La Rocca, gagiii ăștia n-au mintea-ntreagă, serios,
nu știu nimic despre persoana mea, nu mă cunosc, cine sînt și cu ce mă ocup, dar în nemernicia lor bagă strîmbe, fitile, oho, sînt țîfnoși, au ținut-o așa vreo două ceasuri încheiate, la ei totul e confecție și paradă și au mania persecuției, nu pot fi domoliți nicicum, treaba lor,
mă lasă nervii și gîndu-mi fuge la balcon, încalec balustrada și m-arunc în gol, fac echerul, trosc-pleosc pe caldarîmul ud, oamenii se aruncă uneori de la etaj, realism magic,
drum bun, Chet Baker, băiete, și e mai bine pentru toți, se-nțelege, ce să mai lungim vorba, și tresar, am pierdut firul, rahat, și intervin formal, la vrăjeală, fără să știu unde-s ceilalți, m-au băgat în sperieți, zău așa, scandalos, în paranteză fie spus, dubioși toți, eram sigur, le-aș trage bucuros cîteva jaburi în freză, pe loc, la nimereală, totul în ceață, cu ăștia nu merge altfel, se-nvîrte terasa cu mine, dacă mă gîndesc bine, nu mai știu de unde am pornit, pantofii uneia seamănă întocmai cu ai maică-mii de-acum patruzeci și ceva de ani, știu precis, ce dacă eram copil, încă o bere, vă rog, astă-seară,
ăăă, băi, ăștia, îmi apăs orbitele și bulgări roșietici rotesc pe fundal întunecat, bujori înflorind molatic, aha, corola celui din mijloc explodează în mii de particule și inundă cadrul de sus pînă jos, sparge întunericul, fac ochii roată și-i mulțumesc chelnerului, bravo, prietene,
ăăă, ăăă, frînturi printre acroșaje, am o crampă-n burtă, bine că știu unde-i veceul, da, exact, la subsol, iar la televizorul cît toate zilele atîrnat în perete, pur și simplu frumoasă muiere, lux a-ntîia, unsă cu Bronzol, mănîncă nori, dacă mă credeți, mi-o imaginez zurlie, dă-mi mîna, proasto, vrei să fim intimi?, are cracii cam scurți, păcat, țîța un pic lăsată, eu nu dorm degeaba, vrei să fii gagica mea?,
era să uit, mi-e jenă să exploatez defectele omului din fața mea, să profit de slăbiciunile lui, nu speculez clipa, sînt un mare domn, ia aminte, nu terfelesc pe nimeni și nu-mi rezolv problemele dîndu-i în gît pe alții, nu știu să negociez, las de la mine și mă grăbesc să rotunjesc în defavoarea mea, sînt un naiv, știu asta, un credul, nu psihanalizez interlocutorul, nu-l iscodesc, bănuiala mă obosește al dracului și prefer să-l cred pe cuvînt,
adevărul e că nu mă pricep să fac bani, ăștia bulesc conversația, mă cac pe voi, vă iau la picioare de nu vă vedeți, de vă ascult cu urechea, iar fără bani ești mort, dacă există o cale sigură prin care poţi obţine rapid un porcoi de bani, un mișmaș, acolo, un dat cu jula, prefer să încerc altceva, și nu pot lucra strict pentru moloz, categoric nu, simplu, deși am datorii cronice, niciodată acoperite, cînd sînt plătit mă simt ofensat, „ești om de suspans, nu de acțiune” îmi șoptește regizorul Bogdan Mureșanu și îmi trage un cot, Dummi sare de la locul său, impetuos, Burcea mă faultează pe sub masă, nu mă pricep să dau tunuri și pierd constant,
se spune că pentru bani omul este dispus să facă orice, desigur, aș putea desfunda closete sau aș putea sparge banci, o vreme ar ține figura, de acord, doar mă știți, sînt un fel de Chinaski doi, dar nu aș putea acționa împotriva principiilor mele, sînt lucruri care se fac și lucruri care nu se fac, punct, altfel nu poți dormi noaptea, iar eu dorm buștean și visez frumos, remarcabil chiar, în ultima apă punea aracet, grozava de ea, își apreta ușor blugii, la naiba, stăteau pe ea băț, trădătoareo, detest șmecheria,
la școală, cînd se-ntîmpla să nu-mi pregătesc lecția, recunoșteam din prima, nu încercam s-o scald, ca alții, și ceream să mi se pună patru, și cred că iubește bine televizorista, fără glumă, e umedă și pofticioasă nevoie mare, mă, măi, măiculiță, ridică brațele, mi s-a pus pata: „raise your hands up to the sky”, se mișcă natural, got talent ceva de speriat, le ridic și eu pe ale mele, docil, îţi stă mintea-n loc, nu alta, inima, cu tine vorbesc, tîmpito, acum serios, mă inspiri, tre’ să te am urgent, are tehnică fata asta, bengoasă rău, pe bune, nu iubire, nu, nu, nu, fără supărare, să nu zici că fentez, pe mine nu mă ia gura pe dinainte, cînd spun ceva, e pe bune, rămîne cum am stabilit, și hai să ne îmbrățișăm, totuși, pe ce-a’ ma’, trebuie, dă-te-n pisici, ne potrivim rău de tot, își caută cuvintele, n-ai încurcat nimic, ia-o mai ușor, mai moale, ce te grăbești, ești fix cum trebuie, las-o cum a căzut, futu-i, fir-ar, nu-mi face o scenă tocmai acum, te rog, fără complicații, lasă grijile, să n-o dăm în bălăngăneală, e boală care se ia, crede-mă,
și emisiunea curge elegant, așa da, vagine, cururi, hai noroc, băieți, orișicît, mai discutăm.
(Gabi Stamate)
