Promovate

Mă opresc la supermarket/supermagazin să iau o salată, aleg una chinezească, aia clasică era prea șifonată, agăț in drum și două sosuri și-o cola cu lămâie, mă duc la casă, îmi vine rândul, îmi scanează cola, sosurile, la salata na, nu merge bagă femeia codul manual tot nu merge dă iar cu scannerul, nu mergese uită cu reproș la mine, oftează nu merge, zice,
mai încercați, o încurajez nu pare prea incantata, dar bagă iar codul manual, nu merge, nu vedeți? exclamă demonstrativ,
văd. Renunțați, da? E deja cu brațul in aer, cu salata mea in mâna, să o dea la o parte. Nu, zic. Cum nu?? mă privește indignată, toată coada freamătă nerăbdătoare, nu, nu renunț la salată…păi, acum trebuie să sun la raion, o să dureze, să știți…e iritată deja, domnul din spatele meu bâțâie un picior, doamna de după el își dă ochii peste cap, câtă pierdere de timp pentru o amărâtă de salată chinezească,

Altădată aș fi zis dă-o dracu’ și aș fi plecat, dar îmi dau seama că am și timp, am și răbdare
(nu-i problemă, aștept, sunați la raion ) si-acum am și salată. De bucurie, nici n-am mai mâncat-o.

Oana Costea

În această seară membrii Cenaclului literar – Ion Luca Caragiale Ploiești și-au dat întâlnire în sala Filarmonicii Ploiești, la început de An Nou. Bucurie, urări de An bun, atmosferă de sărbătoare, așa se poate defini seara. A fost superbă, minunată. Mi- am dorit de anul trecut să ne cunoaștem mai bine oamenii de cultură, personalitățile acestui oraș. Astă seară s-a împlinit gândul meu exprimat cu ocazia omagierii poetului Ion Stratan. Azi iată, l-am sărbătorit pe profesorul și sculptorul Eugen Petri.
Eugen Petri este o personalitate în lumea artelor în Ploiești, în țară, peste hotare. A obținut în Spania la un Concurs premiul,,Constantin Brâncuși, are multe expoziții în țară și peste hotare.
„Portret al artistului în tinerețe” a fost numită seara și filmul realizat acum 28 de ani de Leonida Corneliu Chifu, pe atunci reporter, la televiziunea locală. Minunat este că această înregistrare s-a păstrat în timp, iar noi astă seară am urmărit interviul cu mult interes. Domnul Eugen Petri este special, un artist complet ce trebuie cunoscut de câți mai mulți ploieșteni. Este un om puternic, frumos, talentul vorbește și s-a infiltrat în blocurile de granit. Parcursul artistic este urcușul, treaptă, cui, clopot, cruce, sacrificiu, ca teme esențiale. Are filon brâncușian în opinia mea prin tradiția locului în arta sa, dar este diferit, este un cuvânt- Petri, al pietrei…al lemnului…al cântecului prin armonii de jazz.
Sculptorul a fost îndelung aplaudat de asistență și prin cuvinte frumos meșteșugite, alaturi de minunata familie, ne-a invitat pe toți la un pahar de șampanie, să ne bucurăm împreună de ziua dânsului. Se numără, alături de Chifu Leonida Corneliu, printre membrii Asociației Culturale 24pharte care au inițiat Tabăra de Sculptură Monumentală de la Parcul Vest din Ploiești pe care vă invit să o vizitați. Unealta artistică a dat rod. O galaxie a artei sculpturale ce emană iz cosmic, lumină din lumină spre înalt.

La mulți ani Eugen Petri!

Membru al Cenaclului literar „I. L. Caragiale” – Maria Bem.

De Ziua Deținuților Politici Anticomuniști, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul a oferit, într-o declarație acordată Trinitas TV, câteva dintre numele care vor fi propuse spre canonizare pentru anul 2025. Aceștia sunt preoți și monahi persecutați sau martirizați de regimul comunist.

În ședința din 25 februarie, Sfântul Sinod a decis pregătirea procesului de canonizare a 12 preoți și călugări pentru anul 2025, când Biserica Ortodoxă Română împlinește 140 de ani de autocefalie și 100 de ani de la obținerea statutului de patriarhie, a explicat Episcopul Vicar Patriarhal.

„Cei mai mulți dintre ei au mărturisit credința în Hristos în vremurile foarte grele pentru Biserică din timpul comunismului”, a spus ierarhul.

El a enumerat trei dintre numele propuse pentru procesul de canonizare, proces care, după o evaluare în Sfântul Sinod, se poate încheia cu aprobarea sau respingerea dosarului:

• Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, care a suferit în închisori;
• Părintele Arhimandrit Cleopa Ilie, care a fost urmărit ani de zile de Securitate și a trăit mulți ani într-o recluziune asemenea părinților din primele secole ale monahismului;
• Arhimandritul Gherasim Iscu, Starețul Mănăstirii Tismana, un apropiat al celor care au luptat în mod efectiv împotriva acestui regim care a dorit să distrugă credința din inima românilor.

„Iată deci că Biserica, care îi pomenește la fiecare Sfântă Liturghie pe luptătorii anticomuniști, alături de eroii care au căzut în războaiele pe care poporul nostru le-a purtat de-a lungul istoriei, participă și astăzi cu toată dragostea de mamă la pomenirea celor care, în închisori, n-au murit doar pentru valorile acestei națiuni, ci și pentru valorile Evangheliei”, a mai pus Preasfințitul Părinte Varlaam.

„Această națiune a avut ca valoare fundamentală credința creștină și viețuirea în duhul Evangheliei Mântuitorului nostru Iisus Hristos”, a subliniat el.

„Chiar și cei care au luptat împotriva comunismului din rațiuni pur politice, după ce s-au întâlnit cu suferința și au înțeles că în taina Crucii rezidă taina Învierii, L-au cunoscut pe Hristos cel răstignit și înviat și L-au mărturisit cu toată puterea lor”, a mai precizat ierarhul.

„De aceea, este foarte firească pomenirea acestor luptători împotriva unui regim ateist, anti-creștin, să se facă în ziua pomenirii celor 40 de Sfinți Mucenici de la Sevasta.”

Părintele Episcop Vicar Patriarhal a mai precizat că „există o asemănare între cei care au murit acum 1.700 de ani pentru Hristos (la Sevasta – n. red.) și luptătorii anticomuniști care au murit sau au suferit în perioada regimului comunist, întrucât și aceștia L-au mărturisit pe Hristos cu o forță sufletească exemplară”.

În ziua de pomenire a Sfinților 40 de Mucenici din Sevasta a fost stabilită de Parlament și Ziua Deținuților Politici Anticomuniști. În cinstea acestora, marți Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist și mai multe asociații ale foștilor deținuți politici au organizat o ceremonie militară și religioasă de comemorare la monumentul „Aripi” din Capitală.

În cadrul ceremoniei, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul a depus o coroană de flori din Partea Patriarhiei Române. La eveniment au mai fost prezente autorități locale și centrale și urmași ai foștilor deținuți politici.

Sursa: basilica.ro

Mi-am amintit, pur şi simplu de cartea pe care am luat-o cu mine când am plecat în armată, în 1984. „Francois Villon, Poezii”, editura „Biblioteca pentru toţi”. O ţineam sub pernă. Citeam la lanternă.
PS: În fotografie, eu, caporal sanitar la o UM de rachete antiaeriene.

Balada doamnelor de altădată

„Pe unde-s, prin ce ţări de vis,
Flora, romana-ncântătoare,
Alcibiada sau Thais,
Echo, dând zvonuri chemătoare
Pe stânci şi ape spre liman,
Frumoasă de pereche n-are?
Dar unde-i neaua din cel an?(…)”

Cristian Botez

Limba noastră-i o comoară, iar oamenii de știință au descoperit că există un număr de cuvinte dacice care au fost păstrate în limba română, până-n ziua de astăzi. Dimitrie Cantemir, Bogdan Petriceicu Haşdeu sau istoricul Ioan Iosif Russu și-au dedicat viețile studierii limbilor străvechi, ajungând la concluzia că limba română poartă și acum mai bine de 150 de cuvinte de pe vremea lui Decebal.

Ce cuvinte dacice păstrează limba română

Punem pariu că nu te-ai gândit la asta până acum. Grecești, latine, slave, turcești, maghiare, limba noastră a împrumutat foarte multe cuvinte din alte culturi și civilizații. Când vine vorba despre limba pe care o vorbeau Burebista și Decebal, împărații geților, limba română păstrează, și astăzi, 150 de cuvinte dacice.

Multe dintre cuvintele care se presupune că sunt moştenite din limba dacă sunt folosite astăzi în mod frecvent în vorbirea comună, altele mai sunt rostite doar în unele regiuni ale ţării.

Istoricii români au compus o listă de cuvinte care ar proveni din limbajul daco-getic, dinainte de ocuparea romanilor. Potrivit specialiștilor, aceste vocabule sunt moştenite din limba dacă, deoarece ele nu îşi au originea în niciuna din limbile care au influențat româna, de-a lungul secolelor, precum latina, greaca, slava, turca, maghiara.

De asemenea, unele dintre aceste cuvinte se regăsesc şi în albaneză, o limbă ale cărei izvoare sunt asemănătoare cu cele ale tracilor. În Europa, singurele limbi care au sunetele „ă” și „â” sunt româna și albaneza.

Potrivit notițelor lingvistului George Pruteanu, istoricul Ioan Iosif Russu a împărţit cuvintele dacice în câteva categorii:

• inscripţia de pe inelul de la Ezerovo (şi ea încă neelucidată),
• aproape 70 de cuvinte păstrate de lexicografi greci fără explicaţii etimologice,
• nume dace de plante medicinale, reţinute de botanistul şi farmacologul grec Petanius Dioscoride,
• nume de persoane şi inscripţii frigiene, în alfabet grecesc, multe confuze.

Inelul de la Ezerovo conține o inscripție în limba tracă. Deși foarte mulți au încercat să o descifreze, lingvistul bulgar Dimităr Dečev a propus următoarea traducere:

„Eu sunt Rolisteneas, urmaş al lui Nereneas. Tilezupta, o femeie araziana, m-a adus pe pamânt (pe lume).”, notează cei de la Adevărul.

Care sunt cuvintele care provin din limba dacică

Printre mămăligă, dulău, păstaie și căciulă, iată care sunt cuvintele din limba română care au origini dacice. Cele mai multe dintre ele se folosesc în vorbirea curentă. Cum sună cuvintele de pe vremea domniei lui Decebal.

• A: abeş,  Abrud, abur, acăţa, adămană, ademeni, adia, aghiuţă, aidoma, ală, alac, aldea, ameţi, amurg,  anina, aprig, argea, Argeş, arunca, azugă.
• B: baci, baier, baligă, baltă, bară, Barbă-cot, barză, bască, batal, băga, băiat, bălan, balaur, beregată,  boare, bordei, bortă, brad, brânduşă, brânză, brâu, brusture, bucur, buiestru, bunget, burghiu, burlan,  burtă, burtucă, burtuş, butuc, butură, buză.
• C: caier, caţă, căciulă, căpuşă, căpută, cătun, cioară, cioban, cioc, ciocârlie, ciomag, cârlan, cârlig, codru, copac, copil, creţ, cruţa, cujbă, culbec, curma, curpăn, cursă, custură,
• D: darari, daş, dărâma, deh, deretica, descăţa, descurca, dezbăra, desghina, dezgauc, doină, don, dop, droaie, dulău.
• F: fărâmă.
• G: gard, gata, gălbează, genune, ghes, ghiară, ghimpe, ghiob, ghionoaie, ghiont, ghiuj, gîde, gîdel, gordin, gorun, grapă, gresie, groapă, grui, grumaz, grunz, gudura, guşă.
• H: hojma.
• I: iazmă, iele.
• Î: încurca, înghina, îngurzi, înseila, întrema.
• J: jilţ.
• L: leagăn, lepăda, lespede, leşina.
• M: mal, maldac, mazăre, măceş, mădări, măgură, mălai, mămăligă, mărcat, mătură, melc, Mehadia, mieru, mire, mistreţ, mişca, mânz, morman, mosoc, moş, moţ, mugure, munună, murg, muşat.
• N: năpârcă, năsărâmbă, niţel, noian.
• O: ortoman.
• P: păstaie, păstra, pânză, pârâu, prunc, pururea.
• R: raţă, ravac, răbda, reazem, ridica, râmfă, rânză.
• S/Ş: spânz, stăpân, stărnut, sterp, stejar, steregie, stână, străghiată, strepede, strugure, strungă, sugruma, suguşa, şale, şiră, şopârlă, şoric, şut, scăpăra, scrum, scula, scurma, sâmbure, sâmvea, sarbăd, Sarmisegetuza.
• T: tare, traistă, tulei.
• Ţ: ţap, ţarc, ţarină, ţăruş, ţundră, ţurcă.
• U: uita (a se), undrea, urca, urcior, urdă, urdina, urdoare.
• V: vatră, vătăma, vătui, viezure, viscol.
• Z: zară, zăr, zburda, zestre, zgardă, zgîria, zgârma, zimbru zârnă.

Vizualizează video aici.

Sursa: Playtech.ro

Marița a fost fetița vlahă, de 15 ani, împușcată de turci la Smârdan în timp ce ducea hrană și apă în tranșee soldaților români, Smârdan 1877. Monumentul a fost ridicat în 1905, de aromâni, lângă Cimitirul Militar din Smârdan. În anul 1917 bulgarii au distrus monumentul prin dinamitare. Abia în 2001 români din Timoc au ridicat un alt monument pe malul stâng al Dunării, în orașul Calafat. În plăci de marmură atașate monumentului sunt săpate numele inițiatorilor (contributori): Ion Negură -valah din Tribala ocupată de șârbi, Ion de la Vidin – valah din Entala ocupată de bulgari. Monumentul ronde-bosse din piatră preprezintă o fetiță care ține în mâna dreaptă ridicată deasupra capului o coroană rotunda, de fetiță și în mâna stângă coborâtă o găleată.
Sculptura ronde-bosse este o sculptură statuară, în aer liber, face corp comun doar cu piedestalul pe care este așezată. Poate fi privită din toate părțile, din toate planurile în spațiu.

Dan Drăguș

Lupu Pick (n. 2 ianuarie 1886, Iași, România – d. 7 martie 1931, Berlin, Statul Liber Prusia^⁠, Republica de la Weimar) a fost un actor, regizor, producător și scenarist german din epoca filmului mut.

Lupu Pick a apărut în circa 50 de filme mute între 1910 și 1928.

S-a născut în România, având un tată evreu austriac și o mamă de origine română. Și-a început cariera ca actor de teatru la Hamburg, Flensburg și Berlin, înainte de a se lansa în cinematografie în 1910. El a jucat în special în filme regizate de Gerhard Lamprecht, Richard Oswald, Fritz Lang și în propriile filme.

În 1917 a fondat propria companie de producție, Rex-Film, și a regizat primul său film. Animat de angajamentul său social, a pledat în 1919 împotriva pedepsei cu moartea în filmul Miséricordia.

Împreună cu prietenul și colaboratorul său, scenaristul Carl Mayer, s-a orientat către filmul Kammerspiel și a creat două opere artistice exemplare: Le Rail (1921) și La Nuit de la Saint-Sylvestre (1924). Ultimul său film mut în 1929, La Fin de Napoléon à Sainte-Hélène ou Sainte-Hélène sau Sainte-Hélène (Napoleon auf St. Helena), este atât un film psihologic, cât și un film istoric care a adaptat scenariul lui Abel Gance. Mai târziu Lupu Pick a turnat, împreună cu sextetul Comedian Harmonists, singurul lui film sonor, în două versiuni, una franceză (Les Quatre Vagabonds) și alta germană (Gassenhauer).

Pick a murit în 1931, probabil în urma unui suicid prin otrăvire. Soția lui, actrița Edith Posca, a murit la patru luni după el.

Sursa Wikipedia

În barba mea plâng noaptea vizigoții,
Sunt vagabond, bătrân sunt, șarlatan,
La vodcă stau cu viile, cu morții,
O clipă-mi pare viața doar un ban.

Jucat la cărți în schimbul unui an,
Și poate doar zăpada e de vină,
Prin care trece singur Gengis Han,
Când iarna se aprinde-n tescovină.

M-ați botezat Ioan, mi-ați dat pustiu,
Nu știu dacă sunt mort, dacă sunt viu,
Dar am să scriu sonetul cel mai trist,

Cu mâna arsă de o tristă ceară.
Sunt vagabond și-n viața ta exist,
Precum ninsoarea dn această seară…

Ioan Vintilă Fintiș

*

eram…
dar mai mult erai
ca o cârjă din cer
peste toate ale mele schiloade…
așteptai cu blândețe
și nerăbdare
să redevin rădăcină
am întrebat venele
dacă nu cumva sunt crengi
prin sânge pluteau
bărci de hârtie
din care-ți zâmbeam metaforic
așteptând să se facă dimineață

04 01 2022

*

mă plimbam de mână
cu părul tău fluturând
deasupra erai ca o făclie nedescoperită încă
ochii albaștri
răsuceau pădurea
în nuanțe de verde și de apus
pe poteci pășeau fricile noastre
încordate-n după-amiezile de mâine
și parcă după umerii pământului te-am cupris
atât de stâns…
că nu s-a mai rotit în ziua-ceea

07 01 2022

Cristian Balint

Nici la posta nu poți să mai mergi in mod tradițional,cu un colet,că ești întrebat imediat, dacă ți ai completat AWB in format electronic.
Daca răspunsul este negativ,riști să fi tratat de o cucoană botoasă,care sta cu gândul la ce unghii i s ar potrivi mai bine,la acest final de 2021.
Eu: ” Bună ziua, as dori sa trimit un colet in Spania”
Cucoana: „Ați complet AWB ul electronic?”
Eu:” Am mers pe clasic,am lipit atent,o hârtie cu toate datele necesare expedierii”
C:” Mai e ceva pe lângă asta, AWB ul, pe care îl puteți completa înainte să veniți la posta,prin aplicația MyAwb”
Eu: „Interesant. Mulțumesc!

După acest moment incomod,in care m am simțit că o bătrână care nu poate folosi un telefon inteligent, a urmat o serie normală de întrebări,pentru a se asigura că datele deja scrise pe hârtia lipita de mine pe colet,sunt corecte. Suma plătită pentru acest serviciu complet,a fost bineînțeles una mare,cu care deja ne am obisnuit in ultimul timp, ca taxa pentru orice serviciu pentru care optezi in Romania, din orice domeniu. Pe principiul,totul e scump și nimic nu merita.
Sa ne înțelegem! Eu chiar sunt omul care scoate banul ușor,oricât de puțini aș avea. Am muncit de mica,și știu că în suma plătită de mine pentru produs sau serviciu,intra milioane de taxe uneori invizibile,pe lângă profitul afacerii de care mă folosesc,sa zicem. Nu sunt absurdă,nu comentez. Ceea ce caut atunci când scot un ban,mai ales când e vorba de un serviciu,făcut de cineva plătit pentru asta,este atenție,corectitudine și dedicație. Ești acolo să îmi completezi datele coletului indiferent de priceperea mea sau dorința mea de a realiza un serviciu in prealabil pentru a ți ușura ție munca de funcționar. Practic,am citit pe fata și pe mâinile ei ,sila cu care își făcea serviciul. Oameni buni, a scris o adresă și două numere de telefon…dar era ciufuta pentru că,deșteapta de mine,a îndrăznit să vină la ea fără AWB in format electronic.
Ceea ce m a preocupat cel mai tare,a fost că la final i am spus: ” Va mulțumesc,ați fost foarte amabila” ,in sensul că eram recunoscătoare că m a primit totuși,fara AWB electronic…după ce am ieșit din Oficiul Poștal,mi am dat seama cat de dobitoaca am fost.
Nu rezonez deloc cu conceptul „Self Service”, mai cu seamă, tot ceea ce pot face eu in locul altei persoane care este deja plătită pentru acel serviciu,iar eu,daca facilitez acțiunea,nu am niciun beneficiu.
(Am scris un articol acum doi ani unde am dezvoltat subiectul . Se numește „Megadomni și megadoamne”)
Aș avea ceva de adăugat,totuși pe aceasta temă. Știți când cred că omenirea a trecut printr o reală criză și schimbare totala a valorilor ce încă mai erau în noi,ca specie? Momentul in care „Selfie ul ” a devenit o unealta puternic folosita de toate generațiile prezente. Egocentrismul și a făcut loc,împingând in abis,orice urma de umanitate. Acolo ne am pierdut,fraților. Eu prima ! Abia acum, scriind rândurile acestea,îmi dau seama in ce plasă am căzut. Nici nu mi mai amintesc cum se făceau pozele acum câțiva ani…Te băgai in seama cu un oarecare,și îi cereai să ți facă o poză? Schimbai doua vorbe între timp? Era mai complicat decât să apeși de 100 de ori pe nenorocitul asta de buton până nimerești unghiul perfect? Oh,da…ce vremuri!
Iată cum ,tot ceea ce scriu mă transformă. Toate textele mele,sunt gânduri ce dau năvală în notițele de pe telefon ,la 1 noapteam Singurul moment în care pot sa fiu eu,cu gândurile mele,100%,fără întrerupere. Pentru cei ce credeau că îmi scriu textele,atent,într un jurnal…va rog sa mă iertați că v am dezamăgit.
Până la următorul meu text,propun următoarele ..
1. Cere cuiva străin să ți facă o poză.
2. Nu merge la casele de Self Pay, la supermarket.( Scanare personala)
3.Deschide Notițele din telefon la 1 noaptea,și vezi ce ți iese…
Cu bine!

Dragii mei,
NU cred ca mai exista alta icoana mai de folos pentru a intelege cum este rugaciunea crestinilor.
Hristos este prototipul nostru si noi cei ce-I urmam.
De ce I-a spus lui Ioan Botezatorul ca trebuie sa se boteze? Pentru a se implini scriptura dar si pentru a ne arata noua cum actioneaza Sf Treime in relatia cu noi.
In primul la rugaciune trebuie sa incercam sa stam cat mai nemiscati.
Apoi sa fim incredintati ca TOTUL vine de sus si nu din efortul nostru fizic, mental sau psihologic.
Vedeti RAZA – care simbolizeaza Duhul Sfant? NU vine prin efortul Mantuitorului ci ca o recunoastere a faptului ca este FIUL sau.
Noi prin botez ne imbracam in Hristos. ” Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati imbracat”
Apoi botezul se reconfirma prin RUGACIUNE fie la biserica fie acasa.
In al III-lea rand gandurile care vin ca apa botezului trebuie sa fie ignorate ca sa nu patrunda in noi. Sa treaca precum trece apa la dus.
De unde stim ca apa e simbolul ispitelor? Pai uitati-va la zeitatile de la picioarele Lui Hristos. Pot fi invinse cu Harul care vine de sus.
Apoi la dreapta si stanga lui Hristos se afla Biserica Biruitoare simbolizata de Sf. Ioan in Dreapta Mantuitorului si de ingeri in stanga SA.
Deci cand ne rugam sa ne punem in locul Lui Hristos in icoana de Boboteaza. LUCRURILE SE PETREC EXACT LA FEL.
Daca aveti si icoana in fata o sa va fie si mai de ajutor!
Spor!

Subiectul ştirilor de Bobotează îl reprezintă de obicei cantitatea de apă ce se sfinţeşte, mulţimea care se îmbulzeşte spre a primi Aghiasma Mare, numele celui care recuperează crucea de lemn aruncată în apă. Lucruri de genul acesta care aduc, pare-se, audienţă. Rareori se vorbeşte despre adevărata semnificaţie a Botezului Domnului.

Este o legătură strânsă între Crăciun şi Bobotează. Nu degeaba ele se serbau împreună în primele secole, sub numele de Teofanie (Arătarea Domnului). Planul lui Dumnezeu încă dinainte de facerea lumii a fost acela de a uni dumnezeirea cu umanitatea. Întruparea Fiului lui Dumnezeu ar fi avut loc oricum – şi tot din Fecioara Maria! –, chiar dacă omul nu ar fi căzut în păcat şi în moarte, pierzând Raiul (comuniunea cu Dumnezeu). Căderea omului nu a modificat planul cel mai înainte de veci, ci doar a adăugat la Întrupare şi Botezul, Răstignirea, Învierea. Prin Întrupare, Hristos a primit doar firea omenească, fără de păcat. Abia la Botezul în Iordan El Îşi asumă, de bunăvoie, păcatele noastre. Mai întâi, Dumnezeu Se coboară, făcându-Se om, ca unul dintre noi. Urmează a doua chenoză (adică micşorare, deşertare) a lui Mesia. „Căci pe El, Care n-a cunoscut păcatul, L-a făcut pentru noi păcat, ca să dobândim, întru El, dreptatea lui Dumnezeu” (II Corinteni 5, 21).
Mântuitorul nu avea nevoie să se boteze precum avem noi, dar Botezul Său devine temelie a botezului nostru. Noi ne botezăm spre viaţă nouă, curăţindu-ne de tot păcatul, inclusiv de păcatul strămoşesc. Iisus nu avea nevoie de botez, fiind şi Dumnezeu. Lumea putea să se smintească văzându-L că intră să Se boteze laolaltă cu toţi păcătoşii. Dar El intră în Iordan şi-i cere lui Ioan să-L boteze, iar Evanghelistul Luca atrage atenţia asupra unui detaliu: „Şi după ce s-a botezat tot poporul, botezându-Se şi Iisus şi rugându-Se, s-a deschis cerul” (Luca 3, 21). De ce menţionează Luca „tot poporul”, dacă Evanghelistul Ioan relatează că, şi după Botezul Domnului, lumea a mai continuat să fie botezată de Ioan şi chiar de către unii ucenici ai lui Iisus (cf. Ioan 4, 2)? Prin expresia „tot poporul” se marchează simbolic faptul că, în Iordan, Mântuitorul Şi-a asumat păcatele tuturor oamenilor, din toate timpurile şi din toate locurile: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29).
Întruparea trebuia să fie urmată, obligatoriu, de Botezul în Iordan. Sunt două momente ale unei aceleiaşi lucrări: cea prin care Hristos Îşi asumă umanitatea cu toate ale sale. Pentru Naşterea Sa cea mai presus de fire a fost nevoie de acceptul Feciorei Maria: „Fie mie după cuvântul tău” (Luca 1, 38). Pentru Botezul în Iordan a fost nevoie de acordul lui Ioan care, văzându-L pentru ce a venit, „Îl oprea, zicând: Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?” (Luca 3, 14). Dar L-a lăsat să Se boteze, după ce Mântuitorul i-a spus: „Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea” (Luca 3, 15). Aceste două lucruri – Întruparea şi Botezul – nu le putea face Domnul fără acordul şi împreună-lucrarea omului. Pentru a se evidenţia importanţa decisivă a lucrării celor doi, Maica Domnului şi Sfântul Ioan Botezătorul sunt zugrăviţi, în icoana Deisis, de o parte şi de alta lui Hristos.
Legătură strânsă există nu doar între Crăciun şi Bobotează, ci şi între Bobotează şi Paştile Răstignirii. Păcatele noastre asumate de Mielul lui Dumnezeu în Iordan sunt ispăşite pe Cruce. De aceea şi astăzi, pe crucile de binecuvântare de lemn sunt sculptate pe o parte Botezul Domnului, pe cealaltă – Răstignirea. Mântuitorul „a şters zapisul ce era asupra noastră” şi „l-a pironit pe cruce” (cf. Coloseni 2, 13-14). Deci, ceea ce a început în Iordan continuă pe Golgota.
Sărbătoarea Bobotezei este prăznuită în Patriarhia Ierusalimului după calendarul neîndreptat, adică pe 19 ianuarie. Nu data în sine, ci pur şi simplu slujba ortodoxă face să se întâmple o minune – apele Iordanului se întorc înapoi. Momentul a fost prorocit şi de psalmistul Vechiului Testament: „Marea a văzut şi a fugit, Iordanul s-a întors înapoi” (Psalmi 113, 3). Apele par a „fierbe” atunci, ca şi cum s-ar întoarce către locul în care Patriarhul Ierusalimului aruncă crucea în apă. Este un tâlc adânc aici. Sfântul Ioan Gură de Aur considera că Iordanul s-ar numit astfel din pricina a două izvoare – Ior şi Dan. „Aceste izvoare formează râul Iordan, care se varsă în Marea Moartă. Potrivit unei tâlcuiri referitoare la originile noastre, întregul neam omenesc se trage din două izvoare, adică din Adam şi din Eva, dar prin păcat el a fost îndreptat spre moarte, adică spre marea moartă a vieţii noastre, care este cuprinsă de întunecime. Întrupându-Se, Hristos a venit în Iordan, adică în neamul omenesc, a biruit moartea şi i-a întors pe oameni spre viaţa primordială” (Arhim. Hierotheos Vlachos, Predici la marile sărbători, Editura Cartea Ortodoxă/ Editura Egumeniţa, Galaţi, 2004, p. 88).
Aşadar, după ce omul a pierdut Raiul (prefigurat de Mareea Galileii, care este plină de viaţă), s-a îndreptat către moartea biologică (adică spre Marea Moartă – cea mai joasă apă de pe Terra, care este total neprielnică vieţii). Când Fiul lui Dumnezeu intră în apele Iordanului – adică îşi asumă umanitatea cu toate ale sale – este readus Omul spre viaţă. Apele, adică oamenii, se întorc atunci dinspre moarte spre Însuşi Hristos – Cel ce este simbol al Pomului Vieţii Cel din mijlocul Raiului. Aceasta este semnificaţia unei minuni ce se petrece anual şi care se cere a fi receptată şi valorizată duhovniceşte.

Foto: Oana Nechifor

Sursa doxologia.ro