Bunica mi-a repetat mereu: să nu te bucuri de necazul altuia! Mai târziu, am descoperit ravagiile istorice produse de zicala: „să moară capra vecinului” (nemții au găsit, ca de obicei, și un concept potrivit: „Schadenfreude”).
Opusul măreției este invidia. Să râvnești ceea ce nu-i al tău, să pizmuiești bucuriile altora; să confiști lucruri pe care nu le-ai dus la viață cu sudoarea propriei tale frunți: iată josnicia umană! Noblețea nu se clădește pe frustrare.
Proiectul egalitarist al modernității revoluționare? Să-l denigrezi pe cel care, spiritual sau material, deține mai mult decât tine: daruri, moșteniri, oportunități. Iacobinii și bolșevicii au dezlegat la ură masele de nemulțumiți iar sindicalismul a promovat gândirea prin sloganuri.
Ce-a rezultat din această posesie ideologică a sufletelor moarte? Organizarea politico-militară a hoției. Priviți la drama poporului venezuelean. Cum se explică tragedia unei țări? Prin căderea minților luminate în păcatul luciferic al pizmei.
În numele Ideii mărețe de Egalitate s-a declanșat mecanismul de confiscare, persecuție, sărăcire și degradare a omului gospodar, a țăranului cinstit, a dascălului harnic.
Opusul invidiei este admirația. S-o cultivăm!
(Mihail Neamțu)
