Am aşteptat să treacă sărbătorile pascale pentru că din bun simţ nu puteam atrage atenţia (chiar unor prieteni!!!) că urarea „Paşte fericit!” este total eronată…
O fac acum, cu explicaţiile de rigoare:
1. În primul rând nu este corect să adresezi o astfel de invitaţie nepoliticoasă pentru că avem de-a face cu imperativul de la verbul „a paşte”, care se referă la animale, nu la oameni; este ca şi cum l-ai invita pe cineva să rumege, ceea ce reprezintă intenţia de a sugera că este… bou (sau vacă). Cu toate scuzele de rigoare, dar acesta este primul aspect!…
2. În al doilea rând Paştile cuprind şi momentul Răstignirii, deci un moment al suferinţei, un moment pentru care nu putem asocia Răstignirea cu… fericirea!… Aşadar Paştile nu pot fi fericite, dar Învierea da!…
3. Paştile sunt un ciclu de „sărbători pascale” care încep cu Răstignirea şi se termină cu Învierea; deci nu vorbim de un singular, „Paşte”, ci de un plural, „Paşti”… Tot „Paşti” se mai numeşte şi pâinea îmbibată în vin care se împarte credincioşilor în Noaptea Învierii…
În consecinţă corect este astfel:
„Paştile să vă aducă Lumina Învierii!…”, „Paştile vă fie liniştite!” (referindu-ne la sărbătorile pascale!), dar în nici un caz „Paşte fericit!” („Rumegă fericit!”) Greşeala aceasta este foarte răspândită, din păcate şi la oameni care au pretenţia că vorbesc o limbă română corectă!…
Vă doresc la toţi:
„Lumina Învierii să vă mângâie Paştile Domnului, Paştile!… Lumina lui Hristos să ocrotească frumuseţea Cuvântului în limba română curată!”
(Alexandru Petrescu)
