Radu Aldulescu, prozator de mare forță, dă un răspuns genial întrebării „Ce-i lipsește prozei românești contemporane?”:
– „Păi ce-i lipsește, îi lipsesc romancierii!”
Și continuă, „Suntem o literatură mică, printre literaturile mici. O literatură de mâna a doua spre a treia, în Estul fost comunist. Nu avem un scriitor de calibrul valoric și succesul lui Ismail Kadare, de exemplu. Un romancier extraordinar. Nu avem.”
Cum sună „nu avem”, ăsta, parcă îl auzi și îl vezi pe Moromete spunând „Nu am, Jupuitule, că daca aveam, îți dădeam!”.
În același interviu, îl închide pe Cărtărescu într-o cutie de pantofi destinată depozitării pe veci în debaraua de încălțăminte, sau măcar pâna la demolarea casei:
„Dacă n-ai ceva de spus, rămâi un om care scrie. De pildă, Jurnalul lui Mircea Cărtărescu s-ar putea numi așa: Jurnalul unui om care scrie fără să aibă nimic de spus. Și se vede foarte mult chestia asta.”
(Mirel Curea)
