Cu siguranță, ce i se întâmplă acum ține de ceva cu germene de miracol. Soarta însăși îi oferă nenumărate semne, o îmbie la altceva. Da’ ea, nu și nu! Cum să vadă mai departe de dorurile personale, vanitatea ei enormă, micile bucurii sau, dimpotrivă, de poticnelile mărunte?
Să șadă la povești cu bujorul cel albit de frumusețe e una dintre plăcerile ei văratice (a nu se înțelege că îi lipsesc toate celelalte plăceri obișnuite, e o femeie în toată legea; mirosul de fân, suculența florilor, fierbințeala amiezii atrag bondarii dornici de amor).
Dar dacă tot nu renunță la citit prostioare, se ambiționează să înțeleagă totuși și cărți mai grele. Bun pretext de a-i cere Lui explicații, sărutări, nopți de vorbă și, ca din întâmplare, dragoste. Deseori obține tot, așa cum e învățată. Dar o și pățește: rămâne mică, singură, cu ochii verzi și toți iepurii sălbatici în poală.
Desigur că nu-și dă seama, trece cu nepăsare tocmai peste grația ce-i este dăruită. Și pune suflet în nimicuri.
Culmea este că i se întâmplă tocmai viața.
PS// când e Noaptea de Sânziene dacă acum și în România, și peste Atlantic e noapte? …
(Amorena Minculescu)
