A devenit un obicei în a manipula românul, din punct de vedere emoțional. A început un nou sezon ”Românii au talent”, o emisiune despre care doresc să specific din start că nu o frecventez. La fel cum nu urmăresc emisiunile concurs care rulează pe televiziunile cu expunere națională. Nu este vorba de lipsă de încredere sau de mediocritatea acestor emisiuni, pur și simplu aceste emisiuni nu-mi spun nimic.
Nu contest că pot să apară în aceste emisiuni și oameni atinși de vreun har dar care nu au avut șansa să se califice într-o profesie care să le dea posibilitatea să-și exprime și valorifice harul, atât la nivel personal cât și la nivel comunitar, însă aceste cazuri în firescul lucrurilor sunt o raritate, astfel încât prefer să descopăr aceste personaje într-un apogeu al profesiei exersate prin harul cu care un fost înzestrați.
Cazul Paulei Rad, clujeanca care a impresionat românii și internetul cu ocazia noului sezon al emisiunii isterie de la Pro Tv, în mod normal m-ar fi lăsat indiferent, însă reacția publică vizavi de prestația acesteia, cu precădere de situația socială a acesteia, m-a determinat să reacționez. Prestația și așa-zisă poveste a vieții ei, la acest moment, o puteți urmări aici. Reacția juriului, mai ales a lui Florin Călinescu este de un patetism ridicol. De Andra chiar nu doresc să mai adaug nimic, pentru că nu m-a impresionat niciodată.
Nu-i contest calitățile vocale, fiind una dintre puținele ”vedete” care pot susține un spectacol live fără playback, însă foarte probabil în America, aceeași vedetă ar cânta doar la nunți și la botezuri, repetând (în cel mai fericit caz) într-un garaj. Ea este una dintre vedetele fabricate în studiourile Media Pro de la Buftea, la fel ca afonul Smiley sau măscăriciul Bartoș. Răduleasca? Să fim serioși, un rebut genetic autohton ca mulți alții. Singurul jurat care-mi pare echilibrat, Moisescu.
Îi mai urmăresc uneori emisiunea duminicală de la prânz și îi apreciez, mai mult sau mai puțin, calitatea invitaților, dar mai ales umorul rafinat (mult prea rafinat pentru o societatea consumeristă cum este a noastră) cu care își delectează privitorii. Însă să revin la cazul Paulei Rad. Colegul jurnalist, Remus Florescu, nu a greșit cu nimic în articolul postat pe Blogurile Adevărul, articol pe care îl puteți citi aici, sub titlul ”De ce nu mă impresionează povestea Paulei Rad, absolventa de conservator care este femeie de serviciu”. Articolul semnat de el, pe care vi l-am recomandat anterior, este în asentimentul meu total. Are dreptate în tot ceea ce spune, plecând de la manipularea emoțională până la perspectiva unui loc de muncă decent, pe care Paula îl putea accesa oricând.
Trebuie să adaug principalul motiv al reacției mele. Articolul acesta, semnat Liviu Alexa, m-a dezamăgit. Cunoscându-l pe Liviu, de la el am mereu mari așteptări, pentru că dincolo de orice rumori circulă despre persoana sa, știu că poate, știu că am de unde cere. Ori de această dată, el s-a mulțumit la atacul asupra unei instituții și a managementului acesteia, instituție care se află în derivă de când mă știu eu relocat în Cluj, adică de prin 2002.
Am fost la operă două stagiuni complete, suficient să-mi dau seama ce se întâmplă cu această instituție de cultură transilvăneană. Opera Națională Română din Cluj-Napoca (pentru că la Cluj există și Opera Maghiară) este una dintre cele șapte instituții de nișă care există la nivel național. Operele naționale din București, Iași, Constanța, Craiova, Timișoara, suferă la nivelul bugetării la fel de mult ca și instituțiile similare din Cluj-Napoca.
În România valorile trebuie defăimate și izolate, iar simbolurile musai distruse. Un popor fără cultură și fără valori poate fi manipulat ușor, poate fi condus fără probleme majore, pentru că eventualele derapaje sunt anihilate rapid. Vă ofer un exemplu concret care ne va spune despre mizeria în care se zbate cultura românească, astfel încât și o femeie de serviciu ar trebui să se (re)califice.
La opera Metropolitan din New York, instituție care oferă aproximativ 240 de spectacole anual, bugetul atinge considerabilă cifră a 100 milioane USD (dolari americani). De exemplu în Nabucco, în 3 și 7 ianuarie 2017, a performat Placido Domingo, sub bagheta nu mai puțin celebrului dirijor, James Levine. Domingo va performa la Metropolitan și în aprilie 2017, dar în ”La traviata” aceluiași Giuseppe Verdi. Un bilet pentru ”La Traviata”, pentru spectacolul din 1 martie, variază între 76 USD (cel mai ieftin) și 2476 USD (cel mai scump).
Bugetul declarat de către managementul Metropolitan New York, pentru realizarea aceluiași spectacol ”La Traviata”, fără banii proveniți din vânzarea biletelor, este de aproximativ 3,5 milioane USD, doar pentru decoruri, costume și plata onorariului artiștilor invitați. Foarte probabil această sumă include toate cele 15 spectacole, în perioada februarie-aprilie 2017, dintre care doar în cele trei reprezentații din aprilie prestează Domingo. Mă simt obligat să subliniez că bugetul Operei Metropolitan este asigurat în proporție de 80% din sponsorizări. Cifrele acestea, cu care pot continua pentru alte exemple, spun totul despre situația instituției surioară din Cluj-Napoca. Pe scena de la Cluj vor presta Domingo sau va dirija Levine, atunci când o corporație își va permite o infuzie financiară generoasă, ca și sponsorizare.
Până atunci, Opera Națională din Cluj-Napoca, sau surorile ei din țară, se descurcă cum pot, își cârpesc decorurile și costumele, pun cârpe și bureți la geamuri să nu se îmbolnăvească artiștii, orchestra și personalul, și oferă mult mai mult decât oferă ministerul culturii (intenționat am anulat majusculele), potențialii rarisimi sponsori sau chiar publicul care servește operă. Am și eu o retorică: când știi cât te chinui și te zbați să ții capul deasupra mizeriei din mijlocul culturii îți mai arde să dai ochii peste cap pentru că Paula Rad a făcut conservatorul?
Este talentată, mult peste Laura Bretan, afona aceea mică pe care poporul român și juriul de la ”Românii au talent” au adoptat-o, deși falsa la greu, draga de ea, dar a fi talentat nu este suficient. Este nevoie și de un dram de voință și demnitate pentru a obține de la viață ceea ce-ți dorești, ceea ce va face din profesia ta o adevărată plăcere, ceea ce ulterior te va duce la atingerea performanței.
Rumegați aceste rânduri, dragilor, și nu vă mai lăsați manipulați! Nici măcar emoțional…
(Florin OTROCOL)
