Sfântul Mucenic Foca este în atenția credincioșilor pe 23 iulie. Se sărbătorește aducerea moaștelor Sfântului Sfințit Mucenic Foca, episcop de Sinope. Acest sfânt este prăznuit pe 22 septembrie. Dar este pomenit și Sfântul Mucenic Foca, tot pe 23 ale lui Cuptor.
Sfântul Mucenic Foca sau Sfântul Sfințit Mucenic Foca episcop de Sinope, este respectat de credincioși. Mutarea moaștelor sale, din Sinope la Constantinopol, a avut loc pe 23 iulie, în anul 404. Dar în atenția credincioșilor ortodocși se află Sfântul Mucenic Foca. Rolul său în panteonul sfinților este mai puțin cunoscut. Dar tradiția i-a atribuit puterea de a fi apărător de rele şi de durere. Mai mult decât atât, se spune că, dacă e respectat cum se cuvine, apără lumea de foc.
Ca să se păzească de răbunarea focului, oamenii țin cum se cuvine ziua lui. Este un sfânt temut chiar și de cei de credință musulmană. Sfântul mucenic Foca poate da naștere incendiilor și poate pârjoli grânele, dacă nu este respectat.
Cine a fost Sfântul Mucenic Foca
Sfântul pomenit pe 23 iulie nu este nici episcopul de Sinope, nici Foca gradinarul. Este un sfânt care a trăit pe vremea împaratului Traian, căpătându-și renume pentru viața neprihănită și faptele lui bune. La un moment dat, a fost dus în fața eparhului African. Iar acesta din urmă l-a întrebat despre credința lui. Foca a vorbit cu spiritul credinței, cu har dumnezeiesc și cu îndrăzneală. Și a predicat credința în Iisus Hristos. Cuvintele sfântului l-au supărat pe African. Și a început să hulească și să-i facă rău sfântului, drept răzbunare. Însă, în acele clipe, s-a stârnit un cutremur puternic, care l-a trântit la pământ, împreună cu slujitorii săi, lăsându-i pe toți fără suflare.
Pentru că soția lui l-a implorat pe sfânt să-i readucă soțul la viață, sfântul l-a înviat pe African. Cum nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită, a fost dus în fața împăratului pentru a fi judecat. Pentru că nu a încetat să-și mărturisească credința în Hristos, a fost spânzurat și supus unora dintre cele mai cumplite chinuri. Nici acele clipe nu a încetat să se roage și să-și mărturisească dragostea față de Dumnezeu. Și așa și-a și dat sufletul.
A.P.
