Adormeam târziu, cu pielea fierbinte, arsă, cu dureri în fiecare centimetru pătrat de carne, cu vânt și nisip în păr, cu zgomot de valuri uriașe tăiate de placa de surf și izbite de stânci.
Adormeam și de fiecare dată mă trezeam brusc, spre dimineața, cu o tresărire,
o neliniște, era parcă m-ar fi strigat cineva de departe, de aproape,
vino.
Coboram din pat ca un somnambul, ceașaful se agăța de mine, se târa pe jos ca pielea abandonată a unui șarpe uriaș, rămânea ca un cocon al unui fluture de noapte
ieșeam desculță din casă, gresia era rece, o balama bătrână scârțâia a panică, dar afară piatra era caldă și netedă
ca o mângâiere.
Până la majorera noastră, solitară pe-o parte înaltă a insulei, urca abur sărat de ocean, o pâclă deasă, aproape materială se furișa pe pamantul roșu, pe lângă leandri și azalee înflorite și aducea miros de plajă calmă și neliniște de vapoare prinse în furtună,
se neliniștea și vântul printre frunzele de palmier, le șuiera ascuțit, se băteau între ele săbiile verzi, cu strigăte înfundate de luptă,
cereau îndurare cu vârfurile înalțate spre cer
și cerul era foarte aproape, o pânza neagră, zdrențuită, prin miile de găurele ghiceai strălucirea vreunui alt soare.
Un cer străin
cu o constelație, a Lebedei, delicat agățată într-un pin canarian
și paharul cu vin roșu, aspru, rămas pe jumate nebăut de aseară, o țigară,
iar când vântul se odihnea pe gardul scund de piatră, de dincolo de el se auzeau valurile.
Un fâlfâit de aripi
Un gând
O frică și o bucurie
Sentimentul de departe
Și de foarte aproape
Și simțeam
Cu fiecare respiratie,
cum ajunge în plămâni, în alveole, din alveole în sânge.
Și-n capilare începea deodată să pulseze și o altă inimă.
Apoi se lumina de ziuă și uitam.
În nopțile calde de vară, spre dimineață, încă mă trezesc neliniștită,
ascult vântul, e ca și cum m-ar striga cineva,
vino.
Agățată delicat de un brad, Casiopeea zâmbește înțelegător. “E același cer”, șoptește,
“nu te încrede în vânt. Culcă-te.”
O cred. Dar în încheietura mâinii stângi, când o apăs cu degetul mare de la cealaltă mână, încă simt celalalt puls.
(Oana Costea)
