Promovate

Fondată de Sf. Columba (sec. VI) pe insula Iona, în largul coastelor scoțiene, mânăstirea aceasta vădește vitalitatea creștinismului galo-celtic. Deși am vizitat, în Irlanda, principalele mânăstiri din acea perioadă înfloritoare (contrastând cu situația anarhică a creștinismului latin continental), nu am ajuns la Iona, unde actuala comunitate asumă un credo “ecumenic”.

(Teodor Baconschi)

Pr Jonathan Hemmings are o evlavie deosebită pentru Sf Columban… Căruia i se alătură sfinţi mari ai creştinismului celtic, Sf Beda Venerabilul, Sf Chad, Sf Eduard Confesorul, culminând cu Sf Patriciu cel Mare „al Irlandei”…

(Bogdan Costin Georgescu)

Habar n-aveam că marele fotbalist Titus Ozon https://ro.wikipedia.org/wiki/Titus_Ozon are statuie în București. În parcul din fața Gării Obor.

Citiți vă rog ce scrie pe plăcuță. Perfect adevărat. Dar e INEDIT! 🙂
Fotografii. Cristian Botez

(Cristian Botez)

La manastirea rusesca Sf. Pantelimon, printrea alte inestimabile comori, se pastreaza si capul Sf. Siluan. Un mare sfant al ortodoxiei. Desi era aproape analfabet, Dumnezeu a facut din el un model pentru oamenii contemporani. Spun asta pentru ca a trecut la Domnul in 1938.

Am mare evlavie la acest sfant si in consecinta am acasa o icoana-fresca a sa (vezi foto) care ma ajuta enorm in intelegerea unor lucruri.

Ne-a ajutat Dumnezeu sa putem intra in paraclisul cu sfinte moaste al manastirii. O imensa bucurie m-a cuprins cand am sarutat capul Sf Siluan. Mi-a venit in gand un verset – „Şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă, de acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului”. Ioan1:51.

Adica?
In credinta ortodoxa exista o dubla marturisire:
– Marturisirea Lui Dumnezeu de catre om
– Marturisirea omului de catre Dumnezeu

Altfel spus degeaba dau eu din gura ca il iubesc pe Hristos si ca am credinta, etc daca nu ma marturiseste si Hristos ca sunt al LUI.

Cum face Hristos asta? Ne da harisme. Rugaciune, smerenie, pace, etc.In cazul Sf. Siluan, Hristos a facut dintr-un semi – analfabet un MARE TEOLOG cand i-a revelat invatatura „Tine mintea in iad si nu deznadajdui!” O invatatura practica de o valoare inestimabila atunci cand vrem sa dobandim SMERENIA si POCAINTA.

Ce se intampla cand eu sunt doar dupa parerea mea crestin si nu exista si marturisirea Lui Hristos?
“Nu orisicine-Mi zice:”Doamne, Doamne” va intra in Imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu care este in ceruri. Multi Imi vor zice in ziua aceea: “Doamne, Doamne, n-am proorocit noi in Numele Tau ? N-am scos noi demoni in Numele Tau ? Si n-am facut noi multe minuni in numele Tau ? Atunci le voi spune curat: “Niciodata nu v-am cunoscut. Departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelegea.” Matei 7: 21- 23.

M-am analizat si ma gandeam ca tare mi-e frica de faptul ca voi primi si eu acest raspuns.

Sf. Siluan s-a nevoit zeci de ani ca sa ii vina un raspuns de la Hristos. Eu ce fac ca sa zica Hristos ca sunt al Lui?

(Cătălin Rusu)

Măritul acesta şi minunatul şi vestitul mare mucenic Gheorghe, a trăit în vremea împăratului Diocleţian, trăgându-se din Capadochia, de neam strălucit şi luminat, din ceata ostaşilor ce se chemau tribuni; iar când a fost să pătimească era la cinstea dregătoriei de comis.

Având împăratul gând să pornească război asupra creştinilor, a dat poruncă să se învrednicească de cinstiri împărăteşti şi de daruri cei ce se vor lepăda şi vor părăsi pe Hristos. Iar cei cer nu se vor supune poruncii, să aibă pedeapsă moartea. Atunci sfântul acesta fiind de faţă, a declarat că este creştin, mustrând deşertăciunea şi neputinţa idolilor, luând în râs pe cei ce credeau în ei. Neplecându-se nici cu amăgiri, nici cu făgăduinţele tiranului, care făcea multe ca acestea, nici de îngroziri, ci se vedea nebăgător de seamă de toate, pentru aceea întâi l-au lovit în pântece cu o suliţă. Şi când i s-a înfipt suliţa în trup, a curs sânge mult; iar vârful suliţei s-a întors înapoi şi a rămas sfântul nevătămat. Apoi legându-l de o roată ţintuită cu fiare ascuţite, care a fost pornită din sus spre o vale, şi rupându-se trupul în mai multe bucăţi, cu ajutorul dumnezeiescului înger a rămas el sănătos. Şi înfăţişându-se sfântul înaintea împăratului şi a lui Magnenţiu, care şedeau alături de el şi aduceau jertfă la idoli pentru sănătatea lor, sfântul a atras pe mulţi spre credinţa în Hristos, cărora din porunca împăratului li s-au tăiat capetele afară din cetate. Şi venind la Hristos şi Alexandra împărăteasa, a mărturisit pe Hristos Dumnezeu înaintea tiranului. Au crezut şi alţii mulţi în Hristos, văzând că sfântul a ieşit sănătos dintr-o varniţă în care fusese aruncat. După aceasta i-au încălţat picioarele cu încălţăminte de fier ce avea cuie şi l-au silit să alerge. Ci iarăşi au pus de l-au bătut, fără de nici o milă, cu vine de bou uscate. Iar Magnenţiu cerând semn ca să învieze pe un mort din cei ce erau îngropaţi, din mormintele ce erau acolo, care erau de multă vreme morţi, şi făcând sfântul rugăciune deasupra mormântului, a înviat mortul şi s-a închinat sfântului, şi a slăvit Dumnezeirea lui Hristos. Şi întrebând împăratul pe mort cine este, şi când a murit, a răspuns acesta că este din cei ce au trăit mai înainte de venirea lui Hristos, adică mai înainte de trei sute de ani şi mai mult şi cum că a ars în foc atâţia ani din pricina rătăcirii idoleşti. Pentru care minune crezând mulţi, şi înmulţindu-se spre credinţă, slăveau cu un glas pe Dumnezeu, între care era şi Glicherie, căruia îi murise boul, şi l-a sculat sfântul. Din care minune adeverind şi el credinţa în Hristos, a luat cununa muceniciei, făcându-l păgânii multe bucăţi cu săbiile. Deci venind mulţi la Hristos, pentru ceea ce vedeau, şi încă pentru că sfântul mucenic Gheorghe intrând în capiştea idolilor, a poruncit unui chip idolesc cioplit, ca să spună dacă este el Dumnezeu, şi de i se cuvine să i se închine lui oamenii. Iar demonul cel ce era într-însul plângând a răspuns că unul este Dumnezeu adevărat: Hristos şi dintr-aceasta s-au tulburat idolii toţi şi au căzut şi s-au sfărâmat. Ceea ce neputând răbda cei ce credeau în idoli au prins pe sfântul şi l-au dus la împăratul, şi-au cerut degrab răspuns de moarte asupra lui; iar împăratul a poruncit ca să taie pe sfântul şi pe Alexandra împărăteasa cu sabia. Sfântului Gheorghe i s-a tăiat capul, iar sfânta Alexandra făcând rugăciune în temniţă, şi-a dat sufletul lui Dumnezeu.

Însă trebuie să istorisim oarecare parte din cele multe minuni ale sfântului.

În părţile Siriei se află o cetate numită Ramel, în care era o biserică zidită în numele marelui mucenic Gheorghe. Neaflându-se acolo mină de piatră, ca să se taie stâlpi, se aduceau stâlpii bisericii din loc depărtat, şi se făcea multă nevoinţă cu aflatul lor, şi cu adusul. Atunci oarecare femeie cu frica lui Dumnezeu având adevărată şi întărită credinţă la sfântul mare mucenic Gheorghe, a cumpărat şi ea un stâlp asemenea cu cei ce erau făcuţi şi înfrumuseţaţi, şi pogorându-l la mare, se ruga celui ce era purtător de grijă să ducă stâlpii, să ia şi să ducă şi pe acela pe care îl cumpărase ea. Iar el nu vrea, ci punând numai pe al lui, purcese să se ducă. Atunci femeia de supărare căzând la pământ plângea şi se ruga sfântului să-i ajute să poată duce stâlpul. Aflându-se ea într-un astfel de chip, văzu în vis unde i se arătă sfântul în chip de voievod, şi-i zise: „De ce eşti tristă, femeie?” Iar ea îi spuse pricina întristării, şi sfântul descălecând de pe cal zise către femeie: „Unde-ţi este voia să fie pus stâlpul?” Şi ea răspunse. „De-a dreapta parte a bisericii.” Şi sfântul îndată însemnă marmura cu degetul, scriind aceasta: Să se pună în dreapta, al doilea, stâlpul văduvei (după cel dintâi), şi ridicând sfântul de capătul stâlpului ce era despre mare, zise femeii: „Ajută şi tu” şi ridicându-l amândoi, l-au dat în mare, şi cu îndreptarea sfântului sosi stâlpul mai înainte de ceilalţi, şi dimineaţa se află la liman. Ceea ce văzând Vasilicos, căci aşa se numea purtătorul de grijă pentru ducerea stâlpilor, s-a minunat şi mai vârtos dacă a văzut şi scrisul, care rânduia şi locul, unde trebuia să fie pus. Şi mulţumind lui Dumnezeu, cerea şi de la sfântul iertare pentru greşeala neascultării, şi, luând şi el prin vedenie iertare de la sfântul, puse stâlpul văduvei în rând cu ceilalţi, în locul care poruncea scrisul cel însemnat de sfântul. Care stâlp stă şi până în ziua de astăzi întru neştearsă pomenirea femeii, şi întru mărirea sfântului pentru preamărita minune.

Iată altă minune făcută la Mitilene şi care înfricoşează tot gândul şi tot auzul. Căci în acest loc este o biserică a marelui mucenic Gheorghe, foarte slăvită şi vestită. Şi este obicei de a se strânge la ziua sfântului mulţime multă de popor în toţi anii, să facă la acea biserică prăznuire. Aceasta aflând agarenii ce erau în Creta au lovit fără veste la vremea privegherii pe câţi au aflat în biserică, şi i-au luat legaţi, împreună cu câţi au putut prinde din cei de afară, că cei mai mulţi scăpaseră. Pe cei ce i-au prins, i-au dus în Creta, între care era şi un tinerel, pe care l-a dăruit saracinul care-l prinsese lui Amira, celui ce era mai mare peste agareni. Şi trecând câtăva vreme până s-a împlinit anul, şi au ajuns iar la prăznuirea preamăritului mucenic, tânărul a slujit lui Amira; iar părinţii lui nelăsându-şi obiceiul lor şi nici nu au fost nemulţumitori pentru pierderea copilului, ci punându-ţi nădejdea la Dumnezeu şi mulţumind sfântului, şi făcând praznic după obicei, au ieşit ca să cheme la masă pe cei ce erau chemaţi; iar maica copilului întorcându-se la biserică, a căzut la pământ plângând şi rugând pe sfântul, ca să izbăvească pe fiul ei din robie, în ce chip va şti, cu atotputernicul şi dumnezeiescul dar al Sfântului Duh, ce locuia într-însul. Iar cel grabnic la ajutor nu a trecut cu vederea lacrimile femeii. Şi, după ce şi-a sfârşit femeia rugăciunea, şezând oaspeţii la masă, a pomenit bărbatul femeii la masă întâi ajutorul sfântului, şi stau gata cei ce dregeau vinul. Atunci din voia lui Dumnezeu s-a făcut minune mare şi preamărită şi aproape de necrezut pentru cei ce nu ştiau lucrurile cele slăvite ale lui Dumnezeu. Dar dacă vor cugeta la Avacum, care din răpirea îngerului întru o clipeală de vreme s-a aflat din Ierusalim la Babilon, nu se vor arăta necredincioşi nici de aceasta. Căci în ceasul în care pusese tânărul vin în pahar şi se gătea ca să dea lui Amira din Creta, s-a aflat în Mitiline dând maicii sale vinul. Văzând toţi cei ce erau la masă pe tânăr, s-au minunat. Şi întrebându-1 de unde şi cum se află în mijlocul lor, el a zis: „Umplând paharul acesta de vin, ca să-l dau lui Amira în Creta, am fost răpit de un bărbat preamărit, care m-a pus pe calul lui, ţinând cu mâna dreaptă paharul, şi cu stânga ţinându-mă de mijlocul lui, mă aflai precum mă vedeţi în mijlocul vostru.” Acestea auzindu-le şi văzându-le, s-au mirat de acea mare minune. Şi sculându-se de la masă, au dat laude şi mulţumire toată noaptea Atotputernicului Dumnezeu, mărind pe sfântul Său mucenic.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Valerie.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici, Anatolie şi Protoleon stratilaţii.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Atanasie cel dintre fermecători.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Glicherie plugarul.

Tot în această zi, sfinţii Donat şi Terinos, care prin sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, sfântul noul mucenic Gheorghe, care a mărturisit în cetatea Ptolemaidei, la anul 1792, şi care, fiind bucăţi tăiat cu sabia, s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului noului mucenic Lazăr Bulgarul, care a fost chinuit la anul 1802.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

(calendar-ortodox.ro)

Ambasadorul Israelului, E.S. David Saranga, a vizitat ieri Mănăstirea Putna, în cadrul vizitei în Bucovina.

La plecare a însemnat aceste gânduri:

„A fost o onoare să vizitez Putna și Bucovina. Este un loc care a fost considerat Ierusalim al neamului românesc. Păstrarea tradiției și culturii este o parte importantă din viața noastră. Cu prietenie, David Saranga, Ambasadorul Israelului în România.”

Ambasada Israelului în România
22 aprilie 2021

Valea Plopului, Com. Poseşti, LTCOR Blejoi (21 aprilie 2021)

Cum, bine îi şade creştinului milostiv să cerceteze pe cei în nevoi, în Postul Mare, dar şi toată vremea, miercuri, 21 aprilie 2021, s-a desfăşurat o activitate de ajutorare a persoanelor aflate în dificultate, persoanelor cu dizabilităţi şi vârstnicilor neputincioşi prin donarea de alimente, apă minerală, suc şi legume centrului din satul Poseşti, comuna Valea Plopului…

La activitate au participat doi tineri voluntari de la LTCOR Blejoi (Teodor Şapcaliu şi Ştefan-Jonathan Georgescu), cu sprijinul părintelui paroh şi al preotesei (care au oferit transportul gratuit)… Cu destulă aventură, pe timpul unei ploi decupată parcă din baladele zidirilor fondatoare, am ajuns la sediul Asociaţiei Pro Vita „Sfântul Brâncoveanu”…

Vom reveni la faţa locului invitând şi pe alţi doritori să ni se alăture deoarece nevoia de filantropie creştină ne îndeamnă la aceasta…

Fraţilor şi surorilor, nerecunoscător, aşa cum sunt, numai ce văzui like-ul din partea unui prieten ce fuse prezent şi-mi adusăi aminte: participară şi câteva fete frumoase de la Casa de Pensii Ploieşti!…

Care vor deveni, probabil, membre ale LTCOR Blejoi!… Mulţam, mulţam!…

NIHIL SINE DEO!…

(Text/foto Bogdan Costin Georgescu)

Casa Sindicatelor Ploiești, 20 octombrie 2014.

Ruxandra Bohat, Ioan Vintilă Fintiș, Camelia Iuliana Radu, Florin Manole, Chifu Leonida Corneliu

(CentrudePresă)

„Îți lipește inima de Dumnezeu în timp ce postezi? Îi dai inima ta așa cum faci cu voința ta? Simți dragostea Lui în timp ce postesti? Această iubire se arată clar în rugăciunile și contemplația ta în timp ce postezi? Ai uitat vreodată despre mâncarea și băutura ta, pentru dragostea Lui? Este ca și cum ai spune corpului tău în timp ce postesti: „„ Nu am timp pentru tine acum. Dacă ai mâncat sau nu ai mâncat, nu mă preocupă. „Totul sub cer are timpul său” și acesta nu este timpul tău. Sunt preocupat de lucrarea spirituală cu Dumnezeu. Vino alături de noi dacă vrei să ai ceva substanță în acest post. În ceea ce privește mâncarea, nu mai este loc pentru ea acum. Hrana mea este acum fiecare cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu. „‘Sentimentele Lui sunt aceleași cu cele ale Sfântului Ioan, spunând:„ Am fost în Duh în ziua Domnului „(Apocalipsa 1:10).”

S.H. Papa Shenouda III, al 117-lea Papa al Alexandriei și Patriarh al Scaunului Sf. Marcu, Spiritualitatea postului.

Ca de obicei, lunar, sâmbătă, 24 aprilie 2021, în pre-ziua Floriilor, ne vom întâlni la o nouă şedinţă a Cenaclului „Radu Tudoran”…

Spuneam şi repetam obsesiv că simplul fapt că ne întâlnim la biserica parohială nu înseamnă că facem un cenaclu exclusiv de spiritualitate creştină, ci un veritabil cenaclu literar, dar pentru că trebuie să simţim şi duhul anotimpului pascal, vom vorbi şi despre o carte foarte importantă, cel mai recent număr din colecţia Rugului Aprins, editată de EIKON şi cu purtarea de grijă a lui Marius Vasileanu… Cartea este o recuperare din scrierile Părintelui Vasile Vasilache, fost stareţ al Antimului, unul dintre cei mai aprinşi RUG-itori şi RUG-ători!… Se intitulează ÎN TEMNIŢĂ CU IISUS HRISTOS şi este unul dintre cele mai frumoase volume ale literaturii mărturisitor concentraţionare despre gulag-ul românesc!…

Tuturor celor dragi, interesaţi, pasionaţi, devotaţi, simpatizanţi, simpli chibiţi sau scriitori tineri şi / sau în vârstă vă adresăm invitaţia noastră!…

Regulile le ştim de acum: maxim 40 persoane, cu purtarea măştii şi scoaterea ei numai în momentul intervenţiei fiecăruia!…

Vă aşteptăm în arca oikoumene şi deopotrivă goeleta culturală a speranţelor culturale!… Desigur, cu creaţiile dumneavoastră!…

P.S. Dată fiind situaţia pandemică v-am ruga să confirmaţi participarea!…

(Bogdan Costin Georgescu)

Poem dedicat prietenului meu, poetul Dan N. Minoiu , despre care aș vrea să cred că a plecat, doar așa într-o oarecare documentare pt creațiile sale,în altă dimensiune. Dumnezeu să și-l ia drept consilier liric!

Sonet pentru Dan

Acum, atunci, acolo sau aici?!
Tot una e! Oriunde e niciunde!
Eternitate spartă în secunde,
Iar furi un vers și-l sfârteci cu un brici?

De ce pleci camarade pe furiș?
Doar să ne-înveți că viața e o farsă?
Doar să ne-arăți că-n tâmplă noastră arsă
Cortina cade crunt, ca un tăiș?

Pe portative mult prea lungi te scurgi,
Ca aburul unui surâs de mamă.
Vama-i doar gând și gândul e doar vamă
Și pacea-i doar un somn de Demiurgi.

Nu mai cânta la nunți de zei uituci!
Heiiii…camarade! Încotro te duci?

(Valentin Irimia)

Poetul și colegul de cenaclu Dan Minoiu va fi înmormântat azi, 20 aprilie, la cimitirul „Eternitatea”. La orele 14.00 va fi săvârșită slujba de înmormântare. Ceremonia va avea loc la biserica Sfânta Vineri din Ploiești.
Dumnezeu să-l ierte!

Membrii Cenaclului „I. L. Caragiale” transmit condoleanțe familiei îndoliate.
De asemenea, condoleanțe și din partea Asociației Culturale „24pharte”, al cărei membru fondator a fost.

The American Bar din Viena este un spatiu vizitabil, facut de Adolf Loos.

Cu design foarte interesant, micut si inghesuit, functioneaza inca de la deschiderea din 1908.

Si inca se fumeaza inauntru.

(Diana Arghirescu)

Exact acum 125 de ani se năștea la Moinești Tristan Tzara.

Samuel Rosenstock scrie pe certificatul de naștere, numele de Tristan Tzara și-l va lua mai tărziu, când poezia lui începuse să fie cunoscută. Scrie de tânăr, de foarte tânăr, sub diferite pseudonime, în mai multe reviste printre care și în Simbolul alături de Alexandru Macedonski și Ion Vinea. În 1915 pleacă la Zurich și aici lansează, împreună cu câțiva amici, la celebrul Cabaret Voltaire, una dintre cele mai importante mișcări ale secolului XX : DADA.

Ce a fost DADA ? ”O revoltă” – spunea Tzara într-un interviu din anii 60 pe care l-am văzut acum câteva zile. « Eram tineri, era război, eram închiși în Elveția, ne revoltam împotriva burgheziei, a principiilor : nu voiam logică, nu voiam religie, nu voiam arta cu A mare. Și atunci am făcut Dada ». « E adevărat că dumneavoastră ați găsit cuvântul Dada, deschizând la întâmplare un Larousse și aruncându-vă ochii pe primul cuvânt găsit ? », il întreabă ziaristul. « Legenda așa spune », răspunde Tzara cu un zâmbet înșelător – « și cine sunt eu ca să mă opun legendei ?» Dada a fost « o revoltă care nu exprima nimic, nu ne deranja că publicul ne lua drept imbecili, încercam să distrugem poezia prin intermediul poeziei, pentru asta dislocam limba, logica »… « De ce ? » continuă ziaristul – « pentru că absența unui sistem e tot un sistem, dar ceva mai simpatic », raspunde Tzara, cu același zâmbet.

Tzara și dadaismul ajung la Paris imediat după primul război. Povestea se complică, unele prietenii se strică, Tzara va scrie și alt tip de poezie și va rămâne relevant toată viața. Și va fi asociat mereu cu Dada, acea mișcare « care nu explica nimic », dar care a influențat mulți artiști ai secolului trecut.

Tristan Tzara va trai și va muri la Paris, iar numele lui poate fi găsit în cel puțin trei locuri : o placă pe hotel Istria, o stradă în arondismentul 18 și o casă în Montmartre, construita special pentru el de către Adolf Loos, unul dintre cei mai mari arhitecți austrieci.

(Text/foto Luca Niculescu, 16 aprilie 2021)

Cea mai bună patinatoare de viteză a României, Mihaela Hogaș , sportivă a CSM Corona Braşov a declarat că anul 2020 a început excelent pentru ea, dar că, odată cu pandemia, a fost nevoită să facă peste 150 de antrenamente în casă şi să găsească mijloace de a se motiva.

“Începutul anului 2020 a fost un real succes, câştigand titluri de campioană nationala, participând la Campionatul European şi câştigând locurile 1 şi 2 in Cupele Mondiale de U23. Am simţit că o să fie un an competiţional foarte bun, având o pregătire bună. În primăvară însă, a intervenit carantina şi a trebuit să fac cel putin 150 de antrenamente în casă. Restricţiile de după nu ne-au oprit să ne pregătim şi am dus la capăt toate antrenamentele făcute de antrenor. Pentru a rămâne concentrată şi motivată am continuat să urmăresc competiţii sportive din trecut, pentru a observa atitudini, greşeli, tehnici şi pentru a simti spiritul de competiţie care îmi ofera putere. Finalul de an mi-a adus şi mai multe dificultăţi, din păcate, a trebuit să îmi transform bucătăria în sală de forţă şi să mă antrenez destul de mult timp în casă”, a spus sportiva Braşovului.

Mihaela Hogaş face sărbătorile în Germania, la Inzell, acolo unde sportivii Coronei se află în plin cantonament de pregătire a sezonului. „Acum sunt în Germania, pe gheaţa de la Inzell şi mă simt încrezătoare că sutele de ore petrecute la antrenamentele în casă şi miile de ore petrecute la antrenamentele afară îmi vor aduce rezultatele sperate. Îmi place să cred că am o putere emoţionala mare şi am încercat să nu mă las afectata de ce se întâmplă. Acest an a fost despre familie. Mi-am petrecut timpul cu familia mea si m-am bucurat că am putut să fim impreună atât de mult timp. Am respectat regulile impuse de autorităţi şi m-am concentrat foarte mult pe sanatatea psihică”.

Ea a mai spus că anul 2020 a fost o provocare pentru toată lumea şi că acest an poate fi definit, din punctul ei de vedere, cu un singur cuvânt: răbdare. „Cuvântul care defineşte cel mai bine acest an este RĂBDARE. A trebuit să avem răbdare că totul o să fie bine şi că este doar o perioadă dificilă prin care trebuie să trecem. E adevărat că nouă sportivilor ne este greu să ne antrenăm şi să nu avem un obiectiv exact. Competiţiile s-au anulat şi perioadele grele au început să apară. Este dificil să nu ştii ce se va întâmpla şi să aştepti veştile bune. Cred că rabdarea unui om vine cu timpul, de data aceasta am fost fortaţi să o avem sau să o dezvoltăm. Eu sunt foarte optimistă şi am învăţat foarte multe în acest an. Anul 2020 a fost o provocare pentru întreaga lume. A fost anul în care ne-am depăşit limitele şi am înteles ce este important cu adevarăt în viaţă”.

Mihaela Hogaş spune că anul 2021 este cel mai important din cariera ei pentru că e anul în care va munci pentru visul ei, şi anume Olimpiada de la Beijing. “În primul rând îmi doresc sa revină totul la normal. Anul 2021 va fi cel mai important an din cariera mea, fiind sezonul de calificare la Olimpiadă. Îmi doresc să fiu sănătoasă şi aptă să pot să muncesc pentru visul meu, Olimpiada de la Beijing din 2022. Îmi doresc să am susţinere să ajung la cea mai mare competitie la nivel mondial. Competiţia este foarte grea şi trebuie să concurez cu ţări precum Rusia, Olanda, China, care au buget şi baze de pregătire. Cu toate acestea, eu sunt foarte determinată şi cu cât se apropie anul 2021 cu atât simt mai mult puterea interioară şi mă simt pregătita să fac tot ce îmi stă în putere să reprezint Braşovul şi România cu succes, alături de echipă şi antrenorul meu, Bogdan Stănescu”.

(coronabrasov.ro)

Veteranul de război, Iacob Ciortea, din Pețelca, județul Alba, a părăsit această lume la o vârstă venerabilă. Peste câteva luni ar fi urmat să împlinească impresionanta vârstă de 100 de ani.

Iacob Ciortea s-a născut în satul Pețelca la data de 24 august 1921, într-o familie cu șase copii, din părinții Gheorghe și Rafila Ciortea. În anul 1940, pornea spre cea mai grea încercare din viața sa, războiul. A fost încadrat la Pontonieri, în cadrul Regimentului 91 Infanterie de la Alba Iulia. Viața pe front a fost foarte grea, soldații suferind de foame și de frig, iar unii dintre ei de tifos. Veteranul de război povestea un episod de pe front despre cum au fost primiți în casa unui civil pentru a se încălzi, iar din cauză că erau nespălați de foarte mult timp și plini de păduchi, i-au umplut și pe cei ai casei.

Alături de camarazii săi a ajuns până la Cotul Donului, iar când s-a rupt frontul a căzut prizonier alături de alți mii de soldați. Acolo, când s-a rupt frontul, s-au format coloane de mii de prizonieri români, care au fost duși pe jos până la cel mai apropiat punct de cale ferată. Aceste distanțe ajungeau să fie până la 70-80 km. Din cauza gerului năprasnic suferă degerături grave și ajunge la spital pentru a-i fi tratat un braț, a cărui mobilitate avea să îi fie afectată pentru un timp. După aproximativ doi ani de prizonierat, Iacob Ciortea este eliberat din prizonierat și continuă să lupte eroic, de data aceasta, împotriva nemților, ajungând până în Munții Tatra. Aici, pe frontul de Vest, cu o lună înainte de finele războiului, a fost rănit grav la piciorul stâng și, ca urmare, este trimis în țară. După câteva luni de spitalizare a fost lăsat la vatră, în 1945. S-a întors la ai săi, în satul său natal, iar în 1947 s-a căsătorit cu Milintia, alături de care și-a întemeiat o familie binecuvântată cu două fete.

La înmormântarea veteranului de război a participat un pluton de soldați din cadrul Batalionului 136 Geniu Apulum, condus de sublocotenent Olguța Bodnaru, care i-a asigurat garda sicriului acoperit cu tricolor pe toată durata ceremonialului religios. La cimitirul din sat s-au tras trei salve de foc, urmate de interpretarea la trompetă a imnului funebru care i-a emoționat pe toți cei prezenți.

Iacob Ciortea a fost ultimul veteran de război din zona Teiușului, iar odată cu dispariția acestuia se încheie încă un capitol de istorie vie despre cel de al Doilea Război Mondial.

Dumnezeu să-l odihnească și să îi așeze sufletul în Rai alături de camarazii săi!

Sursa text/foto Petruța Pop

#mapn #ArmataRomâniei

Protos. Hrisostom – Predică la Duminica a V-a din Post (a Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca).

(Mănăstirea Putna, 2 aprilie 2017)

Dragii mei,

Daca vreti sa vedeti ce va insemna NEOMARXISMUL din punct de vedere tehnologic va recomand aceasta carte.

(Cătălin Rusu)