O zi caldă, din anotimpul cireșelelor. Lumina era frumoasă, deși cerul era acoperit. Un pic.
În ziua în care am îmbătrânit, am adormit un pic pe bancă, la umbră. Si am visat un vis nemaivisat.
În ziua în care am îmbătrânit, citeam o carte nemaicitită. Mi-a plăcut.
În ziua în care am îmbătrânit, am zâmbit și m-am sprijinit de brațul oferit de un tânăr binevoitor. Vă pot ajuta, doamnă? M-a întrebat politicos și zâmbitor. A fost frumos.
În ziua în care am îmbătrânit, am plâns. Un pic. Știu eu de ce.
În ziua în care am îmbătrânit am obosit un pic. Am respirat greu și m-am rezemat de un copac. Am respirat și am uitat unde am plecat. Și-am râs, nu știu de ce. A fost frumos.
În ziua în care am îmbătrânit, mi-am amintit de MAMA, și de TATA – Dusea Morgenstern.
De parcul Cișmigiu. Și de vecinii din curtea alăturată. Și de o fetiță mică, slăbuță și miorlăită.
În ziua în care am îmbătrânit, am mâncat înghețată pe săturate. Și am cântat cântece franțuzești.
În ziua în care am îmbătrânit, a fost FRUMOS.
(Maia Morgenstern)
