Ion Moroiță – 60
Interviu cu antrenorul de box Ion ”Nini” Moroiță
Astăzi, 22 februarie 2021, marele antrenor de box Ion ”Nini” Moroiță ”schimbă prefixul”: împlinește 60 de ani. Ani de aspre încercări, de luptă, de strădanii, recompensați însă de rezultatele obținute de-a lungul timpului. Tehnicianul ploieștean a obținut rezultate peste tot. Este, printre altele, omul care l-a descoperit pe Adrian Diaconu, remarcabil talent, medaliat cu bronz la Campionatele Mondiale de la Budapesta (1997) și, mai ales, campion mondial profesionist, versiunea WBC, al categoriei semigrea.
De-a lungul anilor, când s-a întâmplat să lucrez în presa sportivă, am tot scris despre ”Nini”, consemnând toate performanțele sale și ale elevilor săi.
Ne amintim cu plăcere de interviul următor, realizat cu aproape un sfert de secol în urmă, la cumpăna dintre ani. Ne aflam în ultima zi a lui decembrie 1997, când tehnicianul mergea pe 38 de ani. LA MULȚI ANI FAINI, MAESTRE!
Redactor: Domnule Moroiță, ce ați mâncat de Crăciun?
Ion Moroiță: Ce mănâncă tot românu’ la Sărbători din astea: cârnați, sarmale, ciorbă de perișoare, fripturi…
R.: Ziceți, ziceți, că-mi place!
I.M.: … salată de boeuf, tobă etc, toate stropite cu vin roșu!
R.: Vinul n-a fost acru? Că vara asta a fost cam aspră, iar strugurii nu s-au prea pârguit.
I.M.: Nu a fost așa, pentru că am băut vin dintr-o recoltă mai veche. De vreo trei ani, pare-mi-se.
R.: Cine a gătit?
I.M.: Bucătăreasa familiei, nimeni alta decât soția mea.
Pe moment, îmbuibat
R.: Cum vă simțiți acum?
I.M.: Îmbuibat.
R.: Până aici, toate bune și frumoase! Altceva? Ce ați mai făcut zilele astea? Doar ați mâncat și ați băut?
I.M.: În prima zi a Crăciunului, m-am ”încărcat” mai tare. Într-a doua, am fost la Sala Sporturilor, unde s-a desfășurat Cupa ”Moș Crăciun” la mini-fotbal, pentru copii.
R.: Așadar, n-ați fost la box! Cred că v-ați săturat de atâta box.
I.M.: Oh, nuuu! Tradițional, în această perioadă nu se organizează competiții de box, așa că am fost la fotbal. Îmi place fotbalul, iar când se întâmplă să joace fiul meu…
Cu durere în suflet
R.: Aaa! Fiul vă este fotbalist?
I.M.: Da. Însă mă doare sufletul că nu a devenit boxer! Joacă la Petrolul. Andrei Moroiță, fundașul…
R.: Adrian Diaconu, ”pupilul dvs., unde a fost? Cu iubita? Că-i tânăr…
I.M.: Nu știu. Noi ne-am despărțit în Ajun, stabilind să ne vedem înainte de a pleca la lotul național, care se va aduna în ianuarie, la Secu, lângă Reșița.
R.: Și dvs.? Când veți ”părăsi” Ploieștiul?
I.M.: Vom face doar scurte ”vizite” în jurul orașului, iar în zilele lucrătoare, tot cu gândul la box! Mai sunt unele chestiuni legate de organizare, probleme administrative, financiare etc.
R.: Aveți un plan de ”absorbție” a lor?
I.M.: Sponsorul nostru principal, SC ”UPETROM–1 MAI”, deși ne acordă tot sprijinul, are serioase dificultăți financiare. În această situație, ne vedem nevoiți să apelăm la oameni de bună credință, iubitori ai boxului, care – nu de puține ori – sunt chiar foști pugiliști. Gheorghe Terzea, unul dintre patronii firmei SAFA, Sandu Stelian, patronul firmei VALIDAS. În ultima perioadă, ne-a ajutat, promițînd că o va face consecvent, Ovidiu Ionescu, patronul firmei METALROM.
R.: Cinste lor! În ce zodie sunteți?
I.M.: Sunt pește, dar nu știu multe despre zodia mea.
R.: Ce v-au prezis ursitoarele la naștere?
I.M.: Nu mi s-a transmis.
O plăcută îndeletnicire
R.: Și trăiți așa, fără a vă ”asculta” zodia?
I.M.: Nu prea am timp să ascult. Cu greu, îmi fac timp să citesc presă sportivă!
R.: Mmm…! Plăcută îndeletnicire v-ați ales! Mai ales, măgulitor pentru noi să avem un cititor de asemenea calibru. Și în ‘98, iar cu boxul…
I.M.: Păi cum altfel? Sper ca, la sfârșitul anului, să ne plasăm iarăși pe locul I în topul celor mai buni sportivi și antrenori prahoveni.
R.: Unde aveți de gând să obțineți performanțele care vă vor conduce la vârf?
I.M.: Rezultatele care ne interesează sunt cele de nivel internațional, acestea legându-se tot de numele lui Adrian Diaconu. Mizăm, în special, pe ”europenele” din Rusia, unde sper să se califice.
Teama cea mare
R.: De ce vă temeți cel mai mult?
I.M.: Că nu avem – și cred că nu vom avea – posibilitatea să-i recompensăm pe sportivii cei mai buni, la justa lor valoare.
R.: Cum vi se pare viața spre 37 de ani?
I.M.: Destul de grea, deși, fizic, mă simt ca la 20! Altele-s motivele. Trecem printr-un tunel îngust și ”negru”. Sportul este unul dintre vitregiții sorții, în asemenea momente.
R.: Nu v-ați gândit să încercați altceva?
I.M.: Dacă n-am făcut-o în ’90, nu văd pentru ce aș face-o acum! Niciodată n-am părăsit ceea ce am iubit!
R.: La Mulți Ani! Și țineți-vă tot așa!
I.M.: E un sfat bun. Voi încerca să-l urmez consecvent. La Mulți Ani!
Interviu realizat de Leonida Corneliu CHIFU
