cinstim pe acesti Apostoli – temelia Bisericii – tinand cateva zile de post. 3 zile sunt cu dezlegare la peste si 4 zile fara. E belsug de fructe si legume peste tot.

Un pic de nevointa. Hai ca se poate!

Cu rugaciunile voastre, Sfintilor Apostoli, ajutati-ne sa tinem postul!

(Cătălin Rusu)

mai mult
Creștinătate

Că dacă trăim, pentru Domnul trăim. Romani 14: 8

Crestinatate

Dragii mei,

De Rusalii am fost din nou la Frasinei. Din nou prilej sa stau de vorba cu niste monahi EXCEPTIONALI pe diverse teme cum ar fi Transumanism, Transgender, probleme duhovnicesti. Sigur m-am intalnit si cu Avva al meu – spovedanie si directii clare referitor la cand te rogi, cat te rogi, cand mananci, ce mananci, ce citesti. Astea 5 nu lipsesc niciodata.Si altele.

Dar mai mult vreau sa vorbesc despre mosul din poza.

De cate ori merg la Frasinei il gasesc acolo. De cele mai multe ori vesel, alteori concentrat, uneori serios.

NICIODATA TRIST SAU SUPARAT. NICIODATA NERVOS.

Are handicap locomotor si de fiecare data se deplaseaza NUMAI cu ajutorul cuiva. Cu toate astea nu lipseste la nici o slujba din program. Sta noptile la priveghere si cand restul stau in genunchi el se ridica in picioare. Se vede pe fata lui ca este un efort considerabil pentru el. E stana de piatra la rugaciune. N-am idee la ce masura e pentru ca nu am vorbit mult cu el.

Nu stiu cum il cheama, dar pentru ca ne stim din vedere l-am intrebat “Ce mai faceti?”. Mi-a raspuns razand “Stie Domnu”.

M-a lasat masca. A fost o faza ca in Pateric.

Ma gandeam cata concentrare teologica in acest raspuns. Nu?

Si iar mi-au venit ganduri de tipul: Ce nevointa fac eu prin comparatie cu acest om? Ce scuze pot eu sa invoc daca lipsesc undeva dupa ce l-am vazut ca el nu lipseste? Ce motive am eu sa fiu nemultumit de viata mea dupa ce ma uit la el?

Ai mila de mine, Doamne!

(Cătălin Rusu)

mai mult
Creștinătate

Dar acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post. Matei 17: 21

Ruga1

Dragii mei,

Postez aici de mai bine de un an ca, cu ajutorul Domnului, sa fiu de folos pe cat posibil spre o traire ortodoxa.

Vad aici multa lume sarmana si care vrea sa se indrepte si sa-L caute pe Hristos. Din pacate, din NENOROCIRE pentru mantuirea multora nu mai exista prea multi “doctori de suflete” care sa faca bine lumea.

A. In primul rand LUMII NU I SE SPUNE CAT DE BOLNAVA ESTE si asta pentru ca sunt multi care prefera popularitatea si nu indreptarea. Va relatez un episod de la Sf. Munte. Am cerut cuvant de folos unui monah. M-a intrebat: “Primesti ocara si lauda la fel?” Am zis ca nu. Mi-a zis “Pleaca de aici neispravitule ca nici nu ai inceput sa mergi si tu ma intrebi de rugaciunea inimii?” Se referea la smerenie – Sf Ioan Scararul care zice ca daca intorci vorba celui ce te jigneste inca nu ai inceput sa mergi. Treapta 1 ar fi sa te straduiesti sa nu-i intorci vorba. 2 – Sa te gandesti ca pentru prostia ta ti-a dat Domnul asta ca sa te smeresti. 3. Sa te bucuri. 4. Sa dai slva lui Dumnezeu pentru ocara si sa te rogi pentru cel ce te ocaraste.
DIAGNOSTICATI-VA SINGURI!

B. LUMII NU I SE SPUNE CUM SA SE FACA BINE
Bolile sunt date de virusi si bolile duhovnicesti de draci. Astia trebuie scosi din noi asa cum zice titlul cu POST si RUGACIUNE. ORICE PATIMA sau REPETAREA unui pacat ESTE O BOALA CRONICA DUHOVNICEASCA. Trebuie tratament. Macar sa ajungem la boli acute si in final la starea de sanatate duhovniceasca.

Va dau un exemplu. Luam mandria;
1. Daca nu cedeaza tinem post si Lunea.
2. La urmatoarea spovedanie .Daca nu cedeaza incepem rugaciunea la miezul noptii 30 min.
3. La urmatoarea spovedanie. Daca nu cedeaza in zilele in care tinem post mancam doar dupa ora 12.
4. La urmatoarea spovedanie. Daca nu cedeaza marim rugaciunea la miezul noptii la 45 min.
5 La urmatoarea spovedanie. daca nu cedeaza in zilele de post mancam dupa ora 15.
6 La urmatoarea spovedanie. Nu cedeaza mancam in fiecare zi dupa ora 15 si luam aghiasma mare. Si asa mai departe.

TOTUL IN COMPANIA ENERGIILOR NECREATE CARE VIN LA SPOVEDANIE, MASLU SI IMPARTASANIE.
SA NU INCERCATI FARA BINECUVANTARE!!!!

Se mareste treptat timpul de rugaciune la miezul noptii, se elimina treptat carnea din alimentatie etc. Drumul ascetic (spre insanatosire) merge catre o hrana pe baza de cereale si fructe iar la rugaciune – Dumnezeu cu mila si harul sau.

ASTA DACA CHIAR VA DORITI CA CU AJUTORUL LUI DUMNEZEU SI CU INDRUMAREA UNUI DUHOVNIC SA VA VINDECATI.

Pr. Ghelasie a propus ceea ce el a numit Medicina Isihasta. Mai sunt carti despre asta pe care care le-am postat aici.
DUPA CE INCEPETI CU ADEVARAT UN TRATAMENT DE GENUL ASTA O SA REALIZATI CAT DE BOLNAVI SUNTETI.

Va marturiseste asta unul care dupa zeci de ani de zile de tratament si de marirea dozei inca nu s-a facut bine de mai NIMIC. Inca am boli cronice. Bine ca am un doctor rabdator.

Miluieste-ma Doamne!

(Cătălin Rusu)

mai mult
Creștinătate

(✝) Sfânta Treime

icoana1

Ev. Ioan 14, 6-7, 11-21, 26

Zis-a Domnul: Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine. Dacă M-ați fi cunoscut pe Mine, și pe Tatăl Meu L-ați fi cunoscut; dar de acum Îl cunoașteți pe El și L-ați și văzut. Credeți Mie că Eu sunt întru Tatăl și Tatăl este întru Mine, iar de nu, credeți-mă pentru lucrările acestea. Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu și mai mari decât acestea va face, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.

Și orice veți cere întru numele Meu, aceea voi face, ca să fie slăvit Tatăl întru Fiul. Dacă veți cere ceva în numele Meu, Eu voi face. Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele. Și Eu voi ruga pe Tatăl și alt Mângâietor vă va da vouă, ca să fie cu voi în veac, Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaște; voi, însă, Îl cunoașteți, pentru că rămâne la voi și în voi va fi! Nu vă voi lăsa orfani; voi veni la voi. Încă puțin timp și lumea nu Mă va mai vedea; voi, însă, Mă veți vedea, pentru că Eu sunt viu și voi veți fi vii. În ziua aceea veți cunoaște că Eu sunt întru Tatăl Meu și voi întru Mine și Eu întru voi. Cel ce are poruncile Mele și le păzește, acela este care Mă iubește; iar cel ce Mă iubește pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu și-l voi iubi și Eu și Mă voi arăta lui. Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl în numele Meu, Acela vă va învăța toate și vă va aduce aminte de toate cele ce v-am spus Eu.

(Ev. Ioan 14, 6-7, 11-21, 26)

mai mult
Creștinătate

Bilanţ: Peste 16000 litri de sânge colectaţi prin Campania „Donează sânge, salvează o viaţă!”

campania-doneaza-sange-salveaza-o-viata

Peste 16000 litri de sânge au fost colectaţi în perioada 2013 – aprilie 2019 în cadrul Campaniei „Donează sânge, salvează o viaţă!”.

Cantitatea impresionantă a fost colectată în cele 16 ediţii organizate de voluntarii Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului.

De asemenea, din statisticile înregistrate reiese că numărul participanţilor donatori a fost de peste 30.000 de persoane.

„Campania se derulează de câţiva ani buni în România şi cu ajutorul acesteia am crescut considerabil numărul de donări. Cu ajutorul Patriarhiei Române şi al voluntarilor Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului am organizat campanii cu diverse colegii din Ploieşti şi am făcut diverse colecte mobile”, a spus Dr. Georgeta Hanganu, directorul Centrului de Transfuzie Sanguină Ploiești.

Campania „Donează sânge, salvează o viaţă!” se desfăşoară la iniţiativa şi cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel şi sub coordonarea Părintelui Arhimandrit Ciprian Grădinaru de la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului.

În contextul crizei de sânge şi donatori la nivel naţional, prin campanie se doreşte înlesnirea accesului bolnavilor la sânge şi la produse sanguine, întrucât sângele uman este vital.

În România, sub 2% din populaţie donează sânge.

(basilica.ro)

mai mult
CreștinătatePromovate

Pogorarea Sfantului Duh (Cincizecimea sau Rusaliile); Sfantul Tihon

sf-tihon

La zece zile dupa Inaltarea lui Hristos, respectiv la 50 de zile de la Invierea Sa, praznuim Rusaliile – Pogorarea Sfantului Duh, cunoscuta si sub denumirea de Cincizecime.

Anul acesta praznuim Pogorarea Sfantului Duh pe 16 iunie. Ca vechime, Rusaliile coboara pana in veacul apostolic. In primele secole crestine, praznicul Cincizecimii era o dubla sarbatoare: a Pogorarii Duhului Sfant si a Inaltarii lui Hristos. In jurul anului 400, cele 2 sarbatori s-au despartit una de cealalta.

Sfantul Tihon a fost sfintit episcopul Amatundei (Cipru). Tatal lui Tihon a fost brutar. Din viata sa aflam ca fiind pus de tatal sau sa vanda paine, el o daruia saracilor fara plata. Cand a fost intrebat de tatal sau de ce imparte saracilor paine fara bani, el i-a raspuns ca imprumuta pe Dumnezeu atunci cand daruieste saracilor paini. In urma rugaciunilor sale, tatal sau a gasit hambarele atat de pline de grau, incat nu mai putea deschide usa acestora.

Sfantul Tihon a convertit multi pagani la credinta in Hristos, daramand multe temple si ridicand biserici pe locul lor.

Troparul Sfântului Ierarh Tihon
Locuitor pustiului şi înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, părintele nostru Tihon; cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cereşti daruri luând, vindeci pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

Condacul Sfântului Ierarh Tihon
Fecioara astăzi…
Întru sihăstrie de Dumnezeu iubitorule, sfinte, petrecând, puterea Mântuitorului de sus ai luat, idolii înşelăciunii ai surpat şi pe popoare le-ai mântuit, demonii ai gonit, bolile ai vindecat. Pentru aceasta te cinstim pe tine ca pe un prieten al lui Dumnezeu, Sfinte Tihone Preafericite.

Canon de rugăciune către Sfântul Tihon
Tropar Sfântului Ierarh Tihon, Episcopul Amatundei, glasul 1:
Locuitor pustiului şi înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, părintele nostru Tihon; cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cereşti daruri luând, vindeci pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.
Cântarea 1, glasul al 4-lea:
Irmosul:
Pe Voievozii cei tari, pe cele trei părţi ale sufletului, Cel Ce Te-ai născut din Fecioară, Te rog în adâncul nepătimirii îneacă-i. Că ţie, ca într-o alăută, întru omorârea trupului, să-ţi cânt cântare de biruinţă.
Stih: Sfinte Părinte Tihon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cel ce stai lângă scaunul lui Dumnezeu, purtând cunună ca unul ce ai vieţuit pe pământ cu cuviinţă şi eşti luminat cu lumină neînserată, luminează-mă inima şi cugetul, ca să laud viaţa ta cea întocmai cu îngerii, Fericite Părinte Tihon.
Stih: Sfinte Părinte Tihon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Odrăslind sfinţit din rădăcină lăudată şi fericită, cu adevărat te-ai arătat ca o ramură plină de bună rodire şi de credinţă şi de nădejde, de dragoste şi de darul minunilor celor preaslăvite, de Dumnezeu insuflate.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Prin ostenelile sihăstriei şi prin rugăciunea cea neîncetată omorând patimile cele ce omoară sufletul, te-ai adus pe tine însuţi jertfă curată şi deplină lui H ristos, Cel Ce S-a jertfit pentru noi, părinte.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ceea ce ai născut pe Hristos din curate coapsele tale, Prea Curată, ne-ai ridicat pe noi, care am fost căzuţi în prăpastia care duce la pieire; ci ca Una ce ai îndrăzneală, roagă-L pe Dânsul, să ne izbăvească de primejdii pe noi robii tăi.

Cântarea a 3-a. Irmos: Nu întru înţelepciune…
Stih: Sfinte Părinte Tihon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu secera înţelepciunii şi a rugăciunilor tale, tăind din rădăcină materia răutăţii, ca un pământ foarte roditor, ai odrăslit spic însutit, cuvioase.
Stih: Sfinte Părinte Tihon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Dorind numai de cele ce te îndreptau către viaţă dumnezeiască, neabătut ai umblat, părinte, pe căile cele de-a dreapta, având harul Duhului care te îndrepta.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Râvnit-ai la vieţile sfinţilor, cugetătorule de Dumnezeu, ca un sfânt şi ai câştigat nepătimire sufletului, arătându-te casă dumnezeiescului Duh, Sfinte Tihone, de Dumnezeu insuflate.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Născut-ai, Preacurată, pe Unul din Treime, Care ne-a înnoit pe noi cei ce eram sfărâmaţi mai dinainte de răutatea şarpelui celui vrăjmaş.
Irmosul:
Nu întru înţelepciune şi în putere şi în bogăţie ne lăudăm, ci întru Tine, Înţelepciunea Tatălui Cea postatică, Hristoase; că nu este Sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.

Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Cel ce sade în slavă, pe scaunul Dumnezeirii, pe nor uşor a venit Iisus Cel mai presus din Dumnezeire, prin Palmă curată şi a mântuit pe cei ce strigă: Slavă, Hristoase, puterii Tale.
Stih: Sfinte Părinte Tihon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Nu s-a împuţinat grâul, fiind dat celor ce aveau nevoie, cu mâna ta, fericite, ci mai ales cu mult a fost binecuvântat prin dumnezeiescul dar, jitniţele cele deşarte s-au umplut cu adevărat cu mult mai mult, ierarhe.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu milostivire deschizându-ţi inima, Părinte Tihone Mărite, te-ai făcut bogăţie celor lipsiţi şi îmbrăcăminte celor goi şi părtinitor celor săraci, printr-acestea slujind lui Hristos, Dumnezeul nostru.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Pe mine cel ce sunt cuprins de lenevire şi de negura patimilor şi cu totul întunecat şi robit de păcat, luminează-mă, Ceea ce ai născut pe Cuvântul Cel fără de păcat şi mă povăţuieşte către viaţă, Maica lui Dumnezeu.

Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Necredincioşii nu vor vedea slava Ta, Hristoase, dar noi pe Tine Unul-Născut, strălucirea slavei Dumnezeirii Tatălui, de noapte mânecând Te lăudăm, Iubitorule de oameni.
Stih: Sfinte Părinte Tihon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca un plugar prea ales ai ogorât sufletele cele înţelenite, părinte înţelepte şi punând într-însele cuvântul ca o sămânţă prea aleasă, le-ai făcut a rodi înţelegeri cereşti.
Stih: Sfinte Părinte Tihon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca unul ce te-ai făcut primitor dumnezeiescului Duh, ierarhe, eşti izgonitor duhurilor celor viclene, curăţire patimilor şi casă de doctorie celor bolnavi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Râu plin de ape tainice ai fost cunoscut, lucrătorule de cele sfinte şi cu harul ai uscat izvoarele patimilor şi ai adăpat suflete şi ai odrăslit dreapta credinţă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Arată-te că mântuieşti de năvălirea vrăjmaşilor şi de pornirea barbarilor pe robii tăi, Preacurată, care te au pe tine Sprijin tare şi Rugătoare Neînfricată.

Cântarea a 6-a. Irmos: Venit-am întru adâncurile…
Stih: Sfinte Părinte Tihon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Vicleanul nu a mişcat casa sufletului tău, părinte, căci cu adevărat pe piatra adevărului ai stat, întărindu-te cu putere dumnezeiască.
Stih: Sfinte Părinte Tihon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind împodobit de Dumnezeu, insuflate, cu înţelepciunea lui Dumnezeu şi ajungând la înălţimea virtuţilor, ai surpat prin har trufia vicleanului, smerindu-ţi inima, preasfinţite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Grădină cu bune flori te-ai arătat, Sfinte Ierarhe Tihon, cu dumnezeiască socoteală punând înaintea tuturor credincioşilor florile virtuţilor şi ale minunilor spre bună mireasmă, cuvioase ierarhe.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Preasfântă Fecioară, ca Una ce eşti Bună, rogu-mă, îmbunătăţeşte-mi sufletul pe care vrăjmaşul prin viclenie l-a spurcat cu păcatul, şi-l luminează cu lumina ta.
Irmosul:
Venit-am întru adâncurile mării şi m-a înecat pe mine viforul păcatelor mele celor multe; ci ca un Dumnezeu scoate din adânc viaţa mea, mult-Milostive.

CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi…
Întru sihăstrie de Dumnezeu iubitorule, sfinte, petrecând, puterea Mântuitorului de sus ai luat, idolii înşelăciunii ai surpat şi pe popoare le-ai mântuit, demonii ai gonit, bolile ai vindecat. Pentru aceasta te cinstim pe tine ca pe un prieten al lui Dumnezeu, Sfinte Tihone Preafericite.

Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Cei trei tineri în Babilon porunca tiranului nebunie socotind-o, în mijlocul văpăii au strigat: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Sfinte Părinte Tihon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca o vie adevărată s-a adăpat de cuvinte dumnezeieşti inima ta, Cuvioase Părinte Tihone şi rodind struguri de cunoştinţa lui Dumnezeu, ne-a izvorât nouă dulceaţă de tămăduiri.
Stih: Sfinte Părinte Tihon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Înflorit-ai ca un trandafir; strălu cit-ai ca o stea, arătatu-te-ai ca soarele, părinte, luminând pe cei ce strigă: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Sfinte Părinte Tihon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cunună de daruri s-a pus pe creştetul tău cel dumnezeiesc, părinte, precum s-a scris, că ai ridicat biruinţă asupra vrăjmaşilor şi ai cântat: Doamne Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Minunea ta se vede în toţi anii strălucind, Sfinte Părinte Tihone Preaminunate, căci via întru pomenirea ta aduce pârgă de struguri, spre dulceaţă şi veselie credincioşilor.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Arătatu-te-ai că întreci cu adevărat pe toţi cei fără de trup, ca o Maică a lui Dumnezeu, pe Care rugându-L, Fecioară, fă cugetul meu mai presus de dulceţile cele trupeşti.

Cântarea a 8-a. Irmos: Mântuitorule al tuturor…
Stih: Sfinte Părinte Tihon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Nicicum nu ai dormitat întru dezmierdări, ci mai ales în priveghieri ai trecut noaptea vieţii, cuvioase şi adormind patimile trupului, dumnezeieşte ai ajuns către lumina nepătimirii.
Stih: Sfinte Părinte Tihon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Casă de doctorie a patimilor s-a arătat sicriul sfintelor tale moaşte, Preasfinţite Tihone, pe care înconjurându-1, cântăm: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Stih: Sfinte Părinte Tihon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Măreşti pe Hristos Dumnezeul nostru, auzind glas care te cheamă de faţă către împărăţiile cele de sus, părinte, ca pe unul ce ai vieţuit bine şi cu cuvioşie, pururea pomenite.
Stih: Sfinte Părinte Tihon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cunoscută ţi-a fost ţie mutarea din viaţă, părinte, căci Dumnezeu cel drept cu dreptate luminându-te, te-a împreunat cu toţi drepţii, Sfinte Părinte Tihon, căruia te roagă pentru toţi.
Binecuvântam pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.
De jucăriile cele copilăreşti fugind din pruncie, cu mintea şi cu desăvârşita înţelegere, pe aflătorul răutăţii cel vechi l-ai surpat, Părinte Tihone, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Preoţii şi poporul te laudă pe tine, Preaslăvită şi Binecuvântată Pruncă Preacurată, care ai încununat cu binecuvântări pe toţi cei ce cu credinţă cântă: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Irmosul:
Să lăudăm bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Mântuitorule al tuturor Atotputernice, pe cei ce se ţineau de dreapta credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te, i-ai rourat şi i-ai învăţat să cânte: Toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.

Cântarea a 9-a. Irmos: Eva, adică prin boala…
Stih: Sfinte Părinte Tihon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ţie, celui ce ai săvârşit călătoria cea bună şi ai păzit credinţa, ţi s-au deschis acum locaşurile cele cereşti, cugetătorule de Dumnezeu părinte ierarhe şi locul cel luminos te-a primit pe tine, care străluceşti cu sfinţenie.
Stih: Sfinte Părinte Tihon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca un tăinuitor, ca un preot dumnezeiesc; ca un păstor mai mare ales, ca unul ce eşti întărire Bisericii, ca unul ce singur eşti lucrător de minuni, preafericite, te-ai fericit şi te-ai numărat în cetele cele sfinte ale tuturor sfinţilor, veselindu-te.
Stih: Sfinte Părinte Tihon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pomenirea ta astăzi nouă ne-a răsărit, mai luminat decât soarele strălucind cu dumnezeieştile daruri, luminând gândurile credincioşilor şi gonind întunericul patimilor, Preasfinţite Părinte Tihon, de Dumnezeu înţelepţite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Izvor de vindecări a câştigat Ciprul trupul tău cel sfânt, înţelepte şi toată cetatea şi oraşul propovăduieşte viaţa ta, minunile şi unirea către Stăpânul, Sfinte Tihone Preafericite, vrednicule de laudă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Locaş de lumină s-a făcut Preasfânt pântecele tău, Preacurată, cu care luminându-ne, ne izbăvim de întunericul înşelăciunii, lăudându-te şi cu dragoste adevărată te fericim pe tine, care eşti Singura Îndreptare a oamenilor.
Irmosul:
Eva, adică prin boala neascultării, blestem înăuntru a adus, iar tu, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru aceasta toţi te slăvim.

SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea fecioriei tale…
Preasfântul Duh, cu dumnezeiescul mir, lămurit pe tine, cuvioase, te-a uns arhiereu, care cu adevărat bine ai păstorit poporul întru toată cuviinţa. Pentru aceea te-a şi împodobit pe tine sfinţit cu minuni, căci totdeauna tămăduieşti bolile celor ce cu credinţă se apropie de moaştele tale, Sfinte Ierarhe Tihon, Preafericite.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea fecioriei…
Stăpână Preacurată, negândită şi neajunsă cu mintea este înfricoşătoarea şi dumnezeiasca taina ta, care s-a lucrat întru tine; pentru că pe Cel Necuprins zămislindu-L, L-ai născut îmbrăcat cu trup dintru preacuratele tale sângiuiri. Pe Acesta, pururea Curată, cu Înaintemergătorul roagă-L, să mântuiască sufletele noastre.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea fecioriei…
Moarte de ocară prin Răstignire ai răbdat de bunăvoie, Îndurate, pe Care văzându-Te, Hristoase, Ceea ce Te-a născut, s-a rănit, rupându-se la cele dinlăumtru ca o maică plângând. Cu ale cărei rugăciuni, pentru bună îndurarea milei Tale, Unule Preabune, Iubitorule de oameni, Doamne, milostiveşte-Te şi mântuieşte lumea, Cel Ce ai ridicat păcatul ei.

Tot astazi, facem pomenirea:
– Sfantului Sfintitului Mucenic Marcu, episcopul Apoloniadei;
– Sfintilor cinci mucenici din Nicomidia;
– Sfintilor patruzeci de mucenici romani.

Maine, facem pomenirea Sfintilor Mucenici Manuil, Savel si Ismail.

(CrestinOrtodox.ro)

mai mult
Creștinătate

Sâmbăta Moșilor de vară – despre suflet, iertare și ulcelele cu cireșe ale bunicilor noștri

cirese

Moşii de vară preced sărbătoarea Rusaliilor sau a Pogorârii Sfântului Duh, care are loc la cincizeci de zile de la Învierea Domnului. În această zi, în toate lăcașurile ortodoxe se oficiază slujbe de pomenire pentru toți cei care au trecut la Domnul.

Biserica Ortodoxă a consacrat pentru pomenirea generală a morţilor o zi liturgică pe săptămână, sâmbăta. În această zi, la unele slujbe (cum este miezonoptica), dar și în unele cărți de cult există cântări și rugăciuni special alcătuite și rânduite pentru pomenirea morților.

S-a ales această zi deoarece fiecare sâmbătă este, de fapt, o imitare a Sâmbetei Mari, a şederii lui Hristos în mormânt. Din punct de vedere teologic, aceasta este ziua în care Mântuitorul a coborât cu sufletul la iad pentru a-i înălța pe cei adormiți. În mod deosebit, două dintre aceste zile de sâmbătă din anul bisericesc sunt dedicate, în toate Bisericile Ortodoxe, pomenirii generale a morţilor, prin rugăciunile și cântările înscrise în cărțile de rânduială (Triod și Penticostar):

a) sâmbăta dinaintea Duminicii Lăsatului sec de carne (a înfricoşătoarei Judecăţi) şi

b) sâmbăta dinaintea Duminicii Pogorârii Duhului Sfânt (sâmbăta Rusaliilor).

Aceste două sâmbete poartă denumirea generică de „moși” (prima – Moşii de iarnă, iar cea de-a doua – Moşii de vară), deoarece în aceste zile îi pomenim pe părinţii, moşii şi strămoşii noştri adormiți întru Domnul. În limba greacă, aceste zile se numesc ψυχοσάββατον (Sâmbăta sufletelor), iar în slavonă, Subbota roditelskaia.

În ceea ce privește pomenirea Moşilor de vară, textul liturgic din Penticostar arată faptul că în această zi ne aducem aminte de „creştinii care au adormit în credinţă: părinţi, strămoşi, bunici şi străbuni, fraţi şi prieteni, bogaţi şi săraci, împăraţi şi domni, pe cei de laolaltă şi sihaştri”, pentru toți aceştia rugându-L pe Dumnezeu astfel: „Odihneşte-i, Doamne (…), unde sunt mulţimile tuturor drepţilor şi unde este sălaşul sfinţilor Tăi”.

Alte pasaje din cadrul slujbei din această zi ne mai spun că rugăciunea de pomenire se face și pentru cei care au avut parte de moarte năprasnică: „Pe cei ce au sfârşit sfâşiaţi de fiare, Hristoase, şi pe care peştii i-au înghiţit, pe care cutremurul, surparea pământului ori prăpastia i-au îngropat (…), pe cei ce i-au ucis sabia, cuţitul şi focul, izbitura răutăţilor, despicarea stâncilor şi tâlharii, foametea şi ciuma”, rugându-ne ca Mântuitorul să-i izbăvească pe dânșii „de groaza cea de acolo”.

În sensul acesta, trebuie să știm și că duminică, de Rusalii, în cadrul slujbei Vecerniei, se citesc șapte rugăciuni, dintre care una exprimă clar faptul că păcatele pot fi iertate și după moarte. Este vorba despre cea de-a cincea, a „plecării genunchilor”, care ne arată că rugăciunea Bisericii este atât de puternică și ascultată de Dumnezeu, încât are puterea de a salva sufletele din iad, ale celor care au plecat din viața aceasta nepregătiți sufletește:

„Stăpâne atotțiitorule, Dumnezeule al părinților și Doamne al milei (…), Cel ce măsori anii celor vii și rânduiești ceasul morții, Cel ce duci și scoți din iad (…), Care şi la acest praznic cu totul de­săvârşit şi mântuitor ai binevoit a primi rugăciuni de mijlocire pentru cei ţinuţi în iad (…), auzi-ne pe noi, smeriţii robii Tăi, care ne rugăm Ţie, şi odihneşte sufletele robilor Tăi, celor mai ­înainte adormiţi, în loc luminat, în loc cu verdeaţă, în loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea; aşază sufletele lor în lăcaşurile drepţilor şi fă-i vrednici de pace şi de iertare”.

Astfel, îi pomenim pe cei adormiți ai noștri în această zi, pentru ca şi ei să se împărtăşească de mângâierea Sfântului Duh Care S-a pogorât la Cincizecime peste Apostoli şi Care îi adună adună în comuniune pe cei înstrăinați sau diferiți unul de altul. Tot în acest sens, liturgistul Badea Cireșanu afirmă că, în această sâmbătă, „Biserica iarăşi pomeneşte pe cei adormiţi pentru că, fiind sărbătoarea pogorârei Sfântului Duh, harul divin să se resfrângă şi asupra sufletelor încărcate cu povara păcatelor şi să le uşureze din munca cea grea a vinovăţiei lor”.

Până astăzi, după datinile strămoșești, în satul românesc se oferă, în sâmbăta Moșilor de vară, colivă sau colaci unși cu miere, dar și vase și căni din lut umplute cu cireșe, vin, apă sau lapte cu orez, folosite numai cu această ocazie și numite „moşoaice”. În Bucovina și în alte zone din țara noastră, pomenile amintite sunt trimise vecinilor încă de la primele ore ale dimineții.

Așadar, credincioşii trebuie să ştie că sunt datori, în această zi, să îi pomenească pe toţi strămoşii şi moşii lor şi pe toţi cei din veac adormiţi, în cadrul slujbei de parastas care se săvârşeşte în toate bisericile, la finalul Sfintei Liturghii.

(Cătălin Acasandrei – doxologia.ro)

mai mult
Creștinătate

LA MULTI ANI, RUSIA! TARE CONTRADICTORIU SIMT DESPRE TINE!

Icoana

Dragii mei,

Nu exista NIMIC mai contradictoriu in mine decat sentimetele fata de Rusia.

PE DE O PARTE IUBESC ORTODOXIA SI CULTURA RUSA

Sfintii sai IMENSI – Serafim de Sarov, Siluan Athonitul, Ambrozie de la Optina, Andrei Rubliov, Gherman din Alaska, Ignatie Breancianinov, Ioan din Kronstadt, Ioan Rusul, Paisie de la Neant, Teofan Zavoratul, Xenia, Luca, necanonizatul inca Sofronie Saharov, etc
I-am citit si incerc sa fac ce pot din invatatura lor inestimabil de pretioasa.
Cinste voua ca v-ati canonizat sfintii din inchisorile comuniste!

Cultura uriasa a Rusiei – Feodor Mihailovici Dostoievsky, Lev Tolstoi, Anton Cehov, Puskin, Serghei Prokofief, Alexandr Soljenitin etc
I-am citit si ascultat. Au fost cele mai puternice experiente culturale din viata mea. M-au marcat profund Fratii Karamazov, Crima si pedeapsa, Invierea, Anna Karenina, Sonata Kreutzer. Le recomand tuturor.

PE DE ALTA PARTE URASC POLITICA RUSIEI
Basarabia, Gulag, multa moarte, tezaurul. Pentru asta eu inca astept macar ca cineva sa-si ceara scuze oficial

EXPERIENTA PERSONALA CU RUSI INTALNITI
Am povestit aici despre manastirea Pantelimon de la Athos. Am vazut cei mai traitori monahi, cei mai traitori crestini si copii care stateau stana de piatra ore in sir in Biserica. Am scris despre experienta din sala de mese de la manastire. Ce n-am scris este ca in ultima zi la Athos era furtuna pe mare si nu circulau feriboturile. Eram disperati pentru ca trebuia sa ne intoarcem in tara. Rusii ne-au dus cu un fel de transportor de teren (cred ca era o masina de transport de trupe) pana la granita Sf. Munte prin niste zone off-road.
Ma impresioneaza si faptul ca pe stema Rusiei se afla un sfant – Sfantul Gheorghe.

Dar peste toate sunt in dilemma: Unde sa-i incadrez la APROAPELE sau la Vrajmasi?
Voi ce ziceti?

(Cătălin Rusu)

mai mult
CreștinătatePromovate

POMENIREA “INTOLERANTILOR” SI ‘CRITICILOR” SFINTI PARINTI DE LA SINODUL I ECUMENIC

Icoana

Dragii mei,

Azi pomenim pe cei ce au formulat (prin suflarea Duhului Sfant) pentru prima data practica ortodoxa de pana atunci pentru cei ce vor fi mai apoi membri ai Bisericii. Multi dintre ei erau mari facatori de minuni (Sf. Spiridon, Sf. Nicolaie), deci niste adevarati traitori practicanti ai Ortodoxiei.

Cei 318 Sfinti Parinti de la Sinodul I Ecumenic ne invata ca dreapta credinta nu se pastreaza si nu se invata de unul singur, in izolare, ci in comuniune de gandire, de marturisire si de vietuire cu Biserica. Cu alte cuvinte, dreapta credinta se pastreaza in Biserica si de catre Biserica. NU PE INTERNET SI NICI IN IDEOLOGII SATANICE. Daca ne rupem de Biserica, nu mai suntem dreptcredinciosi si dreptmaritori crestini, deoarece numai in comuniunea Sfintilor din toate timpurile se pastreaza dreapta credinta mantuitoare, sfintitoare si lucratoare.

Oricat am fi de inteligenti sau de invatati, niciodata nu trebuie sa interpretam singuri, de capul nostru, Sfanta Scriptura, ci mpreuna impreuna cu Sfintii Parinti ai Bisericii din toate veacurile si din toate locurile. Fara participarea continua la sfintenia dumnezeiasca, impartasita oamenilor de catre St. Treime, nici Apostolii, nici urmasii acestora si nici cei ce cred in Dumnezeu prin cuvantul lor (Ioan 17, 20) n-ar fi putut pastra unitatea Bisericii. De ce? Pentru ca PACATUL MADRIEI, care intuneca mintile ereticilor, se afla la baza ratacirilor si dezbinarilor, care lovesc continuu Biserica.

Sf. Parinti nu judecau lumea si nu erau intoleranti ci pur si simplu aparau ADEVARUL DE CREDINTA. Nu au stat ca niste idioti (in numele tolerantei si al iubirii aproapelui) sa ascule opiniile si parerile unor eretici. Pur si simplu AU MARTURISIT SI FORMULAT ADEVARUL DE CREDINTA.

Vad acum pe multi, care pica in plasa unei asa zise tolerante referitoare la libertatea de opinie. Repeta ca niste oameni fara discernamant lozinci gen “sa fim toleranti”, “fiecare are dreptul la opinie”, etc. FRATILOR putem sa avem orice opinie vrem in legatura cu orice dar nu cu ADEVARUL DE CREDINTA CARE ESTE REVELAT. Aici trebuie sa fim FERMI IN MARTURISIREA NOASTRA. MARE ATENTIE!!

8.Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o – SA FIE ANATEMA! 9.Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit – SA FIE ANATEMA! Galateni 1: 8,9

Pentru rugaciunile Sfintilor de la Sinodul I sa ne pazeasca Domnul de orice erezie si sa ne dea discernamant duhovnicesc!

(Cătălin Rusu)

mai mult
Creștinătate

LOZINCI NEOMARXISTE LA CRESTINUL ORTODOX

Icoana

“Trebuie oricand sa fim buni, toleranti etc si nu fanatici, habotnici etc”

Dragii mei,

La Prodromul se afla o icoana facatoare de minuni a SF. Ioan Botezatorul. Mi se pare cea mai buna icoana a sa. Il reprezinta asa cum era. Plin de MANIE SFANTA.

Au! Au! O sa sara la beregata neomarxistii. Cum sa fie mania ceva sfant? Si o sa-ti repete vorbe ca lozincile de mai sus.

Este mania care vine din dragostea pentru Dumnezeu si pentru aproapele. ACESTEA SUNT PORUNCI nu chestii optionale.

Daca ar veni acum Sf. Ioan si ar urla in piete cum facea el in vremea lui : PUI DE NAPARCI, PUI DE VIPERE, DESFRANATILOR !!! si altele asemenea ar sarii ca arsi cei imbibati de politically correctness.Intolerantuleee!! – ar zice ei.

Nu ma ingrijoreaza asta ci faptul ca unii care merg la Biserica au senzatia ca da bine sa faci pe tolerantul ca si crestin. Si asta referitor la poruncile Domnului.

Faptul ca-i spui unuia ca e bolnav duhovniceste e de bine, E rau sa nu-i spui. Alfel nu o sa poata si el sa vrea sa se schimbe.

Cred ca a inceput sa se inteleaga judecarea si toleranta intr-un mod al drepturilor omului si nu unul crestin. Hristos ii intreba pe cei pe care ii facea bine CREZI CA TE POT VINDECA? VREI SA TE VINDECI ? Si apoi ii zicea celuilalt INTINDE MANA sau Du-TE si te spala ca sa vezi. Deci nu poti sa faci dintr-o molusca duhovniceasca ceva, daca nu vrea si nu intinde mana sau nu se spala. Sa constati ca cineva e bolnav nu e o judecata. E un fapt. Daca mergem un pic mai departe cu lozincile inseamna sa il lasam pe fircare in pace sa creada ce vrea doar pentru ca opusul insemna judecare sau intoleranta. Asta e penibil! Hristos zice sa marturisesti si daca nu te asculta sa scuturi praful de pe sandale. Dar inainte sa marturisesti. Multi imbibati in politically correctness, l-ar acuza probabil si pe Sf. Ioan Botezatorul ca judeca, ca e intolerant si alte asemenea PROSTII. Daca vedeti ca fratele sau copilul dvs este narcoman, sau alcoolic sau altele nu-l scuturati un pic? Stati si va uitati la el contemplativ? Nu-i adresati nici un cuvant? Ce dragoste e aia? Ce dragoste e aia cand il lasi pe copilu sau fratele tau sa MOARA VESNIC?!?!?
Ce o sa-i zicem Lui Hristos la judecata? “Era dreptul lui sa creada ce vrea? Eu i-am respectat decizia si de aia nu am facut NIMIC. Am tacut”. Asa??

Marturisirea e Dragoste de Dumnezeu si mustrarea e dragoste de aproapele.
Doamne ajuta!

(Cătălin Rusu)

mai mult
Creștinătate

Predica la Duminica Sfintilor Parinti de la Sinodul I Ecumenic

pr-cleopa

Predica la Duminica Sfintilor Parinti de la Sinodul I Ecumenic

Trei sunt care marturisesc in cer: Tatal, Cuvantul si Duhul Sfant si Acesti trei Una sunt! (I Ioan 5, 7)

Iubiti credinciosi,

Astazi, in Duminica a 7-a dupa Sfintele Pasti, Biserica Ortodoxa praznuieste primul Sinod Ecumenic al lumii crestine, care a avut loc in anul 325 in orasul Niceea, pentru a condamna erezia, adica invatarea gresita, eretica a lui Arie. Sinodul s-a organizat de Sfantul Imparat Constantin cel Mare cu mama sa Elena, la cererea Sfintilor Parinti de atunci, fiind primul imparat crestin din lume (306-337).

Ce este un sinod ecumenic? Este adunarea tuturor marilor ierarhi ortodocsi – episcopi, mitropoliti si patriarhi din toata lumea, cu scopul de a discuta unele invataturi de credinta crestina neclare inca, si de a le fixa in legi fixe, neschimbabile, numite dogme. De asemenea, un sinod ecumenic judeca si condamna toate abaterile de credinta, straine de invatatura Sfintei Evanghelii si a Sfintilor Parinti si exclude din Biserica, adica da anatema, pe toti ereticii care sfisie unitatea de credinta a Bisericii, simbolizata prin camasa de in a Domnului, facuta dintr-o sigura bucata, cum zice in Sfanta Evanghelie: Camasa era fara cusatura, de sus tesuta in intregime (Ioan 19, 23). Prin cuvantul “sinod” intelegem adunare, consiliu; prin cuvantul “erezie” intelegem parerea sau invatatura particulara a cuiva despre Dumnezeu, impotriva invataturii adevarate a Bisericii lui Hristos.

De ce a avut loc Sinodul I Ecumenic? Care a fost pricina care i-a silit pe Sfintii Parinti sa se adune la un loc si sa apere dreapta credinta? Pricina a fost aparitia unui mare eretic, anume Arie, care invata pe crestini o credinta noua, zicand ca Fiul lui Dumnezeu nu ar fi de o fiinta cu Tatal si ca a “fost un timp cand Fiul nu era”. El numea pe Iisus Hristos “creatura superioara”, “cea dintai dintre creaturi”. Acest eretic era un preot din Alexandria Egiptului, foarte mandru si neascultator, insa bun predicator, care a trait in secolele III-IV. Erezia lui s-a raspandit in cativa ani atat de mult incat rupsese Biserica in doua si ameninta sa se raspindeasca in tot imperiul roman de rasarit si de apus.

Sfintii Parinti, nemaiputand rabda hulele lui Arie impotriva Mantuitorului si a Preasfintei Treimi, au cerut ajutorul drept credinciosului imparat Constantin cel Mare, ca sa contribuie cu puterea sa imperiala la linistirea Bisericii lui Hristos si condamnarea invataturii hulitoare a lui Arie si a discipolilor sai. Inspirat de Duhul Sfant, marele imparat crestin a hotarat sa organizeze primul Sinod Ecumenic la Niceea in anul 325 pe cheltuiala imperiului, fiind invitati toti marii ierarhi ai Bisericii crestine din Rasarit si din Apus. Astfel au luat parte 318 Sfinti Parinti la care s-a adaugat si o delegatie a Papei Silvestru I al Romei, pentru ca pana in anul 1054, Biserica crestina era una, nedespartita in doua – cea Ortodoxa de Rasarit si cea Romano-Catolica de Apus. De aceea si sinoadele pana la dezbinarea Bisericii se numesc “ecumenice”, adica generale, pentru ca au luat parte la ele si ierarhi din partea Bisericii Romei.

Sinodul de la Niceea a fost deschis chiar de Sfintii Imparati Constantin si Elena si a durat toata vara. In timpul sinodului, la care a fost de fata si ereticul Arie cu ai lui, Sfintii Parinti s-au ostenit mult sa intoarca pe eretici la ortodoxie, dar ei n-au vrut sa asculte. Ba s-a intamplat ca in timpul discutiilor, Sfantul Ierarh Nicolae sa-i dea o palma lui Arie caci nu putea rabda hulele lui. Atunci Sfantul Constantin cel Mare a poruncit sa i se ia omoforul si Evanghelia si sa fie aruncat in temnita pentru ca a indraznit sa loveasca. Noaptea insa i s-a aratat Mantuitorul in temnita si i-a dat din nou Evanghelia in maini, iar Maica Domnului i-a pus omoforul pe piept. Dimineata, auzind imparatul acestea, l-a adus pe Sfantul Nicolae iarasi la sinod si isi cereau iertare toti de la el, vazand ravna si rabdarea lui pentru credinta.

La fel si Sfantul Ierarh Spiridon, cautand sa lamureasca pe Arie despre taina Preasfintei Treimi si cum ca toate cele trei persoane sunt de o fiinta si de aceeasi cinste, a luat o caramida arsa si, facand semnul sfintei cruci, cand a strans caramida, focul care a ars-o s-a ridicat in sus, apa a curs pe pamant si lutul a ramas in mana lui. Caramida era simbolul Preasfintei Treimi. Focul inchipuia pe Tatal, lutul pe Fiul intrupat si apa pe Duhul Sfant, Mangiietorul care a fost trimis in lume.

In timpul sinodului cei 318 Sfinti Parinti au dat anatema pe ereticul Arie si invataturile sale hulitoare de Dumnezeu. Parintii au dogmatisit ca cele trei persoane ale Preasfintei Treimi: Tatal, Fiul si Duhul Sfant, sunt de o fiinta si nedespartite. Tot la acest sfant sinod s-a intocmit partea intai a Crezului, primele sapte articole despre Tatal si Fiul. Ultimile cinci articole despre Sfantul Duh aveau sa se intocmeasca la Sinodul II Ecumenic din anul 381. Crezul cuprinde pe scurt dogmele credintei ortodoxe, si se rosteste zilnic in biserici si prin casele crestinilor ca o marturisire a dreptei credinte apostolice.

Desi Arie a fost surghiunit in sudul Dunarii el nu a vrut sa asculte de Biserica, ci mai mult cauta sa semene intre crestini invatatura sa hulitoare. De aceea a fost greu pedepsit de Dumnezeu, incat i s-au varsat maruntaiele si a murit cumplit, spre vesnica osanda in gheena iadului.

Iubiti credinciosi,

Cu toate ca ereticul Arie, cel mai mare eretic din lumea crestina, ca si eresul sau, au disparut, de-a lungul secolelor Biserica lui Hristos a fost lovita mereu de noi secte si erezii, unele mai periculoase decit altele. Cea mai grea dezbinare a Bisericii crestine a fost in anul 1054 cind a avut loc marea schisma (ruptura) intre Rasarit si Apus, luand astfel nastere doua Biserici separate: cea Ortodoxa cu centru la Constantinopol si cea Romano-Catolica cu centru la Vatican (Roma). La randul ei Biserica Catolica a mai fost lovita de inca doua eresuri si sciziuni. Este vorba de eresul lui Luther, al doilea Arie, si de Calvin din secolul al XVI-lea, urmati dupa aproape un secol de schisma anglicana din secolul al XVII-lea.

Primul eres a cuprins aproape integral tarile din nordul Europei, asa numitele tari protestante; iar religia anglicana s-a raspandit in Anglia, America de Nord si Australia, formand Biserica anglicana.

Vedeti cum a reusit satana sa rupa camasa lui Hristos, adica sa dezbine si sa sfasie unitatea Bisericii intemeiata de El? Noi toti marturisim “o credinta, un Domn, un botez”, insa datorita mandriei si incepatorilor de eresuri, care au schimbat invatatura de credinta ortodoxa, apostolica, cu dogme noi dupa mintea lor, precum si din cauza pacatelor noastre ale tuturor, au aparut in ultimele secole mai multe Biserici crestine – doua apostolice – cea Ortodoxa si cea Catolica si trei fara succesiune apostolica: protestanta, reformata si anglicana.

Dar dezbinarile religioase nu s-au oprit aici. Incepand din secolele XVIII si mai ales XIX, au aparut in America si in apusul Europei noi grupari religioase rupte din trupul Bisericii apostolice, numite “secte”.

Astazi, in lume se afla pana la o mie de secte si grupari religioase crestine, unele mai fanatice, mai periculoase decat altele, cum ar fi “martorii lui Iehova”, “templul satanei”, cu asa numita “liturghie neagra”, in care se adora diavolul in locul lui Dumnezeu. Ei cauta sa-si faca noi membri in randul credinciosilor interesati, a celor certati cu disciplina Bisericii lui Hristos, a celor saraci, carora le promit ajutoare materiale si mai ales a tinerilor, pe care ii pot corupe mai usor.

Sa luam deci aminte la noi si la familile noastre ortodoxe. Inmultirea sectelor este un semn vazut apocaliptic, care prevesteste sfarsitul veacurilor.

Prima datorie a fiilor Bisericii Ortodoxe este aceea de a cunoaste cat mai bine Sfinta Scriptura, Sfanta Traditie, Catehismul si operele principale ale Sfintilor Parinti. A doua datorie, daca nu cea dintai, este sa traim cu mare credinta in Dumnezeu si sa ducem cu ravna si evlavie viata noastra religioasa de familie, in desaviasita moralitate. Sectele cer teorie, ne ataca cu texte din Sfanta Scriptura. Noi sa le raspundem, nu cu vorbe, nu cu atat cu texte din Biblie, cat mai ales cu viata morala smerita, curata, sfanta. Vorbele nu pot inlocui faptele. In fata unor crestini corecti, milostivi si evlaviosi, ei se rusineaza si tac.

A treia mare datorie ce ne revine este sa ne crestem copiii in frica de Dumnezeu, cu mare grija si atentie. Caci daca nu-i educam noi cum trebuie sau ii smintim cu viata noastra, a parintilor, ii pierdem sufleteste pe fii, nu ne mai apartin si foarte usor ii pot amagi sectele, patimile, betia, desfraul si necredinta. Un tanar o data cazut, greu mai poate fi salvat, tras de la secta. Copiii, ca si parintii, trebuie sa stie de mici Tatal nostru, Crezul si Psalmul 50, si sa invete cunostintele religioase principale din Catehismul ortodox. Cine nu stie pe de rost macar aceste trei rugaciuni nu poate fi impartasit cu Sfintele Taine.

Alta mare datorie a crestinilor ortodocsi este sa fie oameni de rugaciune ca fara ea nu putem face nimic. Sa nu lipseasca in sarbatori nimeni de la Sfanta Liturghie si de la predica, afara de mare nevoie. Rugaciunea cu credinta, cu post si lacrimi este viata noastra, painea noastra duhovniceasca, mantuirea noastra. Apoi trebuie sa traiasca in dragoste cu toti oamenii, mai ales cu cei din familie si sa faca dupa putere milostenie, care “acopera multime de pacate”.

O alta datorie principala este ca fiecare sa aiba un duhovnic bun, intelept, la care sa-si marturiseasca pacatele in cele patru posturi, sa-i ceara sfaturi pentru toate si sa-l asculte ca pe Insusi Hristos. Crestinii nostri nu trebuie sa mearga la adunarile sectante, nici sa-i primeasca in casa, si nici sa discute cu ei, daca nu vor sa cada in cursele lor. Cine face aceasta nu va fi amagit niciodata de diavol, nici de patimi, nici de cursele oamenilor rai.

Iubiti credinciosi,

Astazi este Duminica Sfintilor Parinti de la Sinodul I Ecumenic, care au aparat dreapta credinta, au dat anatema pe eretici si au formulat Crezul ortodox. Sa ramanem credinciosi Evangheliei lui Hristos si Bisericii Ortodoxe, ai carei fii suntem. Ea ne-a nascut prin baia Botezului, ea ne-a crescut si invatat calea mantuirii. Sa cinstim Biserica Ortodoxa care ne-a nascut. Sa cinstim pe toti sfintii si icoanele lor ca cei ce sunt “prietenii Domnului” si se roaga pentru noi la cer. Sa traim in dragoste unii cu altii, singura cale care mai poate salva lumea de la pierzare. Sa crestem copiii in iubire de Dumnezeu, ca de ei depinde cel mai mult mantuirea noastra si sa pastram cu sfintenie dreapta credinta ortodoxa, fara de care nu ne putem mantui oricite fapte bune am avea.

Inchei cu o scurta istorioara.

Un parinte cu viata sfanta a intrat noaptea sa se roage in biserica si prin minune dumnezeiasca a vazut altarul deschis, iar langa sfinta masa sedea un prunc luminat cu camasa rupta. Si l-a intrebat cuviosul: “Copile, cine esti tu?” Iar el a raspuns: “Eu sunt Hristos, Mantuitorul lumii!” “Dar cine ti-a rupt camasa?” intreaba sihastrul. Iar Domnul i-a raspuns: “Mi-a rupt-o Arie, ereticul!” si S-a facut nevazut.

Oricine propovaduieste alta Evanghelie decat cea vestita de Hristos, de Apostoli si de Biserica, sfasie camasa Domnului si-si agoniseste osanda vesnica, fara iertare.

Sa cadem deci in genunchi si sa slavim cu evlavie si dreapta credinta pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, Treimea cea de o fiinta si nedespartita. Amin.

Parintele Cleopa Ilie

(crestinortodox.ro)

mai mult
Creștinătate

PRACTICA VIETII MONAHALE – Pr. ARSENIE BOCA

Boca

Dragii mei,

Va recomand o carte deosebita! Nu va luati dupa titlu in sensul ca aceasta carte este un manual de practica ortodoxa pentru toata lumea.

Cartea, ca de altfel toate scrierile Părintelui Arsenie, nu este asimilabilă la nivel de teorie. Ea nu poate fi nici teoretizată, nici memorată. Cuvintele ei se desfac, sensurile ei se arată doar atunci când dobândesc un chip concret în viețuirea zilnică. Osteneala Părintelui Arsenie, cuprinsă în această carte, se adreseaza atât monahilor cât și mirenilor, ca un îndreptar spre mântuire.

Suntem niste fericiti pentru ca in aceasta perioada Dumnezeu vorbeste cu glas puternic tuturor prin sfintii sai si scrierile lor. Ce n-ar fi dat multi in perioada comunista sa poata sta de vorba cu Pr. Arsenie? De la ce distante veneau unii ca sa ceara indrumare.

Acum avem TOTUL la nas. Numai sa vrem.

Mi-e tare frica de ce raspuns voi da pentru ca am avut TOATA INVATATURA ORTODOXA la indemana. Nu voi putea zice ca n-am stiut.

Pentru rugaciunile Pr Arsenie sa ne folosesca aceasta carte!

https://www.librariasophia.ro/carti-Practica-vie%C8%9Bii-monahale-Arsenie-Boca-parinte-so-18621.html

(Cătălin Rusu)

mai mult
Creștinătate

O EROINA A LUI HRISTOS – ELISABETA + 6 iUNIE 2014 VESNICA EI POMENIRE!

Crestinatate

Schimonahia Elizabeta s-a născut pe 7 mai 1970 în comuna moldoveneasca Sulica (Suceava), într-o familie săracă.

În 1985, la vârsta de 15 de ani, intra ca sora la o mănăstire din apropiere de Bucureşti, unde dupa 3 de ani a fost tunsa călugăriţă cu numele de Teodora.

În 2000, ea s-a imbolnavit de cancer. A decis să nu facă operaţia, ci să pună totul în mâinile Doctorului sufletelor. În acelaşi an, se duce la Ierusalim, unde a STAT 3 de ani lângă Mormântul Domnului, aproape in moartea clinică.

Întorcându-se în România, în conformitate cu binecuvântarea duhovnicului său – se duce în munții Giumalau (Rarau), unde începe calea solicitantă, de doliu, a izolării -PUSNICIA.

În 2007, s-a tuns in mare schima monahala devenind schimonahia Elisabeta.

În dimineața zilei de 6 IUNIE 2014, de la boala chinuitoare și neputinta trupului (încă tanar-44 ani), sufletul s-a dus la Cel căruia i-a inchinat toată viața.

Si noi??
Ce o sa zicem noi cand von sta langa Elisabeta la Judecata??
Ca am fost bolnaviori? Am avut o raceala? Ne curgea nasucul?

EU m-am CUTREMURAT numai la gandul ca cineva putea sa sta iarna prin munti SUFERIND DE CANCER.
Fratilor si surorilor, sunt persoane contemporane cu noi in fata carora trebuie sa stam cu fata la pamant! Nu e din pateric si nici de acum 1000 ani. E de AZI.

Eu raman MUT in fata acestor soldati ai lui Hristos. Oricum mi se pare mai tare ca Papa.
Doamne ajuta!

(Cătălin Rusu)

mai mult
CreștinătatePromovate

Inaltarea Domnului

inaltarea-domnului

Inaltarea Domnului este praznuita la 40 de zile dupa Inviere, in Joia din saptamana a VI-a, dupa Pasti.

Anul acesta o sarbatorim pe 6 iunie.

Este cunoscuta in popor si sub denumirea de Ispas. In aceasta zi crestinii se saluta cu “Hristos S-a inaltat!” si “Adevarat S-a inaltat!”.

IPS Bartolomeu Anania afirma ca noi folosim acest salut fie din nestiinta, fie din exces de evlavie, deoarece el nu este atestat de Biserica. Si marturiseste ca noi sarbatorim Pastile cu asertiunea “Hristos a inviat!”, la care ni se raspunde cu confirmarea “Adevarat, a inviat!”, pentru ca Invierea nu a avut martori, ea a fost receptata cu indoieli si necredinta.

In vreme ce Inaltarea Domnului a avut martori, ea a fost o despartire izvoritoare de lumina, deoarece ucenicii s-au intors in Ierusalim “cu bucurie mare”.

Din acest motiv in cartile noastre de slujba nu exista o salutare similara cu aceea de la Sfintele Pasti.

Hristos S-a inaltat la cer de pe Muntele Maslinilor, in vazul Apostolilor si a doi ingeri. Ingerii le-au vorbit ucenicilor despre a doua venire a lui Hristos, ca acestia sa nu se lase coplesiti de durerea despartirii.

Din Sfanta Scriptura aflam ca Mantuitorul Si-a ridicat mainile, binecuvantandu-i pe ucenici, iar pe cand ii binecuvanta S-a inaltat la cer (Luca 24, 51), in timp ce un nor L-a facut nevazut pentru ochii lor (F.A. 1,9). Adeseori Dumnezeu le-a vorbit oamenilor din nor, fenomen prin care se manifesta energiile divine, menite sa reveleze prezenta Divinitatii, dar sa o si ascunda.

Inaltarea Domnului sarbatorita in vechime odata cu Rusaliile

Cea mai veche mentiune despre sarbatoarea Inaltarii Domnului o gasim la Eusebiu din Cezareea, in lucrarea “Despre sarbatoarea Pastilor”, compusa in anul 332. Din aceasta lucrare reiese ca Inaltarea Domnului era sarbatorita in acea vreme odata cu Rusaliile, la 50 de zile de la Invierea lui Hristos. Spre sfarsitul secolului al IV lea, inceputul secolului V, sarbatoarea Inaltarii s-a despartit de cea a Pogorarii Sfantului Duh (Rusaliile), fiind praznuita in a 40-a zi dupa Inviere, data care va ramane stabilita pentru totdeauna in calendarul bisericesc.

Inaltarea Domnului – deplina indumnezeire a firii umane asumate

Inaltarea lui Hristos intru slava si sederea Sa de-a dreapta Tatalui este chipul deplinei indumnezeiri a umanitatii Lui. Prin toate actele Sale, intrupare, moarte, inviere El a indumnezeit treptat firea omeneasca pe care a asumat-o, dar prin Inaltare a transfigurat-o pe deplin. Datorita transfigurarii supreme a trupului Sau, Hristos poate deveni interior celor care cred in El. Inaltarea Domnului nu inseamna retragerea Sa din creatie, pentru ca El continua sa fie prezent si lucrator prin Sfantul Duh.

Inaltarea cu trupul la cer este o marturie a faptului ca omul a fost creat pentru vesnicie, caci Fiul nu Se infatiseaza Tatalui numai ca Dumnezeu, ci si ca Om.

Hristos prin Inaltarea Sa, nu arata doar unde trebuie sa ajunga omul, ci se face cale si putere, ca omul sa ajunga la aceasta stare. El sade pe tronul dumnezeiesc al slavei, dar si locuieste in inima celor ce-L iubesc. Asa putem intelege paradoxul: Hristos este inaltat si in drum spre inaltare cu fiecare dintre noi.

Inaltarea Domnului – Ziua Eroilor

Prin hotararile Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din anii 1999 si 2001, sarbatoarea Inaltarii Domnului a fost consacrata ca Zi a Eroilor si sarbatoare nationala bisericeasca. In aceasta zi, in toate bisericile din tara si strainatate se face pomenirea tuturor eroilor romani cazuti de-a lungul veacurilor pe toate campurile de lupta pentru credinta, libertate, dreptate si pentru apararea tarii si intregirea neamului.

Inaltarea Domnului in iconografie

In primul registru din icoana Inaltarii Domnului este reprezentat Mantuitorul intr-o mandorla, simbol al slavei dumnezeiesti. Sta asezat pe un curcubeu si binecuvinteaza cu mana dreapta, iar in stanga tine Sfanta Evanghelie.

In afara mandorlei sunt doi ingeri, care zboara cu bratele intinse, atingand cu mainile lor marginea exterioara a mandorlei. Ingerii sunt prezenti nu pentru a sustine mandorla, caci Hristos Se inalta prin propria putere dumnezeiasca, ci ca semn de cinstire.

Reprezentarea Domnului purtat de ingeri este si o icoana profetica a Celei de-a doua veniri, cand va avea loc sfarsitul chipului acestei lumi si judecata tuturor: “Barbati galileieni, de ce stati privind la cer? Acest Iisus care S-a inaltat de la voi la cer, astfel va si veni, precum L-ati vazut mergand la cer” (Fapte 1, 11).

In cel de-al doilea registru se afla Maica Domnului, care priveste in fata si are mainile inaltate in rugaciune. De o parte si de alta se afla Apostolii, iar langa Fecioara Maria stau Pavel in dreapta si Petru in stanga. In spatele Maicii Domnului sunt doi ingeri in vesminte albe, care tin in mana dreapta un toiag, iar cu stanga Il arata pe Hristos inaltandu-Se.

Chiar daca Sfanta Scriptura nu aminteste de prezenta Fecioarei la Inaltarea Domnului, ea este afirmata de cantarile Bisericii: “Bucura-te, Nascatoare de Dumnezeu, Maica lui Hristos Dumnezeu, ca vazand astazi pe Cel ce L-ai nascut inaltandu-Se de pe pamant, impreuna cu ingerii L-ai marit” (Cantarea a 9-a a canonului).

Desi nici Pavel nu a fost prezent la Inaltarea Domnului, El este reprezentat alaturi de ceilalti Apostoli in icoana Inaltarii. Motivul? Cu putin timp inainte de Inaltarea Sa, Hristos ii indemnase pe ucenicii Sai sa propovaduiasca pretutindeni Evanghelia, iar Pavel a fost “vas ales, ca sa poarte numele Meu inaintea neamurilor si a regilor si a fiilor lui Israel” (Fapte 9, 15).

(Adrian Cocosila – crestinortodox.ro)

mai mult
1 22 23 24 25 26 44
Page 24 of 44