Și a fost mitingul secuilor în Tîrgu Mureș. În fața Palatului Administrativ au ajuns vreo 3000 de oameni. Nu știu cum m-am sucit și învârtit, că fix în mijlocul lor am ajuns. Și s-au pus gardurile. Și ne-au înconjurat jandarmii. Mitingiștii, agitați, dă-i și strigă și flutură drapele. Ajung la un jandarm, mă prezint și-l rog să mă lase să ies. A zis că nu are voie să deschidă. Am defilat de-a lungul gardului, și pe o parte și pe alta, și m-am tot rugat. Nici unul nu a vrut să-mi dea drumul. Înțeleg, ordinul se execută, nu se discută. Pe unul am încercat să-l înduplec: „lasă-mă, domnu’, trăi-ți-ar familia, că poate o iau pe coajă.” A dat din umeri. Am sunat o prietenă și-i povesteam, în românește firește, cum stau eu captivă între autonomiștii furioși. Unul dintre ei m-a auzit și a dat ordin, în ungurește, să mi se deschidă pârtie să pot ieși. Uite așa, din gură în gură, „faceți loc pentru doamna”, am ajuns vie și nevătămată la capătul gardului și am ieșit.
Adaug povestea de mai jos, de acum 3 ani. Restul- scenarii și manipulări-sunt doar scenarii și manipulări.
Cum am ajuns eu de la miting ca de la nuntă. S-a terminat mitingul și am pornit spre casă. Pe jos. La urcare în Dâmbu am nimerit în spatele unui grup de maghiari care veneau tot de la miting cântand. Am mers o vreme în spatele lor și unul, care m-a observat, le-a zis celorlalți în ungurește :”haideți să cântăm românește și pentru doamna”. Au inceput cu „Du-mă acasă, măi tramvai”, după care m-au întrebat dacă am vreo preferință. Cum nu aveam, oamenii au improvizat. Și uite așa am ținut-o tot drumul, în cântece de petrecere românești și ungurești. M-au condus până în fața blocului, să fie siguri că ajung cu bine. „Să stiți, doamnă, că noi, orice ar fi, rămânem niște buni vecini”-asta mi-au spus la plecare.
(Sunt întâmplări de acum 2, respectiv 5 ani. Anul acesta nu am participat că m-am făcut capitalistă. Și parcă mi-era dor).
Cora Muntean
