Așa cum eu sunt un rătăcit printre marinari, Laurențiu Mironescu e un navigator cu cuvintele la el acasă.
„Între voiaje, știindu-mă cu părinții plecați din țară, mai trecea pe la mine, ba pe acasă, ba pe la Institut.
„Băi, frățioare, ai nevoie de ceva, de orice, de bani, de un avort … pe mine mă suni”.
Îl conduc odată la gară, mai erau zece minute și pleca trenul, la casele de bilete coadă de nu-i vedeai capătul. Dar ce, să se îngrijoreze cumva Woody.
„Laurențiu, cheia spre bilet este biroul de informații, unde nu-i coadă, uite, cum rezolv eu acuma”.
Val-vârtej o vrăjește pe cheferistă, râdea aia cu gura până la urechi. Iese cu bilet clasa întâi, țantoș, plus numărul de telefon al domnișoarei de la ghișeu”.
Tks, for your story Captain Laurentiu Mironescu. I can hardly wait the next one 🙂
https://evz.ro/woody-povestea-unui-marinar-de-legenda-reporter-de-cursa-lunga.html
(Mihnea-Petru Parvu)
