„Dimineața, pe răcoare,
cu o mahmureală mare,
de la băutura tare,
este chiar așa cum pare”
Colombo, Sri Lanka, 7 December 2000, dis-de-dimineață
Pliantele și traseele turistice n-o să-ți arate niciodată adevărata față a acestui loc. Eram la doi pași de downtown-ul Capitalei Ceylonului. N-o să uit ever mirosul ăla de mațe de pește împuțite la soare, împletită cu aroma unui batalion de soldați nespălați pe picioare de o săptămână, care m-a lovit în stomac ca o ciorbă de burtă veche și sleită. Unde mai pui că mă și trosnisem binișor seara, la vapor, cu niște votci stinse cu bere.:) Mai trăisem senzația cu fo patru ani înainte, tot aici, și alți șapte ani before, la Bombay. Duhoarea începuse să se simtă cu juma de zi înainte să vedem pământul și să acostăm în Indira Dock. După 40 de zile în India simțul olfactiv mi se atrofiase total. Când am ajuns în Europa, la București, mi se părea că respir ca pe vârfu’ Omu.
Poza mi-a făcut-o Captain Trinca Daniel care nu era sigur dacă să-i fie milă sau să râdă de mine
(Mihnea Petru Pârvu)
