Discursul, din 20 februarie 2019, al Președintelui Franței în fața comunităților evreiești din această țară, are toate șansele să marcheze o placă turnantă, nu doar în ceea ce privește combaterea resurgenței anti-semitismului ”ieșită din comun, după al Doilea Război Mondial”, ci și în ceea ce privește modul de tratare al acelor organizații neguvernamentale care propagă în mod deliberat și explicit ura și xenofobia, ca mijloace de slăbire a Statului și a încrederii cetățenilor în importanța acestuia.
La acest eveniment, Macron a susținut chiar, în mod explicit, faptul că ”Franța trebuie să traseze noi linii roșii” și în acest context a anunțat chiar penalități considerabile mergând până la dizolvarea asociațiilor sau grupărilor care prin comportamentul lor ”hrănesc ura” promovează discriminarea sau apelează la acțiune violentă”. Aceasta ar fi punere în practică a unor apeluri ceva mai vechi referitoare la contracararea necesară a organizațiilor așa-zis ”ne-civice”, dar care în realitate s-au dovedit în esență ”anti-civice”, adică au plasat sub semnul întrebării chiar fundamentele democrației și ale cetățeniei, fie în Statele Membre, fie la nivel european.
Ar fi fost de așteptat ca acest demers să fi fost activat mai demult, chiar de Comisia Europeană și Parlamentul European, fiindcă ar fi putut trata cu mai puține menajamente fenomenele de masă ce se manifestă în special în Ungaria și Polonia, dar tind să devină contagioase pentru toată Europa Centrală și de Est, cel puțin. Pe de altă parte, într-o epocă post-modernă, s-a dovedit că este dificil să clasifici sau să identifici terminologia cea mai adecvată pentru a scoate din joc pe cei care proferează resentimentele și răzbunarea contra unor ”țapi ispășitori”.
Mai departe de Paris, liderii de mână forte ai Rusiei, Statelor Unite sau Turciei au recurs deja la invocarea unor forme incomode de contestare publică, invocând diverși inamici din umbră, precum Soros, Fethullah Gülen sau mai recent chiar Juncker. De aceea, liderilor de opinie și cercetătorilor din științele sociale le va reveni, indirect, o misiune destul de grea pentru a despărți apele și a defini care anume sunt reprezentări ale urii și violenței ideocratice, și care reprezintă doar exprimări inofensive ale libertății cuvântului. În plus, trăind din noi în marginile unui nou Război Rece și hibrid, pe deasupra, ale unei neo-barbarii tolerate de decenii, ar fi în mod concret complicat să întrevedem pe loc pe ce canale vor fi evacuate pulsiunile agresive sau formele de violență explicită mult prea înrădăcinate, totuși, în condiția umană spre a dispărea prin simple edicte sau legi, oricât de drastice ar fi ele.
Într-adevăr ipoteza educabilității, la care s-a referit și liderul francez, rămâne cea mai plauzibilă, pe termen mediu și lung, pentru a flexibiliza orizontul imaginativ-simbolic al tinerilor, nu doar către o toleranță neutrală, ca până acum, ci și înspre o cultivare sistematică a culturii responsabilității etice, a confruntării cu partea de omenie a Celuilalt, începând de la cele mai fragede vârste, așa cum de fapt a propovăduit decenii de-a rândul chiar mentorul său, Edgard Morin.
Sever AVRAM
Comentariu la: https://www.lemonde.fr/societe/article/2019/02/20/macron-attendu-au-diner-du-crif-pour-des-decisions-fortes-contre-l-antisemitisme_5425991_3224.html
