Poezie
Nu suntem decât doua amfore rupte,
De destinul ce capăt ne-a pus,
Sa încercăm sa refacem întregul,
Este chin și durere nespus…..
Nu suntem decât doua fragile vase,
Ce iubirea o au de la astre,
Între noi se împlinește destinul,
Și sufletul curge ca vinul,
In pahare albastre de aur,
Ce au sufletul antic balaur….
Cu iubirea în cer nu te joci,
Cu iubirea aici de ce joci?
Vom putea noi vreodată sa-mplinim ce n-e dat
In condițiile în care vasul nostru e spart?
Vom putea noi vreodată sa refacem intregul
Din divinul iubirii sa ne creștem altarul
Compleți și uniți sa ne strângem în brate,
Ca și cum lumea din jur nu exista, și-n toate,
Sa implinim ce ne e scris fără frica de astre,
Sa implinim ce ne e scris de divinele caste,
Tu fecior de erou, eu fecioara divina,
Tu un sânge de zeu, eu o alba creștină,
Împreună zâmbind sa implinim ce e scris,
Dint-o carte ce în negura vremii s-a stins…
Eu cu tine în vis, tu cu mine în vis,
Sa pornim impreună în etern paradis…..
(Gratiela Avram)
