Nu am nicio îndoială de asta. În trupușorul lui chinuit de boală, sălășluia un munte de noblețe și delicatețe sufletească, de dragoste de Dumnezeu (greu, imposibil să te măsori cu asemenea campion al credinței ortodoxe), niciodată plângându-se de nimic, veșnic cu un cuvânt bun, miezos, plin de umor și autoironie.
Marele meu regret este că l-am cercetat atât de puțin pe Sorinel, cel despre care sunt sigur că se ruga pentru toți cei pe care i-a cunoscut față către față în această viață, dar chiar și pentru cei cunoscuți doar pe Facebook. Mărturisesc că una dintre puținele bucurii date de această platforma execrabilă a fost întâlnirea cu acest om minunat.
Boala „oaselor de sticlă” a forjat un suflet de cleștar.
A plecat tiptil azi noapte, fără să o deranjeze nici măcar pe mămica lui, care dormea lângă el, și pe care o iubea nespus. Da, această moarte lină este încă un motiv ca să-i vedem sfințenia! Apropierea de el nu putea să nu te schimbe, nu putea să te lase împietrit în cele mundane.
Să-l pomenim pe fratele Sorin, după cuviință, ca să-l ierte Dumnezeu și să-l țină în Lumina Sa cea neînserată.
Doamne, da-ne măcar o frântură din dragostea lui față de Tine, de Maica Ta, de Sfinți și de semeni.
Pentru cei care vor să vină la Bacău la înmormântare, am înțeles de la familie că va fi in jurul orei 13 la cimitirul aflat pe str. Triumfului, aproape de casă.
(Iulian Capsali)
