close
CronicăPromovate

Să ne amintim… provizoriu

SĂ NE AMINTIM…provizoriu

Poetul Gheorghe Pituţ e prietenul lui Gherman şi Maciste.

La sfîrşit de iulie, Nicolae Herlea cîntă „O, sole mio”…

Un zîmbet de revistă de la Cristina Stamate.

Cezar Ivănescu caută săptămînal, „Numele poetului”.

Actriţa Cristina Deleanu e în rolul…melancolicilor.

Un surîs în plină vară vine de la Eniko Szillagyi.

Dumitru Udrea e cu gîndul la o nouă carte.

Traian Tandin după publicarea romanului „Adio, Ringo”, adună probe…

Ruxandra Maria Donose are vocaţia pentru muzică şi literatură.

Liviu Bratoloveanu publică romanul „Bunica studiază dreptul”, interesant şi azi.

Haralam Zincă scoate de sub teasc romanul „Destinul căpitanului Iamandi”, tot poliţist ?

Andrei Brezianu apare cu un volum excelent de eseuri, Translaţii, în colecţia Discobulul.

Tăcutul poet Marius Robescu ne pune la dispoziţie Pielea Minotaurului.

Prozatorul Vasile Băran publică volumul Cavalerii de pe coastă. Criticul Cornel Regman consideră că e cea mai bună scriere a lui Vasile Băran.

Neuropsihiatru şi psiholog, „medic de suflete” şi scriitor, Virgil Sorin desconspiră Secretul făuririi personalităţii, intervievând în cartea sa următoarele personalităţi: Constantin Arseni, Ana Aslan, Ion Bradu, Şerban Cioculescu, Nadia Comăneci, Ion Cupşa, Constantin C. Giurescu, Ştefan Iordache, Iorgu Iordan, Cezar Lăzărescu, Nicolae Mărgineanu, Eugenia Moldoveanu, Fănuş Neagu, Marin Nedea, Sergiu Nicolaescu, Ecaterina Oproiu, Octavian Paler, Constantin Paraschivescu – Bălăceanu, Magdalena Popa, D.D. Roşca, Marin Sorescu, Ludovic Spiess, Nichita Stănescu, D.I. Suchianu, Szabo Bela, Gheza Vida, Henri Wald.
Nichita Stănescu, după apariţia cărţii medicului-scriitor remarca: Convorbirile lui Virgil Sorin evoluează pe dinaintea spiritului nostru ca flăcările. Dan Mutaşcu concluzionează: … în fond şi în convorbirile sale, Virgil Sorin e un fantast bine temperat, chiar dacă pagina tipărită e condusă într-un principiu alert.
(urmează)

2.SĂ NE AMINTIM…provizoriu

Daniela Caurea

Pe coperta albă, ca o rochie de mireasă, stau cuvinte nenuntite: Daniela Caurea şi Văzduh de cuvinte. Graficiana Dana Nicolescu a adăugat albului acesta o pată-urmă de văzduh, discretă, în care a ajuns prea devreme tânăra poetă, la douăzeci şi şase de ani. Pe coperta a patra în aceiaşi rochie de gală, lectorul cărţii, Elis Buşneag adaugă:

„Daniela Caurea a murit la cutremurul din 4 martie 1977.
În urma ei a rămas un mănunchi de poeme lucrate cu migală, pe care, cu două zile înainte, ni le înaintase spre tipărire.
O febră a dăruiri, o arzătoare sete de viaţă, de iubire, dorinţa de a rămâne în fibrele perene, ale materiei, în eternitate, – iată filonul liric de rară prospeţime al tinerei poete, rămasă pe totdeauna în acest <văzduh de cuvinte>.”

Rămasă parcă şi în blânde pietre:

„O blânde pietre, pietre stătătoare,
Să fiu ţesută între voi aş vrea,
Şi-o arşiţă de rouă căzând din steaua mea
Să-mi legene la tîmple o-ntunecată mare…”

La Facultatea de Filologie de la Iaşi, studenta Daniela Caurea, pe numele întreg Daniela Ecaterina Caurea, a avut ca profesor pe cunoscutul critic literar Constantin Ciopraga.
La Facultatea de Limba şi Literatura Română, secţia şi engleză, Daniela Caurea a primit nota 10, la examenul de stat, de la exegeta lui Eminescu, profesoara Zoe Dumitrescu – Buşulenga.

„Fibrele perene” ale ierbii, parcă, i-au stăpânit creaţia poetei:

„Din sufletul ierbii fără stăpân vine spre
cuvîntul acesta, tînăr ca lumina de cerb,
ca un paj preaplecat…
pentru clipa arsă de zîmbet şi cerul de dragoste
ars de senin…” (pag. 59

Uneori Danielei Caurea iarba i-a fost „soră”:

„Prin cîmpie, în caleşti,
Lîngă cerbul-vînt mă du.

Soro iarbă, pe coline,
Du-mă la un stog de dor,
Legă-mă încet de tine,
Cînd să urc, cînd să cobor.” (pag.17)

Poeta întinde „arcul genei” de femeie şi scrie în „mireasmă de ierburi”, a scris:

„Arcul genei se-ntinde şi zbate-înmiirea sub
sub cearcănul mov
Şi urcă oiştea lunii, mireasmă în ierburi, şi mamă
Şi fiică.” (pag. 28)

Originară din vechiul târg-oraş al Moldovei, Târgu- Ocna, poeta Daniela Caurea are, a avut legături cu tărâmul prahovean, prin acelaşi sfârşit tragic ca al lui Toma Caragiu, la familia căruia se afla în vizită, atunci…
O altă legătură, ploieşteană, a poetei, este prin Editura Eminescu, care a publicat postum cartea Văzduhul de cuvinte, condusă prin 1979 de profesorul Valeriu Râpeanu.

Provizoriu, mai păstrez cartea poetei Daniela Caurea, ar fi avut 68 de ani – ca mine.

(Dan Drăguş)

Leave a Response

Politică comentarii: Site-ul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.