close
PersonalitățiPromovate

La umbra Corinei în floare

Interviu de Sărbători cu gimnasta Corina Ungureanu și mama acesteia, Mariana Ungureanu

După 25 de ani

Acest interviu a fost realizat la sfârșitul lui decembrie 1997, an în care gimnasta Corina Ungureanu, printre alte performanțe notabile, obținea, la Lausanne,  aurul mondial cu echipa României, isprăvi care i-au adfus și titlul de cea mai bună sportivă din Prahova. Ce scriam atunci:

De curând, Corina Ungureanu, campioană mondială la gimnastică artistică cu echipa României (Lausanne 1997), a trecut pe acasă. Noi doream tare mult să-i luăm un interviu. Amabilă, a acceptat să se supună ”tirului” nostru. ”Efortului” campioanei i s-a asociat și mama acesteia, Mariana. Suntem niște privileguiați, întrucât ocazia aceasta ți se oferă o dată pe an! Dacă o pierzi, dusă e! Apropo:

Reporter: De când n-ai mai fost pe-acasă, Corina?

Corina Ungureanu: De la Revelionul trecut! În fiecare an, ni se dădea voie de Revelion. Acum, de Crăciun!

R.: (către Mariana Ungureanu) Doamnă, vă țineți tare mândră! Cum este să ai o fiică extraordinară și s-o vezi atât de rar?

Mariana Ungureanu: Este foarte greu pentru noi. Mergem o dată pe lună la Deva, iar  când e plecată la concursuri, chiar la două luni. Mai vorbim la telefon, o dată sau de două ori pe săptămână.

R.: Corina, care au fost principalele concursuri la care ai participat în 1997?

C.U.: În primul rând, desigur, Campionatele Mondiale de la Lausanne, unde am obținut medalia de ur cu echipa României. Am mai evoluat în Statele Unite ale Americii, China, unde am obținut locul I, cu echipa, și mai multe medalii la individual. Apoi, în Italia, la ”pro-mondial”, unde am obținut locul I, tot cu echipa. Și, de curînd, luni, la Taipei, capitala Taiwan-ului, unde am obținut locul II la individual și bârnă și un loc III, la ”paralele”.

Impresionată și mândră

R.: Ți s-a adus la cunoștință că ai fost numită ”Cetățean de Onoare al Municipiului Ploiești”?

C.U.: Am fost impresionată și mândră de atenția pe care mi-au acordat-o oficialitățile locale.

R.: Care este următoarea competiție de anvergură la care te vei prezenta?

C.U.: Campionatele Europene, care se vor desfășura în Rusia, la primăvară.

R.: Aoleu! Trebuie să vă așteptați la niște arbitraje… Doamnă, cum vi se pare, de la distanță, evoluția fiicei dvs.?

M.U.: Foarte, foarte bună!

 ”Toți vecinii din bloc au dat năvală!”

 R.: Când a cîștigat medalia de aur cu echipa cine vă mai asista?

M.U.: La început, nimeni. După aceea, toți vecinii din bloc au dat năvală!

R.: Corina, cum ți se pare Ploieștiul, față de cum l-ai lăsat?

C.U.: Mult schimbat în bine. Mai… frumos! Un oraș liniștit, ca și Deva.

R.: Cum te împaci cu fetele de la lot?

C.U.: Mă înțeleg foarte bine cu toate. Urmare a firii mele, colegele apelează la mine când au nevoie de sfaturi. Mai apropiate îmi sunt ”Alexandrele”, Marineasca și Dobreasca. Acum, am rămas puține senioare. Și trebuie să ne înțelegem, să fim ca într-o familie?

R.: În ce clasă ești și unde îți urmezi studiile?

C.U.: Sunt în clasa a XI-a, la Liceul din Deva.

”Așa sunt eu”

R.: Ai un zâmbet permanent întipărit pe chip; atrăgător, cuceritor, seducător… Și asta chiar în timpul concursurilor. Este felul tău de a fi? Sau, poate, o armă psihologică?

C.U.: Așa sunt eu.

R.: Să nu te schimbi! Și mămica este la fel! Spuneți, doamnă: cum v-am abordat când v-am zărit?

M.U.: Ați reușit să mă confundați cu fiica mea! M-ați strigat cu numele Corina!!!

R.:Vedeți? Ce spuneam?! Sper că nu v-a displăcut.

M.U.: Nicidecum. Mi-a plăcut și m-a… amuzat!

R.: După câtă vreme a venit ”aurul”, Corina?

C.U.: După 10 ani! Cam așa se întâmplă! Unele colege au atins maximum-ul după 14 ani!

R.: Cum ai reacționat când ai aflat că ai obținut titlul de cel mai bun sportiv al județului?

C.U.: Oooh! M-am bucurat mult, mult de tot!

R.: Ce sau cât ai obținut?

C.U.: De la ploieșteni, un casetofon și un radio. De la MTS, 27 de milioane!

R.: Și ce-ai făcut cu banii?

C.U.: Noi nu am primit bani, ci cecuri. Suma este într-o bancă. Și acolo am lăsat-o!

R.: După o copilărie și adolescență sacrificate, nu mi se pare mult.

Pasiunea și dăruirea sunt predominante

 C.U.: Gimnastica nu-i o disciplină aducătoare de mari profituri. Semn că pasiunea și dăruirea sunt predominamnte.

R.: Mergi la Sidney?

C.U.: Nu putem fi niciodată sigure. La noi, uzura este foarte mare. Sănătate să fie! Poate…

R.: Nu te-ai plictisit?

C.U.: Noi nu putem să stăm, măcar o săptămână. De pildă, acum. Colegele mele au avut cinci zile de răgaz, eu și Claudia – fiind prezente la Taipei – doar trei! Ne plictisim dacă nu ne antrenăm. Iar dacă întrerupem antrenamentele, pentru doar două zile, se simte.

”Nu toată lumea își punea speranțe în mine”

M.U.: În urmă cu patru ani și jumătate, a fost operată la genunchi. Mulți o credeau terminată și nu i-au dat șanse de a reveni vreodată.

C.U.: Anul trecut, în vară, eram la lotul de junioare. Se spunea că n-am valoarea senioarelor. Dar… multe dintre acestea s-au retras. Nu toată lumea își punea speranțe în mine. Ba chiar… Dar nu vreau să insist asuptra acestui aspect. Am ajuns, totuși, la Deva.

R.: Cine s-a pus de-a curmezișul carierei tale? Numește-i, ca să-i luăm la întrebări!

C.U.: Nu vreau să dau nume. Acum s-au mai limpezit lucrurile. Eu respect pe toată lumea.

R.: S-ar putea să avem două ploieștence la națională. Crezi că ți s-ar putea alătura Nicoleta Onel?

C.U.: Ea este colega mea, de când am început gimnastica. Din păcate, a avut – recent – probleme cu sănătatea, acuzând dureri de spate. Și eu am unele probleme asemănătoare. Nicoleta este o gimnastă de mare valoare.

”Toate campioanele mondiale de acum au trecut prin mâna doamnei Sima”

R.: Ce bucurie pentru doamna Leana Sima!

C.U.: Toate am trecut prin mâna dumneaei! Și o spunem, ori de câte ori avem prilejul!

R.: Cum ai sărbătorit Crăciunul?

C.U.: Miercuri seara, am invitat cîteva colege la mine și ne-am distrat puțin. Greul va cădea, de-acum, pe umerii noștri. Există un lot de junioare, aduse la Deva, dar mai au mult de muncit.

R.: Nu sunt încă la nivelul competitiv actual, presupun.

C.U.: Da. Acum, la Taipei, am văzut două gimnaste din foata Uniune Sovietică, ambele în vârstă de doar 15 ani. Foarte bune! Să sperăm că junioarele noastre ne vor ajunge din urmă și ne vor ajuta să alcătuim o echipă redutabilă.

 Mama ta are o fiică formidabilă

 R.: Ce altceva mai faceți la Deva?

C.U.: Seara mă uit la TV, citesc, ascult muzică. Căutăm să stăm ”strânse”.

R.: Cine ți-e colegă de cameră?

C.U.: Alexandra Dobrescu.

R.: Vă bateți cu pernele, ”curg” fulgii?

C.U.: (zâmbind) Când eram junioare, se mai întâmpla. Dar am depășit stadiul acesta.

R.: Sper ca, după ”europene”, să-ți iau un interviu mai amplu.

C.U.: E greu să găsim timp. Poate dacă veniți dvs. la Deva.

R.: Aranjăm să-ți dea drumul domnul Belu, pentru o zi.

C.U.: Sper să reușiți. Deși…

R.: Doamnă Mariana, fiica dvs. are o mamă formidabilă. Corina, mama ta are o fiică formidabilă. Și nici tatăl, Valeriu, – din câte l-am cunoscut –, nu-i mai prejos. La Mulți Ani!

M.U. și C.U.: La Mulți Ani!

P.S.: În anul următor, Corina va deveni dublă campioană europeană (la sol și cu echipa României) la Sankt Petersburg. În 1999, va repeta performanța din 1997, de această dată la Tianjin, devenind pentru a doua oară campioană mondială cu echipa României.

                                                                                                   Interviu realizat de Leonida Corneliu CHIFU

 

 

Leave a Response

Politică comentarii: Site-ul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.