Prima cauză anti-românească – implicit anti-dacică şi antinațională e teoria „Noi nu suntem urmaşii Romei” din cartea cu același nume a unui medic stomatolog, șarlatan de profesie, apărând interese străine. Precum în teoriile roesleriene, în viziunea sa și a dacopaților strânși în jurul său, romanizarea nu s-a întâmplat – invocând trei cauze: durata scurtă de ocupație, teritoriul extins şi anterioritatea (superioară a) dacilor în toate aspectele civilizației, de la limbă la grad de dezvoltare.
Din categoria probelor anteriorității (materiale) superioare a dacilor, lucru ce ar fi făcut imposibilă romanizarea, cea mai spectaculoasă e aceea a Podului lui Apolodor, construit de „inginerii daci” ai lui Burebista. Ideea a prins incredibil, în pofida dovezilor contrarii.
(În ciuda evidențelor copleșitoare, articolul nostru trecut a fost luat în derâdere. Ei bine, îl ranforsăm cu raționamente ce nu mai pot fi combătute de nimeni cu capul pe umeri.)
Argumentele autorului dacopat, în fond anti-dac și implict anti-român, sunt perioada scurtă de construcție, faptul că dacii nu ar fi permis acest lucru sau că podul nu apare pe Columnă. Toate sunt false. Podul apare atât în faza de construcție (scena 33), cât și la inaugurare – vezi poza de fond a articolului.
Mai adăugăm:
– fiind una din minunile lumii antice, conform lui Plinius cel Bătrân (el atribuie construcția romanilor), dacă ar fi fost construit cu ca. 160-170 de ani mai devreme, sub Burebista, este imposibil ca podul să nu fi fost menționat în vreun izvor istoric până la sursele ce îl atribuie romanilor; prima dată când apare astfel menționat e ca. 2,000 de ani mai târziu, în cartea sus-numită a stomatologului de la New York.
– la pod au lucrat o legiune (VII Claudia, ce avea experiență în construcții, săpând drumul din Clisura Dunării) şi 5 cohorte romane localizate toate în Moesia Superior, adică cel puțin 7-8,000 de oameni, ce explică viteza de construcție – podul a fost început în 102 și terminat în 105).
Pe cărămizile din picioarele Podului sunt ștanțate numele acestei legiuni și acestor cohorte, iar nu numele vreunei garnizoane dacice.
– nu există nici o construcție pe bază de mortar în Dacia până în epoca lui Decebal, iar acelea puține și reduse în dimensiuni (cisterne de apă, tot de inspirație romană, de la inginerii trimiși de Domițian ca urmare acordului de pace din 89).
– Last but not least, până în secolul IV circula cartea lui Apolodor (pierdută ulterior) în care arhitectul sirian descrie Podul și construcția lui (autorul Columnei, al Podului și al Forului Traian a fost unul din marii arhitecți ai antichității – în nici un caz un impostor precum autorul „dacopat”).
Vasile Dolean

Romanii trec Dunărea pe pod de vase în primul război, nu apare nici un picior al Podului, cum e ulterior in faza de construcție