In noaptea Invierii se organizeaza o procesiune in cimitirul manastirii care include si biserica veche.
Am fost la mormintele celor care s-au dus la Domnul. Sentimentul care m-a cuprins a fost coplesitor. Atatea amintiri mi s-au derulat in minte la crucile celor pe care i-am cunoscut. Am avut si am certitudinea ca sunt persoane care ma iubesc din toata inima. NECONDITIONAT. M-au sprijinit cu rugaciunea lor si ca o consecinta au luat asupra lor din pacatele mele. Sunt convins ca s-au nevoit cu lacrimi de sange pentru mine.
Prin contrast, oamenii lumesti pe care i-am iubit si respectat m-au tradat, mi-au inselat increderea si m-au parasit in cele mai abjecte moduri posibile. Cu siguranta pentru pacatele mele. Am realizat cat de slab sunt in ce priveste iertarea. Sigur ca m-am gandit imediat la ce m-au invatat si anume “Si pentru ei s-a rastignit si a inviat Hristos”. Dar imi era foarte greu, asa ca i-am rugat pe fiecare dintre cei pe care i-am cunoscut sa ma sprijine si dincolo de morminte. Din nou am apelat la ei pentru ca sunt cei in care pot avea incredere totala.
Pacea si bucuria Invierii s-au instalat in inima mea dupa aceasta procesiune si acest dialog dincolo de morminte. In sufletul meu a rasunat – „Hristos a înviat din morți. Să ne curățim simțirile și să-l vedem pe Hristos strălucind cu neapropiata lumină a învierii. Și, cântându-i cântece de biruință, luminat să-L auzim spunând: Bucurați-vă! Hristos a înviat din morți. Cerurile după cuviință să se veselească și pământul să se bucure. Și să prăznuiască toată lumea cea văzută și cea nevăzută. Căci a înviat Hristos, Veselia cea veșnica!”
Am fost impacat si vesel ca praznuiesc cu ei Invierea Lui Hristos.
(Cătălin Rusu)
