„Dragi prieteni puristi, exigenți pana la robespierism și cu repere culturale nenegociabile, nu va mai luptați pe viața și pe moarte cu Irina Rimes si incetati sa o mai lapidați in piața pentru că a acceptat sa fie numită ,,ambasador pentru zilele Brâncuși”.
Lucrurile stau in felul urmator și doar cineva realmente prost sau rau intentionat nu le înțelege; intentia Ministrului Culturii este sa creeze un produs de marketing, un revelator pentru evenimentul Brancusi, iar nu aceea de a-i găsi lui Brâncuși un echivalent cultural printre noi.
Alegerea Irinei Rimes este una extrem de eficienta, fiindcă ea nu se adresează nici celor convinși de maretia lui Brâncuși si nici celor irecuperabili, ci unui segment care poate fi încă activat, fie și circumstanțial. Iar acest segment este reprezentat de un public cu o cultura medie, dar dinamică, de tipul celui selectat in jurul muzicii pop si al Vocii României. Un asemenea public imens, care nu este nici manelist, dar nici witgensteinian, trebuie sensibilizat de cineva care vorbeste aceeași limba si nicidecum de comunicatori în idiomuri de nișă…”
Pavel Șușară, critic și istoric de artă
(Daniela Rădulescu)
