Pe 18 martie 2020, Paul Goma a fost internat la spitalul La Pitié Salpêtrière din Paris, după ce a fost infectat cu coronavirus și a murit pe 24 martie 2020 În Madrid am făcut cu Paul Goma un interviu de 2 ore pe casete.Probabil voi găsi (atunci nicio publicație din România nu s-a arătat interesată să-l publice(doar în Baricada au publicat pasaje)
Paul Goma (n. 2 octombrie 1935, Mana, Orhei, Regatul României – d. 25 martie 2020,Paris, Franța a fost un scriitor român, refugiat politic la Paris, anticomunist, liderul Mișcării pentru drepturile omului din 1977 în România, acuzat de antisemitism De ce să ne mirăm? Nu e oare generaţia celor educaţi, la şcoală în cultul demascării, acasă în cultul “Taci şi zi ca ei”? Nu de la părinţi au aflat că a minţi, a turna, a nu spune ce gândeşti, a face orice pentru a ajunge – toate astea nu sunt păcate, ba chiar virtuţi? Nu de la educatori au aflat că albul e negru şi negrul alb? De ce să ne mirăm? Fiecare ţară are tineretul pe care-l merită. Iar bătrânii să facă bine să rupă sigiliul de la gură şi să le spună adevărul, nu să le recomande tăcerea, duplicitatea, ” înţelepciunea” – adică tot tăcerea.Pe român cu greu îl convingi (sau nu-l convingi deloc) să intre “în front”. Tot ce depăşeşte ograda lui, bătătura lui, nu-l interesează, sau îi trezeşte suspiciunea, teama – de asta “Moromeţii” e o carte genială. Tot ce înseamnă asociere, întovărăşire, atentează la ” libertatea” lui, la bunurile lui, la însăşi persoana lui. În caz de pericol, românul sare, dar nu pentru că vecinul lui ar fi în pericol, ci pentru că acel pericol ar putea să se întindă şi la el, în ograda lui. Daca însă motivul “asocierii” este lipsit de concreteţe sau îndreptat direct împotriva lui… nu se opune cu hotărâre. Sigur că nu e de acord, dar nici nu zice NU, ci SĂ MAI VEDEM… Dacă tărăgănarea (acesta e cuvântul!) înseamnă înţelepciune, atunci… mă dau bătut. Românul nu se apără – de atacat nici vorbă, şi nu de frică – ci tărăgănează.
citat din Paul Goma
(Alexandru Petrescu)
