La vedere și totuși ascunsă, în mijlocul Munților Apuseni, Țara Zarandului încă mai „toarce” povești din bătrâni. Aici moara face mălai, cuptorul cu lemne coace pâine, iar albinele încă mai aduc din dulceața mierii pure. Timpul a stat în loc, dar pe la colțuri de case îmbătrânite speranța își face simțită apariția.
Un sat de bătrâni, din comuna Petriș, ar fi putut să aibă soarta a zeci sau sute de astfel de localități rurale din România: să moară încet, pustiit. Am fi spus iar: „Ne mor satele, dispar tradițiile, pleacă tinerii”. Dar cineva s-a încăpățânat să schimbe povestea Țării Zarandului. I-a învățat pe oameni „să pescuiască” din nou, a salvat tradițiile și le-a transformat din artă străveche în… profit, pentru zile în care tinerii își vor îndrepta din nou privirea dinspre oraș spre locul acela frumos, în care natura doar a creat cadrul pentru oamenii care vor nu doar să salveze ci să construiască.
Camelia M.
