Am observat că foarte mulţi oameni trăiesc cu convingerea că evenimentele nu se petrec în legea lor, ci ţin seama, într-un mod tainic, de persoanele acelor oameni. Spre exemplu, i-am auzit pe unii – şi nu puţini – expunând teoria că dacă îţi merge rău multă vreme, exact atunci când nu mai poţi să suporţi şi te gândeşti să termini cu toate, ei bine, exact atunci se întâmplă ceva care nu mai e rău ci îţi dă perspectiva binelui. Asta ar veni cam aşa: o duci tot mai greu cu banii, problemele se înmulţesc, dar te descurci cu salariul de portar, apoi eşti dat afară, iei ajutor de şomaj, când, hop, e dată afară şi soţia şi uite-aşa ajungi la limită şi începi să te gândeşti să iei, vorba unui amic de-al meu, „un tren în bot”. Dar tocmai atunci, ce să vezi, câştigi la loterie, ori îţi lasă un unchi o moştenire, ori eşti angajat din nou cu un salariu mult mai mare etc.
Aşa ceva este complet stupid, din foarte multe motive.
Întâi de toate, mulţi oameni ajung acolo unde spuneam, mai așteaptă o vreme, mai rezistă, se mai luptă și, pentru că nu li se întâmplă absolut nimic pozitiv, devin boschetari şi se pierd cu desăvârşire. Iar unii dintre ei aleg soluţia amicului meu, cea cu trenul.
Apoi, din punct de vedere probabilistic, ori că ai o singură zi rea, ori că ai zece mii de zile rele, sau numai zile rele, e totuna. Iată de ce. Să ne închipuim că ocupaţia lui Dumnezeu este este să arunce în fiecare zi o infinitate de monede, numai aşa, ca să-şi treacă timpul. Le arunca şi pe vremea când încă nu-l modelase pe Adam din lut, când nu făcuse încă soarele etc. Aşadar le aruncă dintotdeauna şi le va arunca întotdeauna. La un moment dat, Creatorul s-a gândit să dea un sens acestor aruncări, aşa că a făcut lumea, l-a făcut pe om şi a hotărât următoarele: la naşterea fiecărui om, i se asigneaza una dintre aceste monede. Să zicem că într-o zi se naşte un oarecare Gică. Imediat, vine un mesager al lui Dumnezeu cu un catastif şi scrie acolo: Gică – 5245716524. Adică lui Gică i se leagă viaţa de moneda dumnezeiască cu numărul 5245716524 şi, din acea clipă, aruncările acelei monede capătă un sens: când cade faţa, Gică are o zi bună (B), când cade reversul, Gică are o zi rea (R). Aşadar, fiecare perioadă a vieţii lui Gică va putea fi descrisă printr-un şir de litere B şi R. Spre exemplu, dacă timp de o săptămână Gică a avut numai zile bune, săptămâna aceea va fi descrisă de secvenţa BBBBBBB (şapte zile bune – moneda căzută de șapte ori la rând cu faţa). Dacă numai miercuri a avut o zi rea, săptămânii aceleia îi va corespunde secvenţa BBRBBBB. Să nu uităm, însă, că moneda respectivă a fost aruncată dintotdeauna şi va fi aruncată întotdeauna, adică de o infinitate de ori, prin urmare întreaga succesiune de aruncări este o înşiruire infinită de litere B şi R. Spre exemplu: …..BBRBBBBBBBRRRBBRRRRRRRBR….. Viaţa fiecăruia dintre noi va fi, aşadar, strict legată de un astfel de şir. Dar nimic nu garantează că Gică, sărmanul, nu primeşte un şir care are un singur B şi restul numai R. În acest caz, el va avea numai zile rele, cu excepţia, eventual, a uneia singure. Astfel, probabilitatea ca un om să aibă cincizeci de ani numai zile rele e aceeaşi cu cea ca el să aibă zile rele numai o săptămână etc.
În sfârşit, din punct de vedere creştin, apariţia evenimentului fericit exact atunci când omul a ajuns la capătul răbdărilor este o rătăcire. Eu unul cred că Dumnezeu nu intervine în vieţile noastre pământeşti. Dar chiar dacă ar face-o, cum ne putem imagina că ar proceda în acest fel? Dumnezeu e bun, ne iubeşte şi ne vrea binele. Pentru ce dar ne-ar chinui, ne-ar aduce până în pragul sinuciderii datorită lipsurilor, după care ne-ar salva şi de ce, mai ales, ar face asta ca regulă, adică în aşa fel încât noi să ştim că asta face?
Raul Sebastian Baz