Cuvântul ”vintage” avea cu totul un alt sens faţă de ceea ce înseamnă acum. Termenul era legat de regulă cu anul în care un anumit vin sau ulei era îmbuteliat.
Vintaj vintij…a fost folosit pentru prima dată la începutul secolului al XV-lea şi provine din termenul francez ”vendage”, adică recoltă de vin. Din punct de vedere tehnic, vintage, în vinificaţie, este procesul de a culege strugurii şi de a crea produsul finit într-un singur an. Un vin de epocă este unul obţinut din struguri care provin de la viţă de vie recoltată într-un an specificat. O utilizare obişnuită, deşi incorectă, se aplică termenului pentru orice vin care este perceput a fi deosebit de vechi sau de o calitate deosebit de înaltă. În timp, semnificaţia termenului s-a lărgit, cuvântul devenind uzual. La început descria maşini care aveau cel puţin 50 de ani (vintage cars). În prezent mulţi vânzători sau cumpărători îl folosesc pentru descrierea hainelor care au cel puţin 30 de ani. Termenul de vintage, aşa cum se foloseşte el când ne referim la haine, poate fi aplicat la orice cu o vechime între 30 şi 100 de ani. Hainele produse între 1920 şi 1970 sunt considerate vintage, însă uneori termenul este folosit şi pentru produse vestimentare ce datează până la mijlocul anilor ’80. Pentru produsele mai vechi de 1920 se foloseşte termenul de “antichitati”. Vintage înseamnă stilul şi caracteristicile unei ere trecute, înseamnă obiecte prea vechi să fie considerate “la mână a doua”. Există şi o diferenţă între vintage şi retro. Tot ce este mai vechi de 30 de ani este considerat vintage, pe când ceea ce este mai nou de 30 de ani este considerat retro. Atunci când vorbim de vintage ne referim la ceea ce a fost înainte de anii ’70, iar când spunem retro ne referim la perioadă anilor ’70 pană în ’90 inclusiv.
(Alexandru Petrescu)
