NIHIL SINE DEO!…
Plecăm în trombă pe la 07:30 din faţa bisericii, eu cu maşina mea, cu Teo, dar şi Cristi Iordache cu a lui, cu Costi şi Silviu. Mergem spre Ghimpaţi-Schitu, unde Alteţa Sa Principele Nicolae desfăşoară o activitate de suflet cu asociaţia sa; împădurirea unor parcele din ocolul silvic de la Schitu – Giurgiu –, cu 12000 de puieţi de diverse specii… Mă simt atât de tânăr la cei 51 de ani ai mei, nici nu ştiu cum am ajuns (doar pe hârtie!) la vârsta asta!… Sunt cu adevărat „neliniştit” şi mă gândesc acum la Fericitul Augustin: Neliniştit este sufletul meu până se va odihni întru Tine, Doamne!… Sunt nebun, nebun de legat, un preot în accelerată îndreptare spre boşorogeală pleacă la plantat puiet în pădurile Patriei!… Dar plec într-o aventură nouă; dacă totdeauna mi-ar fi fost frică să încep ceva nou atunci nu aş fi reuşit să mai fac nimic!… Bucuria mea întru Tine, Doamne, că-mi dai de lucru!… Simt că mă iubeşti şi-ţi faci, Doamne, planuri cu mine!… Sper să nu Te dezamăgesc niciodată!
Ajungem pe la 10:15, după o călătorie printr-o ceaţă pre-iernatică, la ocolul silvic din Schitu unde se adunaseră voluntari din toate părţile Ţării!… Principele Nicolae este iubit de tineri, dar şi de cei în vârstă; poartă crucea unui neînţeles blestem al raţiunilor dincolo de înţelegerea corectă a simplului fapt că este nepotul Majestăţii Sale Regelui Mihai şi că are dreptul suprem de a fi moştenitorul Coroanei!…
Vremea este superbă!… Umezeala generată de ploile din ultima vreme este dublată de o vreme caldă, deşi atmosfera era noroasă; prea cald pentru noiembrie, dar poate că Dumnezeu a dorit aşa, ca în calmul pre-iernatic, nefiresc de multi-colorat prin paleta frunzelor martore, noi să ne vedem de treabă şi să plantăm puieţii!…
Revăd oameni dragi din Craiova, din Baia-Mare, evident din Bucureşti!… Dar cum păşim pe parcela care trebuie reîmpădurită, ne răsare în cale minunata soţie a Principelui, Alina-Maria. A trecut aproape o lună de când ne vizitau la Blejoi împreună cu bunul nostru Părinte Adrian Diaconu!… Dar să-l revăd aici pe Ioan Paul Popescu, fost deţinut politic, cu cazmaua în mână, în ciuda vârstei sale de peste 70 de ani, alături de tineret, mă năuceşte!… Parcă ieri ne vedeam la Craiova, la conferinţa lui Marius Oprea despre martirii necunoscuţi din mormintele temniţelor comuniste!… Un exemplu de moralitate, un exemplu de bărbăţie, un tânăr-bătrân!… Ne împotmolim în pământul jilav, ni se lipeşte clisa de tălpile pantofilor, dar mergem înainte!…
Organizarea este impecabilă!… Avem tot ce ne trebuie: cazmale, puietul respectiv, o amprentare corectă a terenurilor cu fire de sfoară, marcate din 70 în 70 cm, deja aranjată de pădurari, care indică rândurile în care vom planta puietul. Pe lângă aceasta o atmosferă tinerească, cu muzică bună (chiar şi rock); sunt tineri de toate vârstele, viitorul Ţării!… Din partea Ligii Tinerilor Creştini Ortodocşi Români – Blejoi suntem cinci persoane, cu Andreea (de la Brăila) şase. Mă gândesc inevitabil la viitoarele alegeri prezidenţiale şi la impostura ambilor candidaţi, unul mut şi altul gângav, ca o situare într-o comparaţie inutilă dintre Republică şi Monarhie!… Dar cine să mai fie atent la Adevăr?!… Să fii alături de oameni, la munca „de jos” (aidoma Reginei Maria şi Reginei Elena) este incompatibil cu prezidenţiabilii!… Ei se ceartă pe voturi pentru o eternă incertitudine non-funcţională (sau funcţională doar pentru partidele isterice care îi aruncă în cursă!), iar noi ne vedem de treabă împreună cu Principele Nicolae care munceşte (sapă efectiv cu cazmaua şi plantează puiet, fără să se ferească de a se murdări de glod pe mâini!!!) împreună cu noi!… Alteţa Sa este lipsit de preţiozitatea nulă a politicienilor, este neînsoţit de SPP, dă mâna cu toată lumea, se fotografiază cu toţi!… Alina este o tânără superbă, nemofturoasă şi amabilă!… Asta este naturaleţea României Adevărate!… Aşa că îmi suflec reverenda, ca un călugăr care lucrează la grădină (Grădina Patriei!) şi trec la treabă!…
Obosiţi, ne retragem, eu şi Teo, pentru că mai avem treabă la biserică! Plecăm de la Schitu – Ghimpaţi pe la orele 15:00 cu febră musculară, dar cu o fericire de necuprins în cuvinte!… Ne simţim precum călugării care se bucură după munca în grădina mânăstirii pentru urmează slujba de seară… Andreea, Cristi, Costin şi Silviu mai rămân două ore!… NIHIL SINE DEO!… Nu voi uita niciodată ziua de azi!…
Dar peste astea toate, sentimentul că în sufletul lor, chiar dacă acum sunt studenţi şi stau mai mult pe la Bucureşti, primii fondatori ai LTCOR Blejoi mi-au fost alături, la acest frumos proiect!… De remarcat un fapt sugestiv: voluntari la Ghimpaţi, Costi şi Silviu sunt studenţi la Agronomie!… Dumnezeu le potriveşte!… Vă iubesc, Cristi, Costi, Teo, Silviu şi Andreea!…
NIHIL SINE DEO!…
(Cogdan Costin Georgescu)
