Voi explica aici de ce, regalist declarat fiind, sunt contra realizării unui referendum pentru monarhie constituţională în România. Menţionez clar că sunt pentru monarhie constituţională în ţara mea.
Însă nu oricum.
Eu cred că noi, românii, nu trebuie să trecem printr-un alt referendum, să fim întrebaţi dacă suntem de acord sau nu ca România să redevină monarhie constituţională. Un asemenea referendum ar însemna o nouă violare a istoriei noastre, după raptul de la 30 decembrie 1947, când Majestatea Sa Regele Mihai I a fost obligat, sub presiunea militaro – diplomatică îndelungată a Uniunii Sovietice, să abdice.
Românii nu trebuie să se exprime prin vot la referendum pe această temă. I-a chestionat cineva printr-un referendum atunci când Regatul României a devenit oribila Republică Populară Română? Nici vorbă de aşa ceva…
Monarhia a fost abolită în România de o putere străină ostilă ţării noastre, sub ocupaţia acelei ţări. România de jure este şi azi monarhie constituţională şi trebuie, pentru revenirea ţării la normal, să redevină monarhie constituţională, pe Constituţia de la 1923, fără nici un referendum, fără vreo adunare constituantă.
Un legislativ al unei clasei politice responsabile ar trebui să se întrunească în sesiune extraordinară şi să decidă adoptarea Constituţiei de la 1923 a României interbelice, nu să se întrunească în adunare constituantă şi să plămădească o constituţie monarhică pocită, după interesele mărunte ale politicienilor români de azi.
Sunt absolut convins că această mutilare aparent monarhic-constituţională ar duce la transformarea monarhului într-o marionetă a actualului sistem ticăloşit. Sunt de asemenea sigur că opţiunea actualului sistem politic ar fi aducerea pe Tronul României, dacă un referendum reuşeşte, a Margaretei, cu Radu Duda prinţ consort. Atunci să te ţii monarhie constituţională de caricatură! Câţi monarhişti veritabili îşi doresc o asemenea soluţie? Prea puţini, sunt sigur.
Pe de altă parte, cei care vorbesc acum despre un referendum, chiar dacă nu-şi dau seama, fac în continuare jocul aceleiaşi puteri străine care a abolit monarhia, la fel de ostile şi astăzi, ca şi acum aproape 69 de ani, chiar dacă numele ei este schimbat în Federaţia Rusă.
Probabil că la Moscova ar fi o mulţime de aparatcici ai lui Vova Putin care ar ciocni de bucurie ţoiuri de votcă şi ar lichida platouri cu icre negre şi fructe de mare, dacă România ar anunţa un astfel de referendum prostesc. Să ne amintim că Portugalia a făcut un astfel de referendum şi astfel şansele acestei ţări de a redeveni monarhie au fost ruinate pentru mult timp.
Să nu uităm însă că, spre deosebire de Casa de Braganza, Casa Regală a României, fondată de Regele Carol I, a fost mult mai responsabilă şi ţara a cunoscut, ca monarhie constituţională, o serie de realizări fără precedent: reunirea într-un singur stat, modernizarea accelerată a sistemului politic, a economiei, sistemului social, avansul culturii, pe când dinastia Braganza a adus numai nenorociri Portugaliei.
Scopul celor care încearcă acum şi un astfel de scenariu de referendum şi ştiu ce urmăresc (nu cel al naivilor monarhişti, care s-au raliat ideii) este ruinarea pentru întotdeauna a şanselor ca vreodată o monarhie constituţională veritabilă să revină, ca sistem de guvernare, în ţara noastră.
Marea majoritate a românilor, inclusiv cei care acum doresc ca România să redevină monarhie constituţională, nu ştiu ce a reprezentat in istoria noastră acest sistem de guvernare. Dacă operaţiunea complicată şi sofisticată de pregătire a referendumului ar începe, imediat vuvuzelele s-ar porni să intoxice, pe toate tonurile, aruncând fluvii de noroi în capul Casei Regale de România.
A, dacă vreodată, după revenirea fără referendum la monarhie constituţională, aşa cum este normal, făcând drumul invers de la raptul sovietic din 30 decembrie 1947, se va pune cândva, într-un viitor nebulos astăzi, problema dacă românii îşi doresc ca ţara să fie monarhie sau republică, putem discuta, dar nu în orice condiţii.
Nu „pac la războiu’”, de pe o zi pe alta, ci după o îndelungă şi chibzuită pregătire, fără mase de manevră mancurtizate, care şi-au uitat istoria, fără exerciţii de ură publică, fără instigări, fără „nu ne vindem ţara”, fără „ăla care a plecat cu un tren de aur”, fără „Regele slugă la ruşi”, ori regele care a fost sinecuristul comuniştilor şi orice alt fel de intoxicare din aceasta mârşavă.
Dar acesta este deja un alt viitor, nebulos, improbabil şi discutabil. Acum, peste o zi, o lună, un an sau un deceniu, România trebuie să redevină monarhie constituţională, pentru că nu are nici un fel de tradiţie democratică republicană.
Florin Budescu
