România Mare

Premierul Republicii Moldova, Maia Sandu, va avea, în cadrul vizitei oficiale pe care o va face la București, pe 2 iulie, discuții axate pe dezvoltarea mai multor proiecte din țară cu ajutorul României.

Înainte de a efectua prima sa vizită oficială în România în capitate de prim-ministru, Maia Sandu a acordat pentru „Evenimentul zilei” un interviu, transmite Știri.md.

„Am avut posibilitatea să discut cu președintele României și am fost onorată să primesc o invitație și voi merge la București chiar săptămâna aceasta”, a declarat Sandu.

Premierul a declarat că în cadrul întrevederii, părțile urmează să discute „lucruri concrete pentru că noi avem mare nevoie de ajutor”.

„Noi avem o șansă acum să avansăm pe calea integrării europene, să implementăm reforme autentice, dar e nevoie și de ajutor și contăm foarte multe pe sprijinul României. Mai multe detalii o să oferim în urma acestei vizite, după ce vom discuta cu autoritățile de la București”, a menționat Maia Sandu.

(stiri.md)

ORDIN CĂTRE ARMATĂ

„Ostaşi,
V-am făgăduit din prima zi a noii Domnii şi a luptei mele naţionale să vă duc la biruinţă; să şterg pata de dezonoare din cartea Neamului şi umbra de umilire de pe fruntea şi epoleţii voştri.

Azi, a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta drepturilor strămoşeşti şi a Bisericii, lupta pentru vetrele şi altarele româneşti de totdeauna. Ostaşi, Vă ordon: Treceţi Prutul!

Sdrobiţi vrăjmaşii din răsărit şi miazănoapte. Desrobiţi din jugul roşu al bolşevismului pe fraţii noştri cotropiţi. Reîmpliniţi în trupul ţării glia străbună a Basarabilor şi codrii voevodali ai Bucovinei, ogoarele şi plaiurile voastre.

Ostaşi,

Plecaţi azi pe drumul biruinţelor lui Ştefan cel Mare ca să cuprindeţi cu jertfa voastră ceea ce au supus strămoşii noştri cu lupta lor. Înainte. Fiţi mândri că veacurile ne-au lăsat aci straja dreptăţii şi zid de cetate creştină. Fiţi vrednici de trecutul românesc.

Ostaşi,

Înainte. Să luptaţi pentru gloria Neamului. Să muriţi pentru vatra părinţilor şi a copiilor voştri. Să cinstiţi prin vitejia voastră amintirea lui Mihai Vodă şi a lui Ştefan cel Mare, a martirilor şi eroilor căzuţi în pământul veşniciei noastre cu gândul ţintă la Dumnezeu.

Să luptaţi pentru desrobirea fraţilor noştri, a Basarabiei şi Bucovinei, pentru cinstirea bisericilor, a vieţii şi a căminurilor batjocorite de păgâni cotropitori.

Să luptaţi pentru a ne răzbuna umilirea şi nedreptatea. V-o cere Neamul, Regele şi Generalul Vostru.

Ostaşi,

Izbânda va fi a noastră. La luptă.

Cu Dumnezeu înainte!

General Ion Antonescu, 22 iunie 1941”

Sursa: historia.ro

(ziaristionline.ro)

Citarea de cuvinte, expresii, propoziţii sau dictoane în limba latină (mai rar în limba greacă) este socotită un semn de erudiţie şi de distincţie intelectuală. Cei care practică acest artificiu discursiv sunt (sau doresc să pară) intelectuali rafinaţi şi cultivaţi. Numai că scrierea (respectiv rostirea) greşită a inseratelor latineşti, trunchierea lor, erorile gramaticale, traducerea nepotrivită sau eronată ori inadecvarea la context conduc la un efect contrar celui scontat, şi anume la impresia de kitsch stilistic. Exemplele comentate sunt selectate de autorul articolului fără efort din realitatea publicistică imediată.

Carmen Saeculare este un imn compus de poetul Horaţiu în anul 17 d.Hr., în strofă sapphică (structura metrică imitată de Eminescu în cunoscuta Odă – în metru antic), la comanda împăratului Augustus, pentru a fi cântat de un cor de copii cu ocazia unor serbări publice numite ludi saeculares ‘jocurile seculare’, care se organizau, prin tradiţie, o dată la o sută de ani (saeculum). Din raţiuni care îmi rămân obscure, numele acesta, Carmen Saeculare, a fost ales ca să denumească Centrul pentru Cultură şi Arte din Piatra Neamţ! Sper că purtătorii acestei nobile denumiri o rostesc cuviincios, adică fie Cár-men Sae‑cu‑lá‑re, cu ae rostit ca diftong, adică într‑o singură silabă (pronunţarea clasică, reală, recomandabilă), fie cu ae rostit, mai simplu, e (pronunţarea curentă în România). În orice caz, nu carmen saculare, cum a rostit, de două ori într‑un singur minut, cu un glas cavernos şi, parcă, ameninţător, un reporter de la o recentă televiziune locală ieşeană, pe data de 22 februarie 2018, ora 20:10.  Oroarea filologică se încadra de altfel perfect într‑o emisiune totalmente kitsch, cu o retorică pompoasă şi incultă, un reportaj despre cum, la sus-numitul Centru Pentru Cultură şi Arte, este cultivată „tradiţia strămoşească” legată de sărbătoarea populară Dragobete. Unde o fi legătura între sonoritatea mai degrabă slavă a Dragobetelui şi Carmen Saeculare rămâne să aflăm cu altă ocazie, de la improvizatul reporter sau de la şefii lui.

***

Un coleg îngrijorat de soarta învăţământului superior românesc scrie la ziar: „Cum să fii «autonom», când primeşti, pe baza unui algoritm draconic, un buget de subzistenţă? Fondurile proprii? Vai de sufletul lor! Requiescat in pace, ca să nu spun mai mult!” (am încheiat citatul). Numai că parafraza după arhicunoscuta formulă rituală latină cu înţelesul „Odihnească‑se în pace!”, care se  potriveşte în context, ca să zic aşa, sicut nux in parietem (!!!) ar fi trebuit să fie acordată la plural, după „subiectul” enunţului, adică fondurile! Deci, corect: Requiescant in pace!

Acelaşi publicist, în acelaşi ziar, ne informează, erudit şi cu siguranţa impunităţii, că, (citez din nou): „Încă din Septuaginta (traducerea din ebraică a Vechiului Testament), se stipulează gnomic: «Melius est nomen bonum quam divitiae multae» ‘Numele bun este mai de preţ decât o bogăţie mare’ (Proverbia, 22,1)” (end quote, E.M.). Toate bune şi frumoase, numai că: 1. Septuaginta (unul dintre evenimentele majore a istoriei culturii universale!) este într‑adevăr traducerea din ebraică a Vechiului Testament, dar în limba greacă, nu în limba latină, cum indică citatul din Vulgata. 2. Dacă tot cităm după Vulgata, trebuie să observăm că în versiunea Sfântului Ieronim se vorbeşte nu despre o „bogăţie mare”, ci despre „bogăţii multe” (divitiae multae), după cum înţeleg toţi cei care au la baza traducerii lor Vulgata (e.g. great riches, Jing James Version, on line). Peste aproape doi anişori, aflăm (idem, ibidem) că „reputaţia e, aş zice, sumum bonum”! Vrea să zică summum bonum, cu doi de m, ádecă „supremul bun”, aici ca adjectiv. Folosesc prilejul să menţionez cât de mare este ceata compatrioţilor noştri erudiţi care confundă două substantive latineşti, pe summum, un neutru cu înţelesul de ‘culme, vârf; apogeu, punct culminant’, cu summa, un feminin, cu acelaşi înţeles ca în aritmetica de toate zilele, folosindu‑le după cum îi taie capul, de cele mai multe ori… viţăvercea!

***

Regret din suflet că trebuie să îl contrazic din nou pe mai tânărul meu coleg de trudă filologică prin hăţişurile ortografiei latineşti, însă îl rog să mă creadă pe cuvânt că „un cunoscut shakespearolog, Allessandro Serpieri pe numele său”, nu avea cum „să zică excelent” că „Lear nădăjduieşte, rizibil, că va da o dimensiune originală principiului plurale maestatis”, adică întocmai cu această înfăţişare mehr oder weniger Walachisch a buclucaşei ortograme, singurele forme corecte admise fiind maiestatis sau majestatis, ceea ce, d.p.d.v. fonetic este acelaşi lucru! Cu două săptămâni mai devreme, doctul moralist cedase încă o dată farmecelor tainice ale morfologiei latine, scriind abundenter şi voluptos: „Dacă o aveam (capacitatea în cauză: deşi, nota bene, viaţa mea nu ar fi fost mai fericită, cu siguranţă!), poate că (măcar) imaginea Universităţii era alta decât cea actuală. Dixit!”. Cer sinceră iertăciune dacă cumva gravitatea ofensei pare sau este disproporţionată în raport cu banalitatea păcatului filologic, însă acest dixit la persoana a III‑a ‘el a spus’ (care ‘el’, că parcă sunt eu cel care vorbesc!) îmi sună cam… manelist! Autorul o fi dorit poate să parafrazeze, cum se face de obicei, (auto)ironic, propoziţia rituală spusă cândva, pe vremea când limba lui Cicero şi a lui Thomas de Aquino se mai auzea prin bisericile lor, de catolici, la sfârşitul spovedaniei: dixi et salvavi animam meam ‘am spus şi mi‑am salvat sufletul’.

Încă o bagatelă pescuită din scrierile aceluiaşi drag sufletului şi memoriei noastre autor evoca‑voi şi gata, ne vom îndrepta spre noi orizonturi! Disociind subtil şi clasicist despre „povestea tebanului Oedip”, eseistul îşi ornamentează povestea cu o necesară explicaţie erudită: „Prin urmare, latinii asociau substantivul «destin» cu adjectivul «rău» în construcţia (uzuală) fatum malus.” Aşea e! Foarte corectă traducerea, numai că forma corectă ar fi trebuit să fie fatum malum, becouse substantivul fatum este în latineşte neutru, nu masculin! Şi apoi nu pot şti cât de „uzuală” o fi fost construcţia respectivă şi nu mai am răbdare să caut acum prin dicţionarele mari (eventual Thesaurus linguae latinae), care dau şi circulaţia sau frecvenţa cuvintelor şi a expresiilor, dar ea, expresia, este menţionată de marele poet Ezra Pound într‑un erudit eseu despre vechile traduceri, în latină şi în engleză, ale epopeilor lui Homer!

Eugen Munteanu  este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere, Universitatea“Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

(ziaruldeiasi.ro)

Ministrul de Interne Andrei Năstase solicită suspendarea provizorie din funcție a judecătorilor Curții Constituționale, tragerea la răspundere a acestora şi ridicarea imunității parlamentare a liderului PDM Vlad Plahotniuc.

În rezultatul desfășurării activităților de supraveghere și control la frontiera de stat, prevenire și combatere a migrației ilegale și a infracționalității transfrontaliere, angajații Poliţiei de Frontieră, pe parcursul a 24 de ore, au înregistrat următoarele acțiuni ilegale:

Unirea Republicii Moldova cu România este o discuţie fără sfârşit.

Doar cine nu cunoaşte cele două ţări sau răuvoitorii vorbesc despre o unire de tipul celei din anul 1918. Problema este în realitate mult mai profundă, în primul rând este nevoie de apropierea şi cunoaşterea reciprocă a două societăţi româneşti separate vreme de jumătate de secol. Dacă ar fi fost o simplă separare ar mai fi fost cum ar fi fost, însă în stânga Prutului una din marile puteri ale lumii a desfăşurat un experiment bine pus la punct de modificare identitară (nici în dreapta Prutului nu a fost cu mult mai uşor!). Românii din Basarabia au avut de-a face cu execuţii şi deportări în masă, iar teroarea instaurată de sovietici a avut ca efect modificări profunde – oamenii au încercat să-şi păstreze identitatea naţională astfel încât să nu primească un bilet numai dus către Magadan. 

De la căderea imperiului sovietic există la Bucureşti şi Chişinău obsesia unirii Basarabiei cu România – obsesie încadrată în forma anului 1918, forma cel mai simplu de înţeles, forma prezentă în manualele şcolare şi majoritatea scrierilor. Doar că o astfel de unire este imposibilă, evenimentele istorice nu se repetă de obicei, iar dacă se repetă în general este vorba de dezastre. La polul opus se găsesc aceia care condamnă „festivismele” şi „podurile de flori”. O condamnare nedreaptă: de unde aveau să ştie în ce lume urmau să trăiască acei oameni curajoşi care au organizat primele treceri libere peste Prut? Podurile de flori au constituit primul mecanism de apropiere dintre românii de pe cele două maluri ale Prutului, un mecanism adaptat la vremurile în care a fost pus în funcţiune. Bineînţeles, în ziua de azi un astfel de mecanism nu ar mai avea acelaşi efect şi ar constitui o pierdere de vreme.

Nu vreau să intru în detalii la situaţia suprarealistă a scenei politice de la Chişinău.

E rezultatul falimentului politic şi economic al acestei părţi de Românie de dincolo de Prut, a cărei nomenklatură nu înţelege că singura şansă de supravieţuire este unirea cu România. La Chişinău asistăm la un scenariu poltic de tip Kafka. Au ajuns pro-europenii lui Adrian Năstase şi Maia Sandu, un fel de Monica Macovei mai tânără, să bată palma cu socialistul pro-rus Igor Dodon, pentru că aşa le-a dictat noua axă Berlin – Moscova – Washington. Dintr-o dată pentru sinecuriştii de la Bruxelles politicile lui Putin din Moldova au devenit mai „cool”, că aşa cer interesele pe bază de gaz şi petrol ale Berlinului. Pe de altă parte, atitudinea de azi a SUA dovedeşte încă o dată că Rusia cu „bau-bau” Putin nu este decât o politică cinică în manieră britanică ca-n octombrie 1944. Bine că „pun botul” la asta analiştii noştri plătiţi şi agenţii serviciilor secrete, care peste noapte au devenit fani proiecţiei „putin-iene” asupra Moldovei dacă o cere ambasada americană. Când să-i mai credem pe ăştia? Atunci când sunt pro-europeni de mucava sau “pro-ruşi” de interes? Presa noastră de dreapta a devenit „instant” filo-moscovită în bătaia electorală de la Chişnău dacă interesele americane o cer.

Republica Moldova a devenit un fel de nouă Venezuelă europeană: două preşedinţii, două guverne, două parlamente, două servicii…care se păzesc cu mascaţi reciproc. Pro-europeanul Plahotniuc finanţat şi susţinut de politicienii şi serviciile de la Bucureşti a devenit noul Putin de la Chişinău. Tot ceea ce se întâmplă în Republica Moldova nu are nicio legătură cu pro-Europa sau pro-Rusia, este de fapt acţiunea disperată a unei nomenklaturi corupte care încearcă să se salveze de la faliment. Politicienii de la Chişinău au tot minţit pe ruşi, români sau europeni că sunt cu ei până şi-au văzut „sacii în căruţă” şi conturile intereselor personale „îngrăşate”. La Dodon cu sume mari lunare în euro de la ruşi, conform unei înregistrări video Politicienii moldoveni au dublă sau triplă cetăţenie şi merg cum „bate vântul” banilor. În această situaţie complicată de la Chişinău, capitala unui stat care a pierdut în 25 de ani jumătate din populaţie, iar altă jumătate este cu cetăţenie română, ceea ce obligă, singura rezolvare a problemei este unirea cu România cu graniţa fixată pe Nistru. Republica Molova poate intra în Europa doar prin unirea cu România, altă soluţie nu există. Se poate face repede şi eficient unirea, iar UE îşi poate extinde frontiera pe Nistru, asigurând şi graniţa de vest a unei ţări ca Ucraina în plină debusolare. Acum e un nou moment propice unirii ca în 1991. Să nu-l ratăm iarăşi, doar pentru a satisface interesele germano-americane şi ruseşti, care se dovedesc foarte convergente când interesele lor o cer.

(Ionuţ Ţene – napocanews.ro)

Uniunea Europeană reacționează la situația din Republica Moldova într-un comunicat comun transmis duminică de Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate, Federica Mogherini, și comisarul european pentru politica de vecinătate și extindere, Johannes Hahn, în care se spune că blocul european este gata să lucreze cu „cu guvernul legitimat în mod democratic” la Chișinău.

Comunicatul nu dă nume și nu precizează despre ce guvern este vorba.

Comunicatul precizează, în schimb, că Uniunea Europeană este pe deplin informată și a luat notă de deciziile luate sâmbătă de Parlamentul Republicii Moldova, inclusiv despre ceea ce privește formarea unui guvern de coaliție.

„Uniunea Europeană se declară gata să lucreze cu guvernul legitimat în mod democratic, pe baza unui angajament reciproc față de reforme și față de principiile de bază cuprinse în Acordul de Asociere. Respectarea statului de drept și a democrației trebuie să rămână pilonii relației noastre”, subliniază reprezentanții Uniunii Europene.

„Este, înainte de toate, ceea ce cetățenii Republicii Moldova așteaptă și merită”, adaugă șefa diplomației europene și comisarul pentru extindere.

Uniunea Europeană îndeamnă la reținere și la găsirea unei soluții la actualul blocaj politic de la Chișinău numai prin dialog.

„Din perspectiva evoluțiilor care au urmat deciziilor luate ieri (sâmbătă – n.r.) de Parlamentul Republicii Moldova, Uniunea Europeană reiterează cu fermitate apelul ei la calm și reținere. Dialogul dintre reprezentanții democratic aleși trebuie să rămână cheia găsirii soluției la actuala criză politică”, se încheie comunicatul de la Bruxelles.

Comisarul european pentru extindere, Johannes Hahn, a fost la Chișinău luni, 3 iunie.

„Pentru a înțelege ce se întâmplă în Republica Moldova în aceste zile trebuie să ne raportăm la data de 3 iunie 2019, când la Chișinău au ajuns concomitent trei reprezentanți importanți: Johannes Hahn, comisarul UE pentru politica de vecinătate și extindere, Dmitri Kozak, reprezentant special al președintelui Federației Ruse pentru Republica Moldova (el este autorul celebrului plan Kozak, care propunea rezolvarea conflictului din Transnistria prin federalizarea Republicii Moldova, în anii când la putere la Chișinău se afla comunistul Vladimir Voronin – n.r.) și Bradley Freden, director în Biroul de afaceri pentru Europa de Est al Departamentului de Stat”, declara la Digi24 Dan Dungaciu, directorul Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale (ISPRI) al Academiei Române.

Au fost proteste la Chişinău în duminică după-amiază, cu mii de oameni care au cerut în stradă demisia preşedintelui Igor Dodon. E vorba de susţinători ai liderului democrat Vlad Plahotniuc, aflat în conflict deschis cu președintele Igor Dodon. Duminică dimineaţă, acesta din urmă a fost suspendat din funcţie de Curtea Constituţională, care a dizolvat Parlamentul. Alegeri anticipate au fost convocate de guvernul interimar (al partidului lui Plahotniuc) pe 6 septembrie, dată la care oamenii din stradă ar vrea să aibă loc şi alegeri prezidenţiale. Igor Dodon a fost suspendat din funcție fiindcă a refuzat să dizolve Legislativul, pentru că acesta nu ar fi învestit un nou guvern în timpul prevăzut de lege.

De la Bucureşti, Guvernul României – care asigură președinția Consiliului Uniunii Europene – îi îndeamnă de politicienii din ţara vecină să fie deschişi negocierilor, iar preşedintele Klaus Iohannis a făcut apel la respectarea democrației și statului de drept.

(digi24.ro)

Ziua Eroilor este o sărbătoare națională din România pentru comemorarea bărbaților și femeilor care au murit în timp ce serveau în forțele armate.

În România prin Decretul-lege nr. 1693/4 mai 1920 s-a stabilit ca aceasta să fie sărbătorită în fiecare an cu prilejul zilei Înălțării Domnului, iar România a devenit prima țară care îi comemorează în aceeași zi pe eroii străini și pe cei români. Această dată a fost stabilită ca urmare a Tratatul de la Versailles unde țările beligerante s-au obligat prin semnarea tratatului la întreținerea mormintelor ostașilor îngropați pe teritoriile statelor respective, precum și a monumentelor comemorative de război dedicate acestora. În timpul comunismului prin Decretul nr. 71/1948 data a fost schimbată la 9 mai, dar după s-a revenit la data inițială.

În această zi, în toate bisericile din țară și străinătate se face pomenirea tuturor eroilor români căzuți de-a lungul veacurilor pe toate câmpurile de luptă pentru credință, libertate, dreptate și pentru apărarea țării și întregirea neamului.

Oficiul Național pentru Cultul Eroilor împreună cu alte instituții abilitate, elaborează programul manifestărilor prilejuite de Ziua Eroilor, care este, potrivit legii, sărbătoare națională.

(Wikipedia)

OMUL CENTENARULUI !

1. A tăcut și a făcut. I s-a reproșat mereu că nu comunică, însă a preferat să lase faptele să vorbească pentru el, în comparație cu marii „oratori” politici, care vorbesc non-stop, dar care, concret, nu realizează nimic.

2. Nu a reacționat niciodată la calomniile ce i-au fost aduse, deși a fost hărțuit în permanență. A întors mereu obrazul.

3. A fost singurul demnitar al Romaniei care și-a asumat Centenarul, printr-un program coerent încă de la începerea misiunii de patriarh.

4. Sub păstorirea sa, a fost construit cel mai important edificiu religios în cei aproape 2000 de ani de creștinism românesc.

5. A salvat onoarea Centenarului, împlinind dorința Regelui Carol I si a Regelui Ferdinand. Catedrala Națională sau Catedrala Mântuirii Neamului a fost dorită inițial de către Regele Carol I, după Războiul de Independență și solicitată apoi de către Regele Ferdinand, după Primul Război Mondial.

Catedrala este singurul monument din istoria noastră închinat tuturor Eroilor Neamului, ce s-au jertfit de-a lungul timpului pentru făurirea Romaniei Mari.

6. În paralel cu actvitatea pastoral-misionară, a organizat, în cadrul BOR, cea mai importantă rețea social-filantropică realizată vreodată în România (vezi http://map.patriarhia.ro/).

7. În paralel cu înălțarea Catedralei Naționale, la doar doi pași de ea, la Paraclisul Catedralei, s-a realizat, în ultimii ani, cea mai importantă activitate medicală voluntară organizată vreodată în România, care s-a desfășurat pe trei paliere:

-Campania de Donare de Sânge,
-Campania „Sănătate pentru Sate”
-Campania de Educație și Prevenție.

8. A contribuit la păstrarea identității romănești în diasporă prin intermediul episcopilor și al preoților trimiși pentru a fi alături de români.

Activitatea social-filantropică 2017:

În anul 2017, în lucrarea social-filantropică și medicală a Patriarhiei Române la nivelul structurilor eparhiale și a ONG-urilor au fost implicate un număr de 13.473 persoane, după cum urmează: 28 consilieri eparhiali, 22 inspectori de specialitate și eparhiali, 578 asistenţi sociali, 1.456 personal cu diverse specializări (cadre didactice, cadre medicale, juriști, psihologi, personal administrativ) şi 11.389 voluntari.

Totodată, în anul 2017, atât în Bucureşti, cât şi în diferite localități din cuprinsul eparhiilor Patriarhiei Române, au activat 779 instituţii și servicii sociale. Având în vedere diversificarea continuă a serviciilor oferite, precum şi extinderea şi acreditarea centrelor, s-a impus o reorganizare integrată a activităţilor pe criterii de competenţă.

Diagrama aşezămintelor social-filantropice arată astfel: 172 cantine sociale și brutării, 40 instituții ce oferă servicii medicale și farmacii, 110 centre de zi pentru copii, 23 centre de zi pentru vârstnici, 47 centre rezidențiale vârstnici, 24 birouri de asistență socială și centre comunitare, 36 centre de tip familial, 50 grădinițe sociale și afterschool, 13 locuințe protejate, 98 centre de informare, de consiliere și centre de resurse, 15 centre de urgență (pentru persoane fără adăpost, pentru victime ale violenței domestice, pentru victime ale traficului de persoane), 16 campusuri de tabără, 48 centre educaționale și alte 87 instituții/servicii cu specific diferit.

În cuprinsul eparhiilor Patriarhiei Române, se află în derulare un număr de 547 proiecte și programe sociale, din care: 28 cu finanțare externă, 86 cu finanțare publică, 380 finanțate din fonduri proprii şi 53 cu finanţare mixtă.

În cadrul aşezămintelor sociale au primit asistență 93.555 beneficiari, după cum urmează: a) 34.691 copii din așezămintele sociale ale Bisericii, dar mai ales din familii sărace şi fără posibilităţi de întreţinere, sau cu părinţii aflaţi la muncă în alte ţări; b) 5.918 persoane cu dizabilităţi, cu deficienţe de vorbire, vedere şi auz, consumatori de droguri sau alte tipuri de dependenţe, persoane infectate cu HIV/SIDA; c) 22.662 persoane vârstnice din aşezămintele de protecţie socială bisericeşti, din centrele sociale de tranzit şi adăposturi de noapte, bătrâni singuri, nedeplasabili, abandonaţi de familie şi care prezentau grave probleme de sănătate; d) 29.412 şomeri, adulți în dificultate, victime ale traficului de persoane, victime ale violenței familiale, deţinuţi eliberaţi, victime ale calamităților naturale; e) 872 persoane din alte categorii.

Pentru susţinerea întregii activităţi de asistență socială și filantropică, în anul 2017, la nivelul Patriarhiei Române, s-au cheltuit 110.782.632 lei.

În această sumă nu intră cheltuielile privind o mulțime de activităţi caritabile ale parohiilor şi mănăstirilor în favoarea bolnavilor, bătrânilor, copiilor și săracilor, care nu au fost cuantificate financiar şi, ca atare, nici raportate sistematic centrelor eparhiale.

Asistența religioasă în unitățile militare, penitenciare, spitale şi așezăminte de ocrotire socială este asigurată de un număr de 511 preoți.

Programul „Masa Bucuriei”, care se desfășoară la nivel național în parteneriat cu magazinele Selgros Cash&Carry şi Carrefour Romania SA și constă în donarea săptămânală de bunuri alimentare şi igienico-sanitare pentru centrele sociale, a înregistrat, în anul 2017, o valoare a bunurilor donate de 1.050.000 euro. Totodată, în toamna anului 2017, Patriarhia Română a semnat un contract cu Auchan Retail Romania, pentru desfășurarea unui nou program de ajutor alimentar, denumit „Gustul binefacerii”.

De asemenea, grupul voluntarilor de la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului a continuat, şi în anul 2017, programele social-filantropice demarate în anul 2013, astfel:

Campania națională „Donează sânge! Salvează o viață!” a Patriarhiei Române, care are ca scop informarea şi conștientizarea cu privire la nevoia reală de sânge pentru transfuzii din spitalele românești, precum şi creșterea numărului donatorilor de sânge din România şi îmbunătățirea stocurilor sanguine naționale, a beneficiat în anul 2017 de sprijinul a 8.500 de voluntari donatori.

Campania „Sănătate pentru Sate” a oferit asistență medicală de specialitate pentru aproximativ 7.800 persoane.

Campania „Educație şi prevenție pentru Sănătate”, care este o extensie a campaniei „Sănătate pentru Sate”, adresată în special copiilor şi tinerilor adulți, a oferit consiliere şi sfaturi pentru aproximativ 9.500 persoane din 10 județe (București, Ilfov, Prahova, Maramureș, Vrancea, Buzău, Brăila, Olt, Brașov, Cluj). De asemenea, beneficiarii au primit produse de igienă și materiale educative.( SURSA:http://basilica.ro)

Lista unităților medicale înființate de Biserica Ortodoxă Română ( aflate în evidență în anul 2017)!

1. Centrul de Îngrijiri Paliative „Sfântul Nectarie” din Bucureşti – Arhiepiscopia Bucureştilor;
2. Centrul medical „Sfântul Spiridon Vechi”, Bucureşti – Arhiepiscopia Bucureştilor;
3. Cabinet stomatologic „Sfântul Pantelimon”, Bucureşti – Arhiepiscopia Bucureştilor;
4. Centrul socio-medical „Sfântul Dorotei”, Mănăstirea Turnu – Arhiepiscopia Bucureştilor;
5. Cabinetul medical „Sf. Cosma şi Damian”, Bucureşti – Arhiepiscopia Bucureştilor;
6. Policlinica Providența, Iaşi – Arhiepiscopia Iaşilor;
7. Spitalul Providența Iaşi, – Arhiepiscopia Iaşilor;
8. Centrul de recuperare şi îngrijire medicală „Sfânta Ana”, Iaşi – Arhiepiscopia Iaşilor;
9. Centrul de Îngrijiri Paliative „Sfântul Nectarie”, Cluj – Napoca – Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului;
10. Policlinica fără plată „Sf. Pantelimon” – Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului;
11. Cabinetul medico-social „Sfinţii Apostoli Andrei, Petru şi Pavel”, Bistriţa – Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului;
12. Serviciul Medical de Îngrijiri la Domiciliu „Sfântul Nectarie”, Bistriţa – Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului;
13. Centrul de Recuperare Psiho-Neuro-Motorie pentru Copiii cu Handicap „Sf Irina”, Turda – Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului;
14. Centrul de Recuperare Neuromotorie de tip ambulatoriu pentru adulţi, Turda – Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului;
15. Serviciul de Îngrijiri Paliative la Domiciliu „Sfântul Nectarie”, Cluj-Napoca – Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului;
16. Serviciul de Îngrijiri socio-medicale la domiciliu „Sfântul Vasile cel Mare”, Cluj-Napoca – Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului;
17. Centrul Social al Parohiei “Tractorul I”, Braşov – Arhiepiscopia Sibiului;
18. Centrul de Servicii de Recuperare Neuromotorie de Tip Ambulator – Arhiepiscopia Sibiului;
19. Centrul de Îngrijire si Asistență Socială la Domiciliu, Sibiu – Arhiepiscopia Sibiului;
20. Cabinetul Medical de Medicină de Familie ,,Christiana”, Sibiu – Arhiepiscopia Sibiului;
21. „Centrul de îngrijiri social-medicale la domiciliul pacienţilor cu boli incurabile”, Protopopiatul Braşov – Arhiepiscopia Sibiului;
22. Cabinetul „Sf. Nicolae”, Brăila – Arhiepiscopia Dunării de Jos;
23. Cabinetul „Sf. Spiridon şi Sf. Irina”, Galaţi – Arhiepiscopia Dunării de Jos;
24. Aşezământul Eparhial „Sf. Mc. Pantelimon” – Brăila, Arhiepiscopia Dunării de Jos;
25. Centrul Medical „Sf. Doctori fără de arginți Cosma şi Damian”, Galaţi – Arhiepiscopia Dunării de Jos;
26. Cabinetul „Acoperământul Maicii Domnului”, Brăila, Arhiepiscopia Dunării de Jos;
27. Cabinet medical – Parohia “Sfinții Împărați” Ireasca, com. Gohor, jud. Galaţi – Arhiepiscopia Dunării de Jos;
28. Cabinetele medicale „Sfinţii Doctori fără de arginţi Cosma şi Damian”, Arad – Arhiepiscopia Aradului;
29. Cabinetul Stomatologic „Sf. Nicolae”, Arad – Arhiepiscopia Aradului;
30. Dispensarul medical „Sf. M. Mc Pantelimon”, sat. Zimbru – Arhiepiscopia Aradului;
31. Cabinet stomatologic la Mănăstirea Dumbrava, com. Unirea, jud. Alba – Arhiepiscopia Alba Iulia;
32. Centru social-medical rezidential vârstnici de la Hârja, Bacău – Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului;
33. Unitatea de îngrijire la domiciliu vârstnici, Hârja, Bacău – Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului;
34. Cabinet stomatologic, municipiul Roman – Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului;
35. Cabinetul Medicina de familie „Sfântul Ierarh Luca al Crimeii”, municipiul Roman – Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului;
36. Centru de permanență medicală, municipiul Roman – Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului;
37. Cabinet de protezare auditivă, municipiul Roman – Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului;
38. Cabinet de consiliere psihologică, municipiul Roman – Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului;
39. Cabinet de logopedie „Zambetul sunetului” Sf. Proroci Moise şi Aaron”, municipiul Roman – Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului;
40. Servicii stomatologice – un sprijin pentru bătrâni și copii ce provin din medii defavorizate, municipiul Roman –Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului;
41. Cabinet socio-medical stomatologic „Sf. Luca al Crimeii”, Bacău – Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului;
42. Centrul de recuperare neuro-motorie „Sf. Vasile cel Mare”, Bacău – Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului;
43. Cabinetul medical Sf. Ioan Rusu – Episcopia Giurgiului ;
44. Centrul medico social „Sf. Ierarh Nectarie” – Episcopia Devei şi Hunedoarei.
45. Centrul socio-medical „Sf. Mare Mucenic Mina” – Parohia Tătărani din Arhiepiscopia Bucureştilor;”

Vezi: http://map.patriarhia.ro/

ps. Nu cunosc autorul fotografiei, dar il/o felicit. O consider fotografia Anului!

(George Grigoriu)

Pe 1 Decembrie 1990, urmare a campaniei de manipulare si dezinformare dusa de FSN impotriva liderilor Opozitiei, Corneliu Coposu a fost huiduit de catre zeci de mii de oameni la manifestarile de la Alba Iulia.

Corneliu Coposu a incercat sa sustina un discurs in fata multimii, insa a fost puternic huiduit. Vizibil incantati, cu gura pana la urechi, Ion Iliescu si Petre Roman mimeaza ca doresc sa linisteasca multimea. Corneliu Coposu si-a sustinut cu calm discursul pana la sfarsit.

Corneliu Coposu a stat 17 ani in inchisorile comuniste. Dupa 1990 propaganda FSN, partid creat si condus de Ion Iliescu si Petre Roman, a mintit ca liderul taranist a venit din Occident ca sa vanda tara strainilor.

(aktual24.ro)

Născut odată cu Marea Unire, în 1918, Simion Gârlea nu a avut un trai uşor! Nu ţine evidenţa anilor, ci a zilelor, iar viaţa sa se rezumă la trei cuvinte: EROU DE RĂZBOI: a înfruntat frig, foamete, tancuri, a petrecut 2.117 zile sub arme şi a stat 1.267 pe front…

“AM ÎNVĂŢAT CU RĂZEŞII LUI ŞTEFAN CEL MARE, DAR PRUTUL A DEVENIT APOI HOTARUL CARE DESPARTE ROMÂNII…”

În 1918, pe 1 septembrie, într-un mic sat din Basarabia, Răspopeni, se naşte Simion Garlea, cel care avea să devină peste ani domnul “România Mare”. La 18 ani pleacă în armată şi se mai întoarce acasă abia peste 6. Apoi, „Acasă” îi devine România, pentru că localitatea natală a rămas prada de război ruşilor.

„Pe 28 iunie 1940, ca urmare a presiunii făcute de ruşi în baza Pactului Ribbentrop-Molotov Răspopeni, satul în care m-am născut, am copilărit şi am învăţat – cu răzeşii lui Ştefan cel Mare – a rămas departe, peste Prutul devenit hotar, care desparte românii de-o parte şi de alta a lui. Ultima dată când am stat acasă a fost între 1 martie şi 1 aprilie 1944. De atunci nu mi-am mai văzut casa natală. Dorul încă mă chinuie”, o spune cu lacrimi în ochi eroul Simion Gârlea.

A MERS PE JOS TIMP DE PATRU LUNI, DE LA COTUL DONULUI PÂNĂ ÎN ROMÂNIA, A PLÂNS DE DORUL TATĂLUI TRIMIS ÎN LAGĂRUL DIN SIBERIA, SOŢIA I-A MURIT ÎN BRAŢE… 

Şi-a văzut prietenii sfârtecaţi pe front, a supravieţuit drumului de patru luni parcurs pe jos, din Cotul Donului până în România, şi-a lăsat familia refugiată în zona Sibiului şi a plecat să-şi facă o viaţă în Sud, în Teleorman. A plâns de dorul tatălui trimis în lagăr în Siberia. I-au murit în braţe o soţie căreia îi scrie şi acum poezii de dragoste şi dor, dar şi un fiu. Şi totuşi, găseşte mereu puterea de a vorbi despre viaţa sa:

“Familia mea din Basarabia s-a refugiat în România, că pe tata l-au arestat în 40. M-am dus pe la fratele meu, în Ardeal, apoi, după câteva zile, mi-am luat traista să vin la Vitănești. Sâmbătă, 15 noiembrie 1945, am ajuns la Vitănești. A doua zi m-am dus la biserică și de atunci am rămas în Teleorman. M-am căsătorit. Soția mea a decedat acum 18 ani. Vreau să vă mai spun un lucru: viața omului e ceva predestinat. Când eram în școala primară, învățătoarea ne-a citit o poezie: ”Rugămintea din urmă”. Ea ne-a arătat pe hartă, că sus era Basarabia și jos era Dunărea, la Turnu Măgurele. Și mi-a rămas în minte această localitate, unde am ajuns să-mi fac livretul militar mai târziu”.

OMUL CARE NU ŢINE MINTE ANI, CI ZILE, CLIPE…

Anul acesta, Simion Gârlea împlineşte 100 de ani şi este o legendă vie a celui de-al Doilea Război Mondial. “Eu sunt născut pe 1 septembrie 1918, când țara românească și-a întregit hotarele”, aşa îi place să spună despre el. Acelaşi om vorbeşte mereu cu exactitate tot ce a trăit: A petrecut 2.117 zile sub arme, a stat 1.267 zile pe front, atât pe cel de Răsărit, cât și pe cel de Apus și a mers 1.000 de kilometri pe jos, timp de patru luni, pentru a ajunge acasă.

A luptat, pe frontul de Est, până la Cotul Donului, lângă Stalingrad, Rusia, în una dintre cele mai sângeroase bătălii din istoria Armatei Române. Numărul total al pierderilor de vieți umane este estimat la aproximativ 3 milioane. Lipsa unor date mai exacte este datorată și refuzului guvernului sovietic de atunci de a calcula pierderile din cauza temerilor că sacrificiile ar fi părut prea mari și ar fi demobilizat eforturile de război.

La intrarea pe front, a luat în primire arhivă, cifrurile secrete şi maşina de descifrat Enigma, iar acest fapt a făcut ca activitatea sa să fie una încordată, plină de răspundere. 

Acum, la aceeași vârstă cu Marea Unire, poate spune că a fost într-un coșmar real, în care țara noastră a suferit cel mai mare dezastru militar din istorie.

”Eu nu țin o evidență a anilor, țin o evidență a zilelor. De exemplu, de la nașterea mea și până astăzi, am împlinit 35.905 zile. Am carnete în care am scris în fiecare zi, din 1940. Când am plecat pe front, am început să notez în caiet și am scris în fiecare zi. Eu am plecat militar și am ajuns la Constanța, miercuri, 22 noiembrie 1940. Am făcut acolo perioada de instrucție. Într-o zi de vineri, am auzit la radio că s-a cedat Basarabia. Eu sunt basarabean. Toată familia mea a rămas acolo, iar eu eram singur. Am întâlnit două fete, Safca și Ştefănia. Ele au avut o comportare neprețuită, încât, drept să vă spun, parcă mi-au șters și lacrimile. Am și acum pozele lor. Am plecat pe front, duminică, 6 septembrie 1942. Din Constanța, am plecat pe font, în Rusia. Am plecat cu căruțele, cu caii. O lună de zile am mers. Am ajuns la Cotul Donului”.

“AM PLECAT SPRE ROMÂNIA, PE JOS. AM AJUNS DUPĂ PATRU LUNI ŞI AM SĂRUTAT PĂMÂNTUL”

Poate una dintre cele mai emoţionante mărturisiri ale eroului este cea în care povesteşte cum a călcat din nou pe pământ românesc. După luni întregi de mers pe jos, 20 de ostaşi greu încercaţi pe front ajung acasă…

“Pe 10 octombrie, a căzut în liniile noastre un ostaș și ne-a spus că Stalin, în ziua de 18 octombrie 1942, va declanșa un atac grozav. În ziua aceea, s-au aprins, ca un fulger, toate armele, tunurile și o mașină Katiușa, ale rușilor. A fost greu de noi. Era iarnă, frig. Sâmbătă, 21 noiembrie, ne-am retras din tranșee. Ostașilor din linia întâi li se vedeau doar dinții albi. Atunci a început calvarul nostru în Rusia. La sfârșitul lunii, după lupte grozave, eram într-un sătuc, la doi bătrâni, care aveau în grijă un copil mic. Eram trei ostași care stăteam acolo. Aveau puțin lapte de la o căpriță și-l puneau pe plită să fiarbă. Pâine nu aveau. Luau cartofii, îi spălau bine, coaja o tocau și o amestecau cu tărâțe și făceau turtișoare și le coceau pe plită. Pe 5 ianuarie 1943, am plecat din sătucul ăla. Ne-am grupat vreo 20 de ostași români și am plecat în marșul către România. Pe jos. Am mers lunile ianuarie, februarie, martie, iar la 30 aprilie am ajuns pe malul Nistrului. Era duminică și era Paștele. Când am ajuns, am sărutat pământul”…

Astăzi, face parte din cei cinci români născuţi în 1918 şi care încă mai trăiesc…

SURSE: PUTEREA.RO, LIBERINTELEORMAN.RO, WIKIPEDIA.RO

(a1.ro)

Căpitanul Grigore Ignat, din Barlad, care s-a jertfit la Marasesti, pe Cota 100, murind cu mitraliera în mână

A fost decorat, post-mortem, cu ordinul militar Mihai Viteazul, clasa a III-a, avea medalia Avântul Ţării şi primise, la 1 iulie 1917, Ordinul Steaua României, cu spade, în grad de Cavaler.

101 de ani de când Sfatul Ţării hotăra că Basarabia „de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa, România”.

Să ne închinăm cu respect in fața generațiilor de români basarabeni, care au clădit Regatul Unit al României Mari și să-i susținem din toate puterile noastre pe toți cei care acum se zbat pentru triumful Adevarului, Dreptății și Libertatii in acest minunat colt de lume!

TRĂIASCĂ ROMÂNIA DODOLOAȚĂ!

La Gimnaziul nr. 6 „Alexandru cel Bun” din orașul Cernăuți a avut loc inaugurarea festivă a etapei a IV-a a celei de-a V-a Olimpiade panucrainene la limba şi literatura română.

La manifestare au participat șefa Departamentului de Învățământ din cadrul Administrației Regionale de Stat Cernăuți, Oxana Paliiciuk, Consulul General al României la Cernăuţi, Irina-Loredana Stănculescu, preşedintele juriului, Lora Bostan,  doctor în ştiinţe filologice, prof. univ. directorul Gimnaziul ”Alexandru cel Bun” din Cernăuți, Ion Ignat, etc.

La competiţie participă 12 elevi din școlile cu limba română de predare din regiunile Cernăuți și Transcarpatia, care au obţinut rezultate foarte bune la etapele I-III ale olimpiadei.

Sursa: Libertatea Cuvântului – lyberti.com

Generalul Gheorghe Cantacuzino (1869 – 1937) a fost un erou al Primului Război Mondial, intrat în istorie prin faptul că n-a pierdut nicio luptă. Printre altele, a vândut una dintre moşiile deţinute pentru a cumpăra mitraliere cu care şi-a dotat regimentul.

Pe perioada războiului a devenit un fel de legendă. S-a distins printr-un curaj ieşit din comun. Se spune că, pentru a-şi îmbărbăta soldaţii, obişnuia să iasă din tranşee, sfidând proiectilele care treceau pe lângă el, făcând glume şi râzând.

În 1915 şi-a vândut una din moşiile din Vâlcea pentru a cumpăra 15 mitraliere moderne cu care a înzestrat regimentul. În primăvara anului 1917, a participat la apărarea Văii Oituzului, sub comanda Generalului Averescu.

A condus neuitata bătălie de la “sticlărie”, izbutind să stabilizeze frontul în această regiune. La un moment dat avea sub comandă opt batalioane de grăniceri.

Generalul francez Henri Mathias Berthelot, şeful Misiunii militare franceze în timpul Primului Război Mondial, îl caracteriza pe Gheorghe Cantacuzino astfel: „Este un om pe care trebuie să-l închizi în timp de pace şi să-l eliberezi în timp de război.”
Pentru meritale sale deosebite a fost înaintat la gradul de colonel, apoi la cel de general şi a primit titlul de cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul”.

Vă aduc aminte că acest erou nu are nicio statuie în România actuală, ba nici măcar o uliță nu-i poartă numele.
Oare pentru că, după război, a fost membru de seamă în conducerea Gărzii de Fier?

Asta ca să știți de ce ne aflăm încă sub blestemul strămoșilor, ca neam…

(Cătălin Daniel)