Eu te-am atins
Numai în vis.
În visul meu
Cu ochi deschişi
Şi, uneori şi-n somn
Mă pierd în dorul tău
Mă pierd în mintea ta
Mă pierd în brațele-ți
Mă pierd în tot ce-nsemni
Suspini
Te simt
Râzi
Te simt
Mă vrei
Te simt
Orice nerostire
Contur capătă
În inimă
Când genele
Nu se lipesc
Clipesc a tine
Când inima tresaltă
Cântă a tine
Când gura tace
Zâmbeşte a tine
Când mintea se încurcă
Te țese pe tine
E o scară înaltă
De oftat
Ce mâna îți întinde…
Punte peste infinit
Distanța piere când
Mă chemi pe aripă de vânt
Crezând că doar tu ştii
Şi vântul mesager,
Poznaş copil şi sincer
El te trădează
Contopindu-ne în neant
Chiar de nu ne avem,
Ne avem…
(Cornelia Prisăcariu)
